Valiza #teleormanleaks. Informații de interes public 100%

Document din valiza #teleormanleaks. Sursa: Rise Project/pagina de Facebook

Valiza #teleormanleaks este rechizitoriul absolut al aparent celui mai puternic om din România momentului. Vulnerabilitatea lui Liviu Dragnea e totală, frecventabilitatea personajului este zero, iar deznodământul preconizat este acela că România va avea, măcar de ochii lumii, un guvern populat cu personaje mai acătări în timpul Președinției Consiuliului UE. Scuză scopul mijloacele? În acest caz, da, fără dubii. Informații de interes public 100%.



Scandalul iscat de #teleormanleaks este atât de covârșitor încât acum nu contează povestea romanțată a celor care au pregătit valiza, ci conținutul acesteia, ceea ce spun documentele. Și documentele arată că, iată, află și bărbatul ceea ce știa tot satul, și află cu subiect, predicat, foto, printscreen, extrase de cont, firme fantomă și tot arsenalul: că TelDrum a fost o uriașă „căpușerie” de fonduri europene și bugetul de stat și că printre beneficiari se află, în capul mesei, însuși Liviu Dragnea.

De ce ai da „bun de tipar” unor informații servite

Ca jurnalist, știi că o informație sau o valiză de informații de interes public trebuie să fie publicate, să ajungă la domnia sa, publicul (unicul stăpân). Firește, după ce te vei fi convins că informația e reală.

Valiza #teleormanleaks de la Rise Projects e o bombă de presă, o nucleară veritabilă. Veridicitatea documentelor pare totală.

DESPRE SURSE. Sursa (mă refer la cea declarată = un gospodar care s-a trezit cu valiza în ogradă :); în ziua în care era spartă casa senatorului Nicolae Bădălău, de unde “au fost sustrase mai multe bunuri”)? Discutabilă. Ca jurnalist, trebuie să îți pui mereu întrebări despre surse, oricât de verificate și răsverificate în timp ar fi acestea. Întotdeauna, sursele au un interes: invidie, răzbunare, furie, deznădejde, simț al dreptății, simț al monetizării.

Așa cum am spus, ca jurnalist, după ce treci prin “grilă” valiza cu informații, iei sau nu decizia publicării. Iar jurnaliștii de la Rise Project au procedat corect. Au detonat bomba de presă, pentru că este rechizitoriul absolut despre aparent cel mai puternic om din România momentului. Piesa lipsă. Au dat „bun de tipar” pentru că astfel de informații trebuie să ajungă la public. Punct.

De ce nu ai da „bun de tipar”

Cârcotașii de serviciu sunt enervanți când cârcotesc împotriva taberei tale și simpatici când o fac împotriva adversarilor. În cazul #teleormanleaks

• se vor întreba, insinuant, cum de a apărut valiza buclucașă tocmai acum
• vor verifica ordinea de zi de la Înaltă Curte de Casație și Justitiție (unde Liviu Dragnea are un proces greu și timpul se scurge implacabil)
• vor face legătura cu zvonurile tot mai insistente despre înlocuirea guvernului Dăncilă înainte de Președinția Consiliului UE și implicarea în dezbatere, tot mai acerbă, a comisarului european Corina Crețu
• vor vorbi despre statul paralel și justiția care, atunci când pare disperată că nu se poate înfăptui, apelează la mijloace mai rapide și mai neortodoxe. Ca un polițist din filmele americane aflat la final de carieră care, sătul să vadă serii întregi de criminali scăpați basma curată, ia decizia să facă dreptate pe cont propriu.

Despre vulnerabilitățile lui Liviu Dragnea

Scandalul este atât de mare încât nici nu va mai conta cine a înghesuit documentele în valizâ. Grozăvia e atât de teribilă încât mesagerul nu contează, nu trebuie nici ucis, nici glorificat, pentru că nu e timp de așa ceva.

Valiza #teleormanleaks este rechizitoriul absolut al aparent celui mai puternic om din România momentului.

Vulnerabilitatea lui Dragnea a căpătat proporții atât de mari încât singura acțiune acceptabilă (pentru toată lumea) este înlăturarea sa cât mai rapidă.

Vulnerabilitățile lui Liviu Dragnea, intuite, știute, văzute, simțite, probate până acum, devin de nesuportat odată cu #teleormanleaks. Personajul devine nefrecventabil 100%. Înlocuirea lui este acum chestiune de zile. De văzut ce libertate de negociere îi mai rămâne.

Deznodământul preconizat e un circ din care România va avea, măcar de ochii lumii, un guvern populat cu personaje mai acătări în timpul Președinției Consiuliului UE.

Scuză scopul mijloacele?

Scuză scopul mijloacele folosite? În acest caz, da, fără dubii. Jurnalistic vorbind, publici fără dubii, după ce treci situația și informațiile prin „grilă”. Și o faci rapid. Vorbind din hainele unui om normal din România pe care regimul Dragnea a dus-o pe buza prăpastiei, răspunsul este același: da, vreau să știu, să cunosc conținutul valizei #teleormanleaks. E dreptul meu să aflu chiar și cele mai incomode adevăruri. Și e dreptul meu să arăt cartonașul roșu. Să spun „gata!” și să pretind urmări imediate, fără jumătăți de măsură. Nimeni nu are dreptul să fure, să mă fure, să își bată joc de mine, de prezentul meu și de viitorul meu și al copiilor mei. Iar atunci când mă sfidează și o face, am tot dreptul să aflu și să spun „gata!”. Și să pretind urmări imediate.

... Și vom avea parte de o pauză binemeritată a filmului „Corupții și impostorii jefuiesc România”. Depinde de noi ce vom face în această pauză și dacă noul episod va fi, totuși, unul cu final fericit.