Ion Iliescu face precizări la interviul din Der Spiegel. Sursa: ioniliescu.wordpress.com |
Teoria lui Iliescu este aceea că, da, el a fost de acord cu un sediu pentru reprezentanța CIA în România, dar el nu a avut știință că acolo ar fi urmat să funcționeze o închisoare ilegală, că n-ar mai fi aprobat nimic.
Oricum, de toată treaba s-a ocupat Ioan Talpeș, omul își asumă meritul, precizând că partea română pur și simplu nu a vrut să știe ce se întâmplă acolo, dacă se întâmplă ceva.
Azi, la o săptămână după interviul din Der Spiegel, Ion Iliescu nuanțează mult (pe blog):
”Vreau să fiu cât se poate de clar: nu am confirmat în niciun fel existența unei închisori ilegale a CIA pe teritoriul României, închisoare în care s-ar fi aplicat tehnici ilegale de interogare, cum ar fi tortura. Am precizat la fel de clar că, dacă aș fi știut ce destinație are facilitatea solicitată de partea americană, aș fi luat, cu siguranță, o altă decizie. Știind ceea ce aprobasem – acordarea unui sediu pentru reprezentanța CIA în România-justifică faptul că, în toți acești ani, am negat existența unei închisori CIA pe teritoriul Româniai. Resping cu toată hotărârea interpretarea acestui gest-firesc între parteneri și aliați-drept o formă de a ”mitui” partea americană, pentru ca România să fie primită în NATO”. Ion Iliescu, pe blog
Mai mult, dl. Ilici (cum a fost alintat), cataloghează drept ”ridicolă” și ”degradantă pentru România”, ”periculoasă pentru interesele ei”, afirmația că el, Ion Iliescu, face jocul rușilor atunci când recunoaște, implicit, că au fost închisori CIA pe teritoriul României. Principalul lui argument că nu e omul rușilor este acela că însuși Congresul american a aprobat un raport foarte critic la adresa CIA și de tehnicile sale de interogare.
Nu știu cum va rămâne consemnat Ion Iliescu în istorie (dar am o bănuială), însă de eticheta de ”om al rușilor” nu are cum să scape, și asta nu neapărat pentru ultimele declarații despre sediul/închisorile CIA, ci pentru mult mai multe fapte dinainte, din timpul și de după decembrie 1989.
O altă constatare este impresia puternică pe care o am cunoscând un număr de politicieni: că e mai bine pentru toată lumea să tacă dacă nu s-au consultat în prealabil cu un consilier de comunicare. Asta nu exclude varianta în care, uneori, dai cu bâta în baltă tocmai grație acestei consultări - fie consultatul nu e prea priceput, fie acesta, având de exemplu dublă comandă, fix asta urmărește, să te pună să dai cu bâta în baltă, să faci, cum ar veni, ”jocul rușilor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu