Urăsc să nu mă pot ţine de cuvânt. Mi se întâmplă rar. Iar atunci când se întâmplă, mă simt prost. Prostul proştilor. Îmi vine să intru în pământ. Fără ca asta să mă facă să nu mai simt ruşine.
Ştiu că nu e toată lumea la fel. De-aia e faină lumea, nu?
Mi-ar fi plăcut să vin aseară să-mi iau leacul. Mai ales că ţara trece, ca de obicei, prin momente grele. În plus, era bucuria întâlnirii (căci pentru toate celelalte există Mastercard; sper că voi afla lucrurile importante).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu