România își apără securiștii

Șerban Nicolae și-a pus numele pe un raport de respingere a proiectului de lege privind deconspirarea activității întregului personal al Securității ca aparat ideologic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Un gest de rutină, îndărătul căruia stă o poveste. În orice caz, toate încercările de lustrație în România post-decembristă, de la Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, au fost stopate cu promptitudine. Există și cel puțin două decizii ale Curții Constituționale, care vorbesc despre discriminare și prezumția de vinovăție, și, probabil, încă multe schelete prin dulapuri. Și personaje precum Șerban Nicolae, Florin Iordache, Lia Olguța Vasilescu, Dan Șova, Adrian Țuțuianu, Sergiu Andon etc. - semnatari ai sesizărilor de neconsituționalitate. Și noi, ceilalți, care ne mirăm că incompetență, că super corupție, că #noapteacahoții și că ultimul loc în UE (dar bine că totuși UE).

Ce-o să fie ICR?

Organigrama ICR

Aproape pe neobservate, zilele acestea se va întâmpla un lucru teribil. Institutul Cultural Român, instituție care ne obișnuise cu lucruri remarcabile și care, la un moment dat, ajunsese să fie o referință culturală, e gata-gata să devină doar un loc de refugiu pentru politruci, care nu au mai avut loc în altă parte și a căror înaltă anvergură culturală se va putea rezuma în replica „Să trăiți, șefu'!”. Într-un fel, Ordonanța 13 a fost doar momentul cel mai vizibil al unui plan.