Reportaj din orașul meu

Vedere din Hunedoara. Copiii de aur ai profesorului Mircea Nistor. Sursa: captură din PressOne. Foto: Voicu Bojin

Am citit în PressOne un reportaj despre orașul meu. Recomand!

Reportajul lui Voicu Bojan și al Biancăi Felseghi e despre niște oameni foarte faini și despre ceva ce autorul definește ca fiind pustiit. Orașul meu natal.

Eu văd altfel Hunedoara în mult prea rarele ocazii când ajung acasă. Nu am (decât rar) ochi pentru prăfuieli, gropi și ruginituri. Deși ele există și știu asta. Deși mă dor. Dar îmi imaginez cum ar trebui să fie, cum vor fi. Știu că orașul ăsta nu va muri. Dacă mie îmi dă energie, înseamnă că ceva e. Ceva important. Sunt subiectiv? Tot ce se poate.

Vedere din Hunedoara. Tricolorul din sensul giratoriu. Sursa: captură din PressOne - Foto: Voicu Bojin

Dar eu mă bucur la Hunedoara. Așa sunt setat. Pentru mine, până și ruinele puturoase ale cinematografului Modern au ceva aparte. E vorba de Nostalgia tinereții. Îmi amintesc vremuri care erau frumoase fiindcă eram împreună cu familia mea, cu prietenii risipiți acum în toate zările. Eram cu toții în viață și plini de viață. La fel ca acești copii isteți, campioni mondiali la Robotică.

Paradoxal, poate că șansa acestui oraș, aflat în poate cea maifrumoasă zonă pe care o cunosc, se bazează pe doi poli: Castelul de piatră și mințile brilliant ale unor copii lăsați să se joace inteligent și îndrumați subtil de dascăli cu har. Atât de putini, atât de importanți. Nu e toată România în aceeași situație?

#naivprinromania #pressone #Hunedoara