Despre izolare

Împreună cu Marco (dreapta) la Cabana Curmătura, în Munții Piatra Craiului. În decembrie 1989 

Când aveam câțiva ani, îmi doream să mă prindă o iarnă la munte, cu ninsoare atât de puternică încât să rămân izolat la Cabana Pietrele „vreo două luni”, până la deszăpezire. Îmi imaginam cum sparg lemne și fac focul, cum fierb ceai de zmeură, bat cărarea cu pasul și schiez în fiecare zi pe zăpadă proaspătă.

Îmi trecuse ideea asta prin minte și în 1989, în timpul unei aplicații în munți. Făceam Școala de ghizi, eram la Cabana Curmatura Piatra Craiului cu o gașcă minunată și aș fi oprit timpul în loc, aș fi izolat acel moment de tot restul lumii. N-a fost să fie. A rămas un moment izolat din acele vremuri. Când ne-am întors în București era 17 decembrie 1989...

Mi-a adus aminte de acea „izolare” bunul meu prieten din acele vremuri (și pentru mereu), Marco = Gabe Morgan.

Acum, el este „izolat” în Noua Zeelandă, eu într-un apartament în Sectorul 3.