Teribil. Mă întrebam: oare cum e să ai datorii de 17.173.990 de euro? Adică, pe lângă faptul că ai de dat 17 milioane de euro, să mai fie nevoie să scoti din protofel încă 170.000 de mii de euro. Si după ce ai dat tot bănetul ăsta, să mai achiti o notă de 4.000 de euro. Cred că ultima sumă e cea mai dureroasă pentru cititor, pentru că e cea mai umană. O poti vizualiza, întrucâtva.
Eu cred că, undeva, cuiva, i s-au luat mintile. Vorba aia: ce poti face pentru asemenea datorie?
vineri, 31 iulie 2009
marți, 28 iulie 2009
Christiano Ronaldo râde de comunisti
Peste 24 de ore, se vor fi încheiat anticipatele de miercuri din Basarabia. Probabil, cu victoria aparentă a comunistilor. Dacă nu vor fi fraude uriase, PCRM nu va împusca mai mult de 35% din voturi, cu toate eforturile („Vă ordon să votati cu PCRM!”, le-a zis unor militari adjunctul ministrului de interne, Andrei Sumleanschi. În schimb, le-a promis că-i lasă mai repede la vatră).
Mă rog pentru viitorul Basarabiei si a tinerilor de acolo. Îi strâng mâna, de la blog la blog, de la român la român, prietenului Alexandru. Să ne auzim cu bine!
NOTĂ. Am publicat un editorial în EVZ.
P.S. M-a amuzat teribil clipul electoral al comunistilor. (Abia ieri l-am văzut, iertare dacă-l stiti deja!). Aducerea lui Christiano Ronaldo în clip e prostie crasă. Iar la secunda 31 e si o greseală de dactilografiere, ar trebui dat afară politrucul care a supervizat textul!
Mă rog pentru viitorul Basarabiei si a tinerilor de acolo. Îi strâng mâna, de la blog la blog, de la român la român, prietenului Alexandru. Să ne auzim cu bine!
NOTĂ. Am publicat un editorial în EVZ.
P.S. M-a amuzat teribil clipul electoral al comunistilor. (Abia ieri l-am văzut, iertare dacă-l stiti deja!). Aducerea lui Christiano Ronaldo în clip e prostie crasă. Iar la secunda 31 e si o greseală de dactilografiere, ar trebui dat afară politrucul care a supervizat textul!
vineri, 24 iulie 2009
N-a reuşit şmecheria cu Retezatul
„Dacă erai şmecher, duceai Retezatul în finală”. Aşa mi-a tăiat macaroana un coleg, în timp ce obţineam câteva mici şi neînsemnate victorii într-o şedinţa de sumar. Lumea a râs. Desigur. Am râs şi eu... (fragment din articolul de pe PA-uri şi mirări)
Scriu acum despre asta, despre ratarea marii finale a concursului „Cele 7 minuni naturale ale lumii”, la zile bune după eveniment, pentru că sunt linistit.
M-am numărat printre susţinătorii Parcului Naţional Retezat. Susţinere după puteri. Eu nu cred că ratarea e o bilă neagră pentru Retezat. Ar fi ajutat un nou pas, e lăudabilă mobilizarea până în faza semifinalelor. Mă bucur că această performantă în campionatul mondial al clickurilor a fost posibilă fără implicarea cine stie cărui minister al turismului.
Si mă bucur să salut si aici un nou îndrăgostit de Retezat, care a petrecut 9 zile minunate în cea de-a doua casă a mea. Este vorba despre Adrian Georgescu.
Vârful Retezat, fotografiat primăvara dinspre Tara Hategului (foto Remus Suciu)
joi, 23 iulie 2009
Turnătorii noştri şi lustraţia lor
Mă întreb cum naiba au reuşit bulgarii să voteze o lege a lustraţiei. Ştiu cum: cu scrâşnete! Ştiu şi că abia acum au făcut-o, că ea a fost ţintită, personificată. Dar aceste cusururi nu pot ascunde faptul că în România nici vorbă nu-i de aşa ceva.
În România, dubioşi precum Corneliu Vadim Tudor sunt trimişi la Parlamentul european (prin vot, nota bene!). În România, un Dan Voiculescu-Felix îşi poate zice "profesor" fără ca acest cuvânt să-i spargă cuiva capul. În România nu există dosare ale marilor boşi - ori au fost distruse, ori sunt folosite pentru şantaj. În România pute atât de tare încât o droaie de oameni care par cu scaun la cap au ajuns să afirme că "era mai bine pe vremea comuniştilor".
Abia aici apare grozăvia, în uitare, în estomparea rahatului. Societatea asta a fost grav bolnavă de comunism. Iar acum e într-o prea lungă convalescenţă.
NOTĂ. Am scris un editorial despre turnătorii noştri şi lustraţia lor în EVZ. Aici voi răspunde, ca de obicei, eventualelor "provocări" de pe forumul evz.ro.
În România, dubioşi precum Corneliu Vadim Tudor sunt trimişi la Parlamentul european (prin vot, nota bene!). În România, un Dan Voiculescu-Felix îşi poate zice "profesor" fără ca acest cuvânt să-i spargă cuiva capul. În România nu există dosare ale marilor boşi - ori au fost distruse, ori sunt folosite pentru şantaj. În România pute atât de tare încât o droaie de oameni care par cu scaun la cap au ajuns să afirme că "era mai bine pe vremea comuniştilor".
Abia aici apare grozăvia, în uitare, în estomparea rahatului. Societatea asta a fost grav bolnavă de comunism. Iar acum e într-o prea lungă convalescenţă.
NOTĂ. Am scris un editorial despre turnătorii noştri şi lustraţia lor în EVZ. Aici voi răspunde, ca de obicei, eventualelor "provocări" de pe forumul evz.ro.
miercuri, 22 iulie 2009
Elena Udrea n-a mâncat usturoi
Blonda de la turism, ca să folosesc un truism, a iesit la bătaie. A fost acuzată că plăteste jurnalisti care să scrie de bine despre ea.
Cea mai bună apărare e atacul. Prin urmare, Elena Udrea recunoaste: plăteste diurne jurnalistilor care o însotesc. “Ministerul Turismului are această procedură , această posibilitate încă din anul 2001, de când dl Agathon era ministru si avea o echipă puternică si numeroasă de jurnalisti cu care mergea peste tot. Deci, este o procedură pe care am preluat-o, nu s-a întâmplat doar de 6 luni”, a zis ea. E drept, a mai zis ea, “puteau să refuze, asta e un drept, nu este o obligatie”.
Apoi a lăsat să scape, cu gingăsie, o mică amenintare: ”Am scos între timp, de la minister, listele cu jurnalisti si toate costurile încă din anul 2001”.
De când s-a instalat la Turism, Elena Udrea a transmis ideea că are o droaie de bani la dispozitie, numai buni de cheltuit. Abia cazul Ridzi, însă, a trezit pofta săpăturilor. Elena Udrea stie foarte bine ce a făcut. Si stie destul de bine să se acopere.
Eu cred că principiul diurnelor din bani publici acordate jurnalistilor este gresit. Ascunde în sine cel putin suspiciunea de cumpărare a bunăvointei. (În cazul diurnelor de la firme private, măcar nu e ban public.) De ce as plăti eu, contribuabil, un jurnalist care să scrie „de bine” despre un ministru (activitatea lui, whatever)? Eu mă astept ca un jurnalist să-l amusine pe ministru, să-i sară în cap dacă-l prinde cu mismasuri, nu să primească plicuri cu bani din mâna lui (oricât de suavă ar fi ea). Prin urmare, faptul că Agathon a făcut-o nu o absolvă pe Udrea de vina de a încerca să „cumpere”.
Nu e în primul rând problema jurnalistilor, dacă ei au vorbit cu sefii si au acceptul lor de a primi diurnele si, mai ales, dacă diurna lu Peste nu le-a dictat cum să scrie articolele. Marea problemă e procedeul, asa cum am mai spus.
P.S. Aflu că pe lista lui Udrea (tare profi se miscă dânsa, ca la SRI!) se află nume interesante. Surprize-surprize!
Cea mai bună apărare e atacul. Prin urmare, Elena Udrea recunoaste: plăteste diurne jurnalistilor care o însotesc. “Ministerul Turismului are această procedură , această posibilitate încă din anul 2001, de când dl Agathon era ministru si avea o echipă puternică si numeroasă de jurnalisti cu care mergea peste tot. Deci, este o procedură pe care am preluat-o, nu s-a întâmplat doar de 6 luni”, a zis ea. E drept, a mai zis ea, “puteau să refuze, asta e un drept, nu este o obligatie”.
Apoi a lăsat să scape, cu gingăsie, o mică amenintare: ”Am scos între timp, de la minister, listele cu jurnalisti si toate costurile încă din anul 2001”.
De când s-a instalat la Turism, Elena Udrea a transmis ideea că are o droaie de bani la dispozitie, numai buni de cheltuit. Abia cazul Ridzi, însă, a trezit pofta săpăturilor. Elena Udrea stie foarte bine ce a făcut. Si stie destul de bine să se acopere.
Eu cred că principiul diurnelor din bani publici acordate jurnalistilor este gresit. Ascunde în sine cel putin suspiciunea de cumpărare a bunăvointei. (În cazul diurnelor de la firme private, măcar nu e ban public.) De ce as plăti eu, contribuabil, un jurnalist care să scrie „de bine” despre un ministru (activitatea lui, whatever)? Eu mă astept ca un jurnalist să-l amusine pe ministru, să-i sară în cap dacă-l prinde cu mismasuri, nu să primească plicuri cu bani din mâna lui (oricât de suavă ar fi ea). Prin urmare, faptul că Agathon a făcut-o nu o absolvă pe Udrea de vina de a încerca să „cumpere”.
Nu e în primul rând problema jurnalistilor, dacă ei au vorbit cu sefii si au acceptul lor de a primi diurnele si, mai ales, dacă diurna lu Peste nu le-a dictat cum să scrie articolele. Marea problemă e procedeul, asa cum am mai spus.
P.S. Aflu că pe lista lui Udrea (tare profi se miscă dânsa, ca la SRI!) se află nume interesante. Surprize-surprize!
vineri, 17 iulie 2009
Trei femei
Evenimentele ultimelor zile au fost dominate de trei femei.
Dar faptul că e vorba despre femei e doar o găselnită jurnalistică.
RIDZI. Aici mă despart de Mircea Cărtărescu, respectiv de teoria lui potrivit căreia „Cazul Ridzi” a devenit caz atât de răsunător numai fiindcă a fost vorba despre un ministru-femeie, cu nume numai bun de făcut jocuri de cuvinte de prost gust. Eu cred că fostului ministru al Tineretului i s-a tras de la faptul că a girat, dacă nu cumva chiar a condus matrapazlâcuri în care s-au vehiculat sume frumoase. Sunt de acord cu cei care au spus că afacerile cu ban public de la Ministerul Tineretului par găinării în comparatie cu tunuri celebre semnalate de presă de-a lungul anilor. Dar investigatia jurnalistică a fost impecabilă, iar dezvăluirile teribile. Ridzi a meritat cu vârf si îndesat tot ce i s-a întâmplat. Si bine ar fi ca investigatia să meargă mai departe. Inclusiv, de ce nu?, pe pistele sugerate de Traian Băsescu (complicitătile cu televiziunile).
UDREA. Ministrul Turismului intră în joc. Era chestiune de zile până să apară dezvăluiri despre bănetul pe care l-a avut/îl are la dispozitie Elena Udrea si felul în care l-a folosit. Hotnews prezintă câteva date seci în jurul cărora se va mai broda. Fire de care, dacă tragi, sigur iese ceva baban.
CATI. Bizar, dar Ecaterina Andronescu e personajul pozitiv al acestor zile, pentru că s-a luat de Republica Independentă „Spiru Haret”. Asta o va costa. Pentru că Organizatia nu tace, nu uită si nu iartă. Am scris mai multe despre asta într-un editorial EVZ.
Dar faptul că e vorba despre femei e doar o găselnită jurnalistică.
RIDZI. Aici mă despart de Mircea Cărtărescu, respectiv de teoria lui potrivit căreia „Cazul Ridzi” a devenit caz atât de răsunător numai fiindcă a fost vorba despre un ministru-femeie, cu nume numai bun de făcut jocuri de cuvinte de prost gust. Eu cred că fostului ministru al Tineretului i s-a tras de la faptul că a girat, dacă nu cumva chiar a condus matrapazlâcuri în care s-au vehiculat sume frumoase. Sunt de acord cu cei care au spus că afacerile cu ban public de la Ministerul Tineretului par găinării în comparatie cu tunuri celebre semnalate de presă de-a lungul anilor. Dar investigatia jurnalistică a fost impecabilă, iar dezvăluirile teribile. Ridzi a meritat cu vârf si îndesat tot ce i s-a întâmplat. Si bine ar fi ca investigatia să meargă mai departe. Inclusiv, de ce nu?, pe pistele sugerate de Traian Băsescu (complicitătile cu televiziunile).
UDREA. Ministrul Turismului intră în joc. Era chestiune de zile până să apară dezvăluiri despre bănetul pe care l-a avut/îl are la dispozitie Elena Udrea si felul în care l-a folosit. Hotnews prezintă câteva date seci în jurul cărora se va mai broda. Fire de care, dacă tragi, sigur iese ceva baban.
CATI. Bizar, dar Ecaterina Andronescu e personajul pozitiv al acestor zile, pentru că s-a luat de Republica Independentă „Spiru Haret”. Asta o va costa. Pentru că Organizatia nu tace, nu uită si nu iartă. Am scris mai multe despre asta într-un editorial EVZ.
joi, 16 iulie 2009
Ulpia Dacia Bulgaria
Într-o benzinărie din Bulgaria am găsit un pliant care mă îmbia să cumpăr nu stiu câti litri de combustibil pentru a putea participa la o tragere la sorti cu câstiguri în automobile Dacia. M-a amuzat faza, asa că am luat pliantul la scanat, să vi-l arăt si vouă. Asa am aflat că Dacia „bulgărească” are si site.
miercuri, 15 iulie 2009
Patru imagini din Corfu
Vacanta în Insula Corfu a fost foarte reusită. Îmi pare rău că n-am scris despre ea aici. Fac o mică reparatie si vă arăt patru fotografii noi.
Am mai făcut o pagină despre Corfu în Evz si am mai scris câte ceva dincolo (and still counting...)
Am mai făcut o pagină despre Corfu în Evz si am mai scris câte ceva dincolo (and still counting...)
Am prins primul apus pe feribotul care ne-a dus de la Igumenitsa la Kerkyra (Corfu Town)
În Kerkyra ai adeseori impresia că imposibilul (ciocnirea unui automobil cu un vapor) se poate întâmpla oricând
Canal d'Amour, minunea din Sidari, e o destinatie din categoria „musai!”
Livezile de măslini sunt o bogătie a insulei. La figurat, dar si la propriu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Din lume
