Oprescu şi stăpânul discret

În ultimele zile circulă tot mai insitent un scenariu aparent bizar: Sorin Oprescu va candida ca să-i facă jocul lui Traian Băsescu. Primul care pune asta coerent pe hârtie, ca să mă exprim vetust, este Dan Tapalagă. Dan sugerează unele lucruri, pe altele le zice de-a dreptul. Argumentaţia lui e aproape fără cusur, textul e curat, limpede. E Dan Tapalagă.

Partea cea mai intersantă a acestui scenariu (Oprescu - iepurele lui Băsescu) este transformarea inexplicabilă a primarului din Bucureşti. Singurul posibil contracandidat veritabil al lui Băsescu, singurul care ar putea să-l învingă şamd, devine un pion. Un pion mutat, pe rând, de Iliescu, Patriciu, iar acum de Băsescu. La ce i-ar folosi lui Oprescu să se joace de-a candidatura? OK, înţeleg că nu-i pasă că se face de cacao în faţa bucureştenilor cărora le-a promis că rămâne primar. Oricum şi-a bătut joc de ei ajungând primar.

Dar, dacă are şanse, de ce nu le-ar fructifica? Pentru bani, mi se răspunde. Candidează de chichi ca să le ia banii de campanie fraierilor şi, astfel, să-i rămână şi lui de-o măslină. Vreun milion de euro, cică.

Am două observaţii.
1) Eu cred că ideea că Oprescu joacă pentru Băsescu e un wishfull thinking. Aşa şi-ar dori adepţii lui Băsescu. Asta ar simplifica lucrurile pentru actualul preşedinte.
2) E corectă nuanţa: lăsat din braţe de Iliescu, oricât de mult l-ar ajuta Cozmâncă, Oprescu ar fi lipsit de "aparatul" care să pună ţara în mişcare. Asta cere foarte mult timp şi, în orice caz, foarte mulţi bani. Ce sponsori ar fi atât de nebuni încât să plătească fără număr dacă scenariul Oprescu, omul lui Băsescu capătă credibilitate?

Notă. Rămân fan al textelor lui Dan Tapalagă, îl recomand pe acesta din urmă şi menţionez că mica polemică pe care o încerc aici se referă şi la alte surse, orale, nu doar la comentariul lui.