 |
| Peisaj bucureştean (zona Calea Plevnei). Foto: Calin Hera |
În plus, a mai fost şi discursul regelui şi mi-a plăcut că a rostit în faţa Parlamentului fragmentul următor:
"Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați".
Deci, e de bine.
6 comentarii:
Domnule Hera,
V-as fi foarte recunoscatoare daca mi-ati raspunde la o intrebare, avand in vedere ca
1. istoria recenta ne ofera numai cazuri de razboi si crime in masa de fiecare data cand unei minoritati i s-a 'oferit' sansa sa isi exprime dorina de secesiune si realipire la "tara mama"
si
2. populatia maghiara din Romania ar avea dreptul sa faca acelasi lucru ca romanii moldoveni, la fel ca si alte minoritati etnice de aici sau de aiurea
Intrebarea este:
cum vedeti aplicarea practica a acestei dorinte colective (in cazul in care s-ar face un referendum si guvernul vecin nu ar fi de acord cu decizia rezultatului) si care credeti ca ar fi consecintele acestui precedent in viata altor minoritati (vezi punctul 2).
Va multumesc pentru un raspuns cat mai usor de pus in practica de cei care v-ar impartasi optiunea.
"Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separaţi"."
Lucrurile-s ceva mai complicate în Basarabia/Republica Moldova. Vorbele mari tin de vise ori de pacalit auditoriul.
Eu inteleg ca unii doresc acea alipire, dar nu stiu daca asta e calea. Desi, meditind cindva la Adrian Paunescu, realizam ca basarabenii unionistii nu au cum sa nu foloseasca asemenea stil, caci etapa lor de existenta le impune asa ceva.
@Mircea Ordean, am habar, cât de cât, de situaţia reală din Basarabia. Ştiu despre dezorientarea oamenilor, despre sărăcie, reflexe culturale dobândite de-a lungul perioadei sovietice, deznădejdi şi speranţe.
În acelaşi timp, recunosc că, atunci când încerc să analizez această problemă, am o latură sentimentală (nu ştiu precis de unde vine) care încearcă să se afirme.
În fine, ceea ce am vrut să arăt aici e că inscripţia "Basarabia e România" e foarte prezentă în Bucureşti (dar am întâlnit-o şi prin ţară, te miri pe unde), că Regele a folosit acest fragment în discurs (şi nu cred că a făcut-o doar "ca să dea bine") şi, iar lucrul ăsta e implicit, îi înţeleg pe cei cărora le-ar plăcea (fără afirme asta urmărind scopuri politice), la modul ideal, o Românie mare.
@Anonim: dacă acum s-ar face un referendum, răspunsul majoritar ar fi împotriva unirii. Dacă s-ar face vreodată un referendum şi răspunsul majoritar ar fi favorabil acestui act, atunci aceasta ar fi şi voinţa guvernelor respective (care ar organiza consultarea populaţiei). Nimeni nu ar risca să întreprindă aşa ceva dacă n-ar cunoaşte dinainte opinie(de-aia se fac sondaje de opinie şi de-aia sunt tot felul de metode de a afla/influenţa voinţa majoritară). Deci, nu cred că se poate ajunge, în contextul pe care îl ştiu eu, la o situaţie de conflict între un astfel de referendum şi voinţa politică a ţărilor implicate.
Călin, parcă nu m-aş pronunţa dacă nu ştiu care e situaţia reală acolo... Eu nu ştiu, dar e posibil ca simplele mele simţiri să fie mai apropiate de realitate decît dorinţele inflamate ale militanţilor...
Mă uitam totodată la o inscripţie din cele menţionate de tine. Nu cred că vreau prea mult dacă sugerez săs e ţină cont de regulile sugestiei... La un popor precum cel român, în cazul ăsta nu cred că merg sloganele cu semn de exclamare. Mai simplu şi totodată mai eficient la lumea naostră destupată este un simplu semn de egalitate între cele două cuvinte. Este un mesaj mai liniştit, dar care pătrunde altfel, mai lesne în minte.
Zic şi eu...
Cine stie, poate viitoarele inscriptii vor include semnul egal.
Trimiteţi un comentariu