 |
| Maia Sandu, președintele unei lumi care îmi place |
O mână de om, o femeie
care pare fragilă, dar nu e (dimpotrivă!) a ieșit din rând și a ales să se
lupte cu ursul. Când au băgat de seamă, ceilalți s-au oprit un pic din
treburile lor importante și au privit. Nu te pui cu ursul! Femeia care s-ar urca pe scări ca să fie mai înaltă, zâmbește. Iar acest zâmbet este un mesaj care îl descumpănește pe urs. Ursul cel mare nu știe ce-i acela un zâmbet. Are alte valori. În schimb, oamenii care s-au oprit din treburile lor știu. Și reacționează.
Am privit-o pe Maia Sandu, l-am privit pe Igor Dodon. Sunt două lumi pur și simplu diferite. I-am privit pe tinerii de toate vârstele care au străbătut și străbat la această oră zeci, sute, mii de kilometri pentru a vota. Pentru a vota Maia Sandu, mai precis. Pentru a vota lumea aceea a zâmbetului, a normalului bucuriei, a creativității, a ideilor frumoase. Lumea în care eu cred. Locuitorii acestei lumi au câștigat astăzi și îmi doresc din tot sufletul și mă rog să câștige și la închiderea urnelor. Oricum, ei deja ei sunt eroii mei.
Grupul simbol „Adoptă un vot!”, partidul câștigător
Îmi place modul în
care s-au mobilizat basarabenii din diaspora. Am găsit pe grupul denumit
sugestiv „Adoptă un
vot!” sute de povești simple și frumoase, despre oameni care se redescoperă
în preajma unei zile importante.
Sunt sute, poate mii, poate zeci de mii (ar fi
extraordinar) de oameni care se împrietenesc, trec din Facebook în viața reală,
pentru a merge la vot. În diaspora, pentru cine nu știe, sunt puține secții de
votare și foarte mulți oameni care ar vrea să voteze, dar pentru asta e nevoie
să străbată sute sau chiar mii de kilometri cu avionul sau cu mașina.
De ce aș pierde o zi ca să votez pentru un președinte al țării din care am plecat?, se
pot întreba mulți.
 |
| Studenții basarabeni de la Strasbourg dau exemplu |
Basarabenii au descoperit ceva important. Și de aceea vor învinge
Ei, bine, viața e în altă parte decât în algoritmi
informatici. Viața trece prin inimă, prin amintiri, prin doruri, prin speranțe,
empatie, solidaritate. Când tragem linie, rămânem cu lucrurile pure și simple pe
care le-am făcut. Cu un peisaj în care am lăsat o fărâmă de suflet, cu o replica,
o trăire, o strângere de mână, o privire, un gând, o îndrăzneală. Cu un eveniment
la care am participat, în care am fost actori.
Eu cred că basarabenii
mobilizați de Anastasia
Condruc, care locuiește în Barcelona, au descoperit cu această ocazie, în
interiorul lor, un adevăr mai presus decât orice se chinuie să ne spună
politicienii: că le pasă chiar mai mult decât credeau. Au descoperit bucuria de
a participa, cu puterile lor, la facerea istoriei. Vorbă mare. Au descoperit că
sunt puternici și că puterea nu stă în mușchi, bani, pile, mafie, ci în inimă,
bucurie și credință.
 |
| Postare pe grupul-vedetă „Adoptă un vot!” |
Probabil singurul lucru pentru care îl invidiz pe Traian Băsescu
Într-un fel, îl
invidiez astăzi pe Traian Băsescu. Mi-aș fi dorit să votez Maia Sandu. Dar spun
din tot sufletul #maiavemosansa.
Povești din grupul „Adoptă un vot!”
Doar câteva notițe, dar merită scrisă o carte despre experiențele din „Adoptă un vot!”. Mesajul de întâmpinare de pe grup e simplu: „Suntem aici ca să căutăm și să oferim
cazare/transport în străinătate, ca să votăm cât mai mulți.” În câteva zile,
s-au adunat 60.000 de membri. Și sute, mii de povești.
- Ecaterina și Ludmila au parcurs 4.000 de kilometri ca să voteze. La Montreal.
- Dacă nu eu, atunci cine? 1000 de kilometric dus-întors nu e atât de mult pentru a-mi exercita dreptul de vot, comparative cu concetățenii noștri, care parcurg 3000, 4000 sau chiar 6000 de kilometric pentru un vot”, zice Ghenadie înainte de prânz.
- Se bucura sufletul când văd pozele voastre, și cum luptați pentru un viitor mai bun, câți km ați parcurs, care pe frig și pe ninsoare (Valeria)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu