Vedere din București. Stația de metrou Timpuri Noi, personul pe partea dreaptă. Foto: Călin Hera |
Vocea diafană care anunța că se închid ușile, urmează stația, peronul pe partea dreaptă, m-a surprins pronunțând numele unei stații necunoscute mie. "Când naiba au schimbat?!", m-am întrebat.
Una peste alta, am coborât la un moment dat, convins că am greșit metroul, sensul, orașul, și trebuie să schimb. Nu am gândit, nu am privit în jur, am fost robot.
Pe peron am privit prima dată dincolo de mine. Eram pe traseul bun, fusesem în metroul potrivit. Nepotrivită a fost derularea benzii* cu înregistrarea vocii diafane care anunță că se închid ușile, urmează stația, peronul pe partea dreaptă. S-a ajuns astfel la un decalaj care i-a bulversat pe unii.
*Știu că nu mai există înregistrare pe bandă, s-au schimbat vremurile. Dar, pe vremea aceea, oamenii erau mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor, în imediata proximitate.