Donald Trump rostind discursul victoriei la prezidențiale. Sursa: captură Digi24 |
Înainte de a se crăpa de ziuă în România, în mijlocul nopții albe din SUA, câteva imagini transmise în ferestrele CNN. Sediile de campanie ale celor doi aproape-președinți ai Americii.
În fereastra de la sediul lui Donald Trump, cadru strâns cu un tip din semiprofil, filmat din spate. Își privește paharul în care au rămas doar cuburile de gheață. Îi trece un gând prin minte, ridică paharul, „bea” un cub de gheață, îl ronțăie, îl sparge între fălcile puternice. Are șapcă roșie, pe care scrie ca va face America mare din nou.
În fereastra Hillary, cadru larg. Un tip cu barbă încearcă să își încurajeze prietena, care are ochii umezi. Pare disperată. Un rând de doamne și domnișoare se ridică în picioare și începe să aplaude și să scandeze ceva. Încearcă să convingă și alte rânduri. Pe măsură ce camera de filmat face travelling, oamenii (în special femei) se ridică în picioare, aplaudă, ca tribunele la meciuri, când observă că sunt în direct. Fac cu mâna, dar nu către telespectatori, ci celorlalți, să-i îndemne să aplaude. Entuziasm mimat, stins înainte ca regizorul transmisiei să mute cadrul în altă parte.
Cele două secvențe, mie mi-au spus multe. M-au făcut să înțeleg mai bine. Se pare că Trump a reușit să-i capaciteze mai bine pe dinamici, pe energici, Hillary pe romanticii care suspină, pe principiali. Trump a câștigat Florida, cred că acolo a fost cheia. Trump a fost un tăvălug, un hurricane în fața căruia degeaba deschizi o umbrelă delicată, elegantă. Abia Robert de Niro și-a înfipt căclâiele în sol și a zis vreo două ca-n Queens, zona mai rău famată, nu cea în care a copilărit Trump bogătașul.
Una peste alta, Donald Trump a câștigat, așa cum sondajele începeau să arate. A urmat trendul, în ciuda protestelor celor care spuneau că așa ceva nu se poate. Uite că se poate! Nu știu dacă americanii au ales răul cel mai mic. Mi-e greu să judec de aici, de departe.
Va urma o perioadă interesantă, în care nu ne vom plictisi, cu provocări teribile (cel mai probabil), într-o vreme în care Lumea avea nevoie de predictibilitate. Întrebarea optimistă e cât timp îi va lua lui Donald Trump să se transforme într-un președinte? Sunt suficiente cele două luni până la învestitură? Întrebarea pesimistă n-o pun.
În context, ar trebui o discuție despre victoria republicanilor și dacă alegerea lui Donald Trump se contabilizează la victorie sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu