O veste pentru românii verzi: pentru prima oară în istoria postdecembristă, românii vor avea un preşedinte care nu va fi un „escu”. Dacă nu v-aţi speriat încă, mai am o veste: viitorul şef de stat ar putea să nu fie nici de etnie română şi nici ortodox.
Oare îi pasă într-adevăr cuiva de asta? Oamenii cu scaun la cap sunt tentaţi să răspundă negativ la această întrebare. Ei ştiu că la un şef de stat contează alte lucruri.
Ce spune însă fibra poporului român, alegătorul mediu? Aici lucrurile devin ceva mai complexe şi pot fi complicate anume; apele tulburi sunt preferate de un anumit gen de pescari politici.
Pe măsură ce se apropie prezidenţialele, se fac tot felul de cercetări care încearcă să determine portrete – robot de preşedinte şi, în acelaşi timp, chestiuni sensibile pentru alegători, care să fie, la o adică, puse în cârca adversarilor politici. O astfel de cercetare a ajuns la concluzia, comunicată absolut dezinteresat, că românii şi-ar dori un preşedinte român creştin ortodox. Altfel spus, cine nu e aşa, are şanse minime să obţină majoritatea voturilor.
De ce a fost adusă în discuţie această chestiune, religia şi etnia, e precum secretul lui Polichinelle: toată lumea ştie că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, principalul adversar al maşinăriei de partid PSD, cea mai mare din ţară, este luteran şi de etnie germană.
Potrivit ultimului recensământ (2011), 86,5% din români sunt de religie creştin ortodoxă. Datele au un înţeles dacă le punem în contextul "încrederii în instituţii", întrebarea din cercetările sociologice la care românii pun de fiecare dată Biserica pe primele locuri. Chiar dacă procentul scade de la an la an, încă se află la cota 60-65%.
Dincolo de cifre, e vorba şi de fibra poporului român pomenită mai sus. Chiar dacă le place să spună despre ei că sunt ospitalieri şi toleranţi, românii au fost educaţi (de Biserică, de familie) în ideea că există ortodocşi şi restul. Nerecunoscută de cercetările sociologice corecte politic, intoleranţa religioasă faţă de „pocăiţi”, „sectanţi”, ne-ortodocşi grevează comportamentul „religios” al românilor suficient de mult încât să prindă la popor „strâmbele” pe care se va merge în campania electorală.
Pentru că, aşa cum am spus, ţinta se află pe pieptul lui Klaus Iohannis, care va fi prezentat ca un străin, un „ciudat” care o fi el calculat, serios, cinstit, de cuvânt, dar e cam prea calculat, prea serios, prea cinstit, prea de cuvânt, prea fără sare şi piper, prea altfel.
Nu vă speriaţi, însă. România nu e vreun experiment nemaipoment în acest domeniu. Americanii abia în anul 2008 au avut primul preşedinte afro-american, germanii au avut prima femeie cancelar abia în 2005 etc.
România stă chiar bine pe plan european la acest capitol. Potrivit Eurobarometrului privind discriminarea în Europa, realizat în 2012, românii se află peste media europeană în privinţa acceptării unui preşedinte de altă religie decât cea majoritară (6,8 e coeficientul României, faţă de 6,7 la nivel UE). Interesant însă, potrivit aceleiaşi cercetări, românii par a avea probleme în a accepta un preşedinte de altă etnie (scor 5,6, faţă de 6,5, media europeană). La ultima întrebare nu se face însă diferenţierea între etnii, iar aici e de luat în seamă IRES de anul trecut, făcut la comanda CNCD, de unde rezultă o mult mai mare favorabilitate faţă de etnicii germani decât, de exemplu, faţă de maghiari sau de romi.
Prin urmare, sunt preconizate atacuri la adresa lui Iohannis - ne-ortodoxul, Iohannis - "străinul", la care puterea de acum ar putea fi sprijinită tacit de o parte a reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române, care a vrut mereu să fie o voce importantă în societate, să aibă putere (iar actuala conducere a BOR este una cu ambiţii foarte mari). N-ar fi nici ceva ieşit din comun, nici elegant, dar nici decisiv. Pentru alegătorul român, cel mai important topic (sic!) este nivelul de trai şi promisiunea unei societăţi ceva mai corecte şi a unui viitor.
Cea mai grea piatră de încercare pentru candidatura lui Iohannis va fi nu prostia cu etnia şi religia ne-ortodoxă, ci verdictul pe care îl va da Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în septembrie în procesul ANI vs. Iohannis. Dacă va fi declarat incompatibil şi nu va putea intra, oficial, în cursă? Atunci a trebui găsit repede altceva în loc de religie&etnie, ceva adaptat noului adversar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu