Frustrările Vioricăi Dăncilă

Premierul Viorica Dăncilă vorbind la Ateneul Român cu ocazia preluării de către România a președinției  Consiliului  UE

Foarte slab și cumplit de provincial discursul Vioricăi Dăncilă.



Denotă o enormă frustrare insistența cu care a vorbit despre “respectul, drepturile și beneficiile privilegiile” de care trebuie să se bucure România, despre “fruntea sus în rând cu toate statele membre”și “demnitatea de a sta la masa la care se iau deciziile europene”.

Iar faza despre Constituția României* a fost o construcție atât de căznită, făcută pentru a sublinia, vezi Doamne, că ea, și nu președintele Iohannis trebuie să fie la butoane. Mie mi s-a părut că acesta a fost un moment penibil.

* “Putem spune azi că ceea ce e european e și constituțional iar tot ceea ce este constituțional e în deplin acord cu valorile și principiile europene” - așa mie mi-a sunat a Caragiale gol-goluț.

P.S. Cine i-a scris discursul putea să ia modelul Tusk și să îi ofere premierului român varianta fonetică a cuvântului “președinție”. 

Donald Tusk, discurs memorabil

Pe de altă parte, toată lumea a lăudat, pe bună dreptate, discursul lui Donald Tusk. Polonezul care nu e profet în țara lui, a vorbit ca la carte, arătând ce înseamnă să fii lider politic și să ajungi, în cateva fraze, la sufletele celor care te ascultă.

Iar momentul în care le-a cerut românilor (nu guvernului!) să apere valorile europene așa cum a aparat Duckadam patru penalty-uri în finala de la Sevilla a fost cu adevărat memorabil.

Adăugați o legendă

...iar 1.000 de români erau deja în stradă, la statuia lui Carol I, în ceasul al 12-lea (din nou!), tocmai în acest scop: să apere valorile europene de clica lui Dragnea, care, culmea, s-a așezat în capul mesei. Culmea ironiei...

Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, rostit integral în limba română

• Sunt foarte mândru și fericit că voi conduce, împreună cu dumneavoastră, afacerile noastre europene comune în acest semestru al primei președinții române a Consiliului Uniunii Europene. Sunt convins că, în aceste șase luni, veți interpreta cu energie și înțelepciune o adevărată Rapsodie română. Sunt sigur că președinția dumneavoastră va fi la fel de energică, de românească și de europeană ca muzica lui George Enescu. Și nu o spun doar pentru că ne aflăm la Ateneu în această seară. O spun pentru că știu cât de rezistentă și de creativă este națiunea română. Cred că, sub bagheta dumneavoastră, orchestra va găsi sunetul potrivit și că veți face tot ce vă stă în putință pentru a lucra ca o echipă pentru apărarea intereselor Europei.

• Veți fi gazdele Europei și sunt convins că veți acționa în spiritul proverbului: Omul sfințește locul. Am încredere, de asemenea, că veți acorda importanța necesară respectării regulilor. În această lume în transformare rapidă, în care viitorul ne va surprinde zi de zi, respectarea regulilor și atașamentul față de principii vor juca un rol esențial. După cum spunea Nichita Stănescu într-o frumoasă poezie:

• Se apropie viitorul, se aude, se vede / Gândurile pe care le trimit spre el / se-ntorc mai repede ca altădată. / Și-mi trec scântei șuierând în viteză / prin suflet, vestindu-l întruna.

• În mare măsură, depinde acum de România dacă și în ce fel Europa va depăși provocările viitorului. Depinde numai de dumneavoastră dacă politica românească va fi pentru Europa un exemplu bun sau un avertisment sever. La reuniunea informală de la Sibiu a Consiliului European va fi în joc concepția noastră comună în privința viitorului Europei. Celor care, își imaginează că în Uniunea Europeană, e un semn de putere să acționezi în afara regulilor convenite și să găsești scurtături , le spun că se înșală. Este un semn de slăbiciune. Celor care fac eforturi pentru a apăra valorile europene, libertatea și drepturile noastre, le spun: continuați lupta! Nu uitați că provocări vor exista întotdeauna și că uneori, după cum spunea Mircea Eliade: Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric. Și amintiți-vă și de aceste vorbe ale lui Andrei Pleșu: Toate obstacolele ne par ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi sau ferestre.

• România are puterea de a fascina și de a încânta. În familia mea, prima mașină a fost Dacia o mie trei sute (1300) a socrului meu. Întâmplarea face că, astăzi, socrul fiului meu conduce și el o Dacie Duster. Totuși, mai mult decât mașinile românești mă fascinează intelectualii și sportivii români. Mircea Eliade, pe care l-am citat mai devreme, Emil Cioran, dadaistul Tristan Tzara, Eugen Ionescu sunt toți eroi ai imaginației mele. La fel ca sportivii de seama Nadiei Comăneci și a Simonei Halep, care încântă publicul din întreaga lume. 

• Dar episodul care mi s-a întipărit cel mai bine în memorie a fost finala Cupei campionilor europeni la fotbal de la Sevilla, din o mie nouă sute optzeci și șase (1986), când Steaua București a învins Barcelona. Și aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și constituția. Să le apere cu aceeași hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rând. Atunci, și mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reușit. Și voi veți reuși. Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.

Sursa: livetext Hotnews