Miron Cozma și Ion Iliescu, dragoste cu năbădăi. Azi, faza pe metrou

Miron Cozma, liderul mineriadelor din anii '90

Cine credeți că se dădea în spectacol ieri după-amiază în metroul bucureștean, a doua zi după ce agențiile de presă anunțau redeschiderea dosarelor revoluției*? Mă gândesc că v-ați prins din titlu și din poză cam despre cine e vorba, așa că trec la relatarea faptelor.


Se făcea că un domn cu pleată vopsită, ciocate și cămașă descheiată la doi-trei nasturi, aflat într-un vagon de metrou care circula regulamentar pe magistrala nr. 1, între Eroilor și Basarab, a încercat să intre în vorbă cu o domnișoară care părea a fi studentă. Nu i-a ieșit.

Dialogul nereușit a atras totuși niște priviri asupra domnului cu plete vopsite și bucălate. Câțiva oameni au ridicat ochii din telefoane. Unii l-au recunoscut. Și-au dat seama că-l mai văzuseră undeva. Oricum, golul plutea în aer, cum spun crainicii sportivi. Era vădit că va mai urma ceva. Și a urmat.

Amintire de la mineriada din 13-15 iunie 1990

Neîntrebat de nimeni, domnul cu plete șaten-roșcovane („se vedea clar că e vopsit”, povestește un martor ocular), a început să vorbească. Nu cuiva anume, Cumva, tuturor. Cumva posterității (există oameni care cred că vorbesc mereu posterității, atât de importanți sunt).

Vorbea și, pe măsură ce zicea câte un cuvânt, întorcea capul în stânga și în dreapta. Uitase de studentă. Nu pe ea voia să o impresioneze. Voia să îi impresioneze pe toți. Să îi dea gata. Pe câțiva i-a dat. A primit aplauze de la câțiva. E drept, alții s-au întors stânjeniți-sictiriți la smartphonurile lor.

„Am un regret. Regretul vieții mele. Trebuia sa îl împușc pe Iliescu în '90, când am venit cu minerii la București. Trebuia să-l împușc, că am avut ocazia. Mai făceam câțiva ani de pușcărie, da' măcar îl știam mort. E regeretul vieții mele că am avut ocazia să îl omor pe Iliescu și nu am făcut-o”, a spus bărbatul trecut de 60 de ani, cu plete vopsite și bucle ondulate, frunte înaltă și privire ba fixă, ba pierdută.

„Am un regret. Regretul vieții mele. Trebuia sa îl împușc pe Iliescu în '90, când am venit cu minerii la București. Trebuia să-l împușc, că am avut ocazia. Mai făceam câțiva ani de pușcărie, da' măcar îl știam mort. E regeretul vieții mele că am avut ocazia să îl omor pe Iliescu și nu am făcut-o” (Miron Cozma)

Ion Iliescu le mulțumește minerilor lui Miron Cozma (stânga) că sunt „oameni de nădejde la bine dar mai ales la greu” - mineriada 13-15 iunie 1990

Nimeni nu a înregistrat speech-ul. Posteritatea nu va avea la dispoziție decât această modestă însemnare de pe blog. Dar ocazii vor mai fi. Dacă nu-l vor invita în vreun studio TV, Miron Cozma, căci despre el este vorba, va găsi alt vagon de metrou sau vreun troleu, ca să se adreseze posterității.