Oare preferă românii corupția și spațiile mici?

Radu Mazăre și-a făcut un titlu de glorie din calitatea de anchetat

Dacă ar fi candidat, Radu Mazăre ar fi câștigat. Probabil. Dar asta nu înseamnă numaidecât că, dintr-o dată, românii nu mai sunt antenți corupție și anticorupție. Înțelesul cred că trebuie căutat un pic mai adânc.

Hai să vedem:

• Ce vor românii
• Ce vor politicienii
• Ce e bine pentru oameni, ce e bine pentru politicieni, ce e bine pentru țară

Nu toți românii vor același lucru. Nu toți românii sunt la fel de educați, de informați. Nu toți românii împărtășesc aceleași valori. Există momente în istorie în care se mobilizează mai mulți dintr-o parte, partea pe care o numim activă. Atunci, partea activă se transformă într-o forță, acea forță care face lucrurile să se miște. Acestea sunt doar niște momente izolate. În general, aceată parte activă a societății își vede de ale ei: job, lecturi, călătorii, berea din Centrul vechi. Această parte a societății se mobilizează rar pentru că, în general, e ocupată și are nevoie de imbolduri puternice. Pe care societatea românească, în întregul ei, le oferă doar în situații de criză. De cele mai multe ori, forța părții active a societății se manifestă anti-ceva.

Vestea bună e că România nu s-a aflat într-o criză în perioada alegerilor locale. Nu s-a întâmplat nimic revoltător. Doar micile mizerii de zi cu zi. Atmosfera s-a deterioat treptat, pe fondul unei mari dezamăgiri. Fiindcă au fost așteptări mari. De la președinte, de la guvernul tehnocrat. Această dezamăgire i-a ținut acasă, la ale lor, pe oamenii din categoria la care mă refer. Să mă duc să votez pe cine? Așa că la vot s-au dus ceilalți. Pe de o parte, cei nedezamăgiți, care nu au avut așteptări. Pe de altă parte, captivii PSD. Și unii, și ceilalți, cu îndoieli în privința acțiunilor DNA. Lor li s-au adăugat neștiutorii inocenți, pentru care notorietatea unui candidat a fost mai importantă decât biografia lui post-anchete pentru corupție.

În general, polticienii vor să ajungă la putere. Cei mai mulți consideră că scopul scuză mijloacele. Cei mai puțini sunt aceia mânați în luptă pentru binele comunităților. Prea puțini.

Rezultă că singura șansă pentru oameni, pentru comunități, e să genereze cumva lideri politici sau să îi identifice pe aceia puțini cu adevărat preocupați. Și să îi elimine pe profitori. Iar aici e marea problemă. Atât a alegătorilor cât și a aleșilor. Și pentru că e o problemă atât de mare, se trișează. De o parte și de celalată.

Dacă PSD se bucură azi, greșește. Dacă USB/USR se bucură azi, greșește. Dacă PNL nu se cutremură azi, greșește. Dacă Klaus Iohannis nu se cutremură azi, greșește. Pentru că românii nu preferă nici marea corupție, nici spațiile mici. Românii nu sunt închiși la cap, dimpotrivă. E în firea lor să construiască, la fel cum e și să se retragă uneori în munții nepăsării.

Marele pericol pentru România nu e că s-au înroșit Bucureștiul și țara. Marele pericol e apatia. Delăsarea. Lipsa de miză, de perspectivă. Societatea românească e în acea stare de amorțeală care îi bucură pe dușmanii României.

P.S. Și, totuși, nu alegătorii sunt de vină.