O dilemă imposibilă: Dragnea sau Grindeanu?

În această fotografie există mai puțini actori decât marionete: Klaus Iohannis, Călin Popescu-Tăriceanu, Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu

Cu cine ar trebui să țină omul responsabil, cu Dragnea sau cu Grindeanu? Înainte de a da răspunsul, să privim lucrurile un pic altfel.


CONTEXT. Marea criză politică izbucnită într-o zi de marți, 13, a pornit aproape din neant. Au fost, e drept, niște semne, Grindeanu are un istoric, făcut public încă de la început, Dragnea are o spaimă reală de gratii, dar acestea nu sunt explicații suficient de convingătoare pentru debandada care a urmat. Ce putea aduce PSD în situația penibilă în care se află acum? Ce stimul? Există un alt plan, eventual pus la cale în afara țării? Mai ales că România tocmai marca, prin vizita lui Klaus Iohannis la Casa Albă și impresia foarte bună pe care a lăsat-o, un moment de vizbilitate maximă, pozitivă. În loc să meargă pe acest val, Klaus Iohannis e obligat să explice la întâlnirile cu Merkel și Macron că vorbim de o criză din interiorul unui partid și că România e stabilă.

LIVIU DRAGNEA. De când a dat-o în bară cu nominalizarea lui Sevil Shaiddeh, Liviu Dragnea s-a trezit pe tobogan. Un tobogan lung, dar sigur. Acum, e un politician terminat. E ca un șoricel încolțit, căruia îi bate inima tare-tare și nu mai e în stare să gândească singur. Dar nici nu e nevoie, are în jur femei vajnice (gen Lia Olguța Vasilescu) sau blajine (gen Carmen Dan) ori aventurieri politici cu pretinsă morgă de eleganță (Călin Popescu-Tăriceanu). Dragnea a provocat criza folosind un pretext inventat, care a mirosit a făcătură de la o poștă. Dar sistemul politic românesc face din guvern o jucărie a partidului/coaliției majoritare, nu una a premierului sau a președintelui. Că până acum s-a întâmplat altfel ține de persoane. Sistemul rămâne cu foarte multe hibe.

SORIN GRINDEANU. Celălalt prototip al aventurierului politic (diferit de Călin Popescu-Tăriceanu). Dă impresia că nu e de capul lui. Are un tipar biografic interesant: docil în fața protectorului, apoi lovitură letală, urmată de cățărarea pe cadavrul politic al binefăcătorului. Avându-l pe Victor Ponta în spate, te duce cu gândul la substraturi dubioase. Chiar dacă tărășenia a fost inițiată de Liviu Dragnea, fără sfidarea lui Sorin Grindeanu nu se ajungea la acest nivel. Raportat la orice principii democratice, Sorin Grindeanu ar fi trebuit să accepte decizia PSD, chiar dacă a fost trasă de păr.

Ce se întâmplă dacă va câștiga Liviu Dragnea

Dacă trece moțiunea de cenzură, coaliția PSD-ALDE va propune un nou premier. Fie unul din numele vehiculate deja, fie o surpriză. Klaus Iohannis poate accepta sau nu propunerea. În cazul cel mai fericit pentru Liviu Dragnea, vom avea premierul dorit de el și de gruparea enumerată mai sus. Deja, nu va mai fi premierul lui Dragnea. E posibil ca noul guvern PSD să încerce un alt fel de Ordonanță 13, tunuri rapide, răfuieli, lovituri la DNA și Parchetul general, războaie rapide și să transforme România în câmp de luptă. Pe termen scurt (max. 6 luni), dezastru pentru România. Pe termen mediu și lung, dezastru pentru PSD (care oricum a pierdut enorm, dar va rămâne cu același nucleu dur și lipsit de nuanțe) și, pe fondul aroganței și sentimentului îndreptățit, resimțit de tot mai mulți pesediști și neutri, șanse minime spre zero de a câștiga prezidențialele din 2019 și generalele & localele din 2020. Altfel spus, dacă trece moțiunea de cenzură va fi ca și cum România s-ar vaccina.

Ce se întâmplă dacă va câștiga Grindeanu-Ponta

Dacă moțiunea pică, va continua măcelul generalizat în interiorul PSD. Preluarea partidului de către Sorin Grindeanu se va face cu spume. Vor rezulta două PSD-uri și victime celebre. Guvernarea Grindeanu va fi cumsecade, premierul docil. Singura voce mai răstită, cu tupeu, va fi a lui Victor Ponta, primadona acelei puteri (probabil din pozția de președinte al Camerei Deputaților). Ciudata aripă PSD Grindeanu ar putea căpăta o poleială de față umană și premierul Grindeanu ar putea deveni un prezidențiabil redutabil - după ce îi va fi înfipt un cuțit în spate „protectorului” Iohannis. Cu șanse de a fi mai apoi un președinte imprevizibil.

Lumina vine de la Cotroceni. Dacă vine

În oricare dintre situații, România pică prost. Țara stabilă a fost adusă în prag de instabilitate. Ca și cum bâlciul nu ar fi fost suficient de periculos, Liviu Dragnea a adus pe agenda publică subiectul naționalist, fluturând pretențiile UDMR. Era oare vreun moment de fierbere mai mare în care să fie încercată o anumită parte a opiniei publice? Greu de crezut.

De aceea spun că răspunsul la întrebarea de la început este acela că PSD, oricare aripă ar câștiga acest război-furtună în paharul cu apă, a acționat mai mult decât dubios. Tot ceea ce se întâmplă aduce a sabotaj național.

Ne aflăm într-un moment în care singura instituție internă care pare să rămână în picioare este Administrația Prezidențială. Klaus Iohannis are nevoie de toate rugăciunile noastre ca să se ridice la înălțimea momentului.