Dar are vreo sansă PNTCD?

Dacă nu s-a fi cocotat prea multi ratati dubiosi în diferite pozitii cheie ale acestui partid, vestea că aripile PNTCD se vor unifica ar trebui să fie una bună spre foarte bună sau chiar excelentă, în conditiile în care jocul PDL vs. PNL-PSD-Felix împroscă tot mai multă mizerie în jur. Lucrarea e mai veche, dar acum e aproape de concretizare.
Am scris o frază lungă, asa că voi fi scurt în continuare si voi posta acordul de unificare, care poartă si semnătura lui Ion Diaconescu. Lucrurile pot deveni serioase. În orice caz, interesante. Nu stiu dacă tărănistii au vreo sansă reală. Dar ar putea redeveni atractivi dacă îsi vor aminti perioada principială, dacă se vor pricepe să valorizeze mostenirea lui Corneliu Coposu (încă prezentă în amintirea multor români cu drept de vot). Cel putin asa cred eu, naivul.
În orice caz, sunt cu ochii pe ei!

Acordul de unificare, pe care l-am găsit la Bogdan, colegul meu de Leac al Durerii . Vă invit să-l cititi la el, eu doar l-am adus aici ca să-l am la îndemână.

UPDATE. Până la urmă, nu s-a realizat. Am găsit aici o relatare minut cu minut a Congresului din 29 ianuarie.

 

Îsi asumă PNL coruptii PSD?

Arestarea „baronului” de Argeș e un eveniment cu multe dedesubturi, care n-a survenit întâmplător.

Din capul locului trebuie spus că ziarele au scris sute de articole despre mișmașurile lui Nicolescu,  „unul dintre cei mai corecți politicieni români” (sic!), a zis Olguța Vasilescu, iar drumurile lui era previzibil că vor ajunge prin sălile de tribunal. 

Show-ul mediatic a fost, de asemenea, special. În special după episodul „atac de cord”, s-au perindat la televizor Adrian Năstase, Marian Vanghelie, Victor Ponta și alții, care au reclamat „abuzul” și au denunțat „regimul criminal”. Previzbil, PSD n-a  fost „partid de mămăligă”  (A. Năstase) și a făcut front unit în jurul arestatului (ca pe vremea lui Bivolaru).

Dar mutarea DNA e „servită” si cu bătaie încă mai lungă: își asumă PNL corupții PSD?O întrebare care se pune abrupt si deloc întâmplător cu mai putin de o săptămână înainte de marea aliantă PNL-PSD.

Părerea mea.

Carte postală scrisă de Elena Ceausescu

Într-o scrisoare trimisă de Elena Ceausescu (nu stiu dacă la acea oră era Petrescu), cea care va deveni academician vorbeste, agramat, despre croieli (era croitoreasă) si, prin cele 3 kile de suncă pe care i le trimtea lui Nic. la Doftana, arată că lumea n-o ducea chiar atât chiar atât de rău. Cred că în timpul Epocii de Aur lista de bucate ar fi trecut drept ospăt.

Fragmente din cartea postală trimisă de Elena lui N. Ceausescu, aflat la Doftana. Personal, îmi plac timbrele

Click pe foto pentru imagine mărită!

Sculele lui Ceausescu, de vânzare

În dosarele publicate de Militia Spirituală se află un docuement interesant: Nicolae Ceausescu îsi oferă scuelele statului român, contra cost.

Iată averea ucenicului cizmar:

Click pe foto pentru imagine mărită!

UPDATE. Vorba cuiva, era destul de avut pentru un ucenic.

Învătăturile olografe ale lui Nic. Ceausescu

Mă astept ca azi-mâine subiectul „dosarele lui Ceausescu” (excelentă lovitură au dat amicii de la Militia Spirituală!) să fie deja lăsat deoparte. Până acum, sutele de file din cele trei dosare publicate aici au fost accesibile unui număr relativ mic de oameni. Azi, ele sunt la liber.

N-am pretentia să fi desoperit vreo gaură a macaroanei, dar lectura acestor dosare (oricât de periate vor fi fost ele de-a lungul Epocii de Aur) poate stârni revelatii sau, măcar, poate însemna ridicarea unui colt de cortină. Am selectat câteva documente scrise de Nicolae Ceausescu pentru că există si pentru că m-a frapat faptul că, în tinerete, fostul dictator îsi scria numele în felurite moduri: Nicolae, Nic., Neculae. Probabil că există si explicatii savante pentru acest lucru.

În 12 martie 1938, îsi zicea Nicolae, respectiv Nic.

În data de 15 iunie 1938 îsi zicea Neculae, iar în alt document era, în sfârsit, Nicolae.

NOTĂ. Click pe foto pentru imagine mărită!

Cine dă primul o ştire falsă

Atunci când te tot faci frate cu dracu’ pentru a trece puntea şi asta începe să ţi se pară nu o regretabilă excepţie, ci lege de netăgăduit a succesului ce va să vină, ai nevoie să te tragă cineva de mânecă.

Atunci când goana după rating, tiraj sau "unici" devine necesitate absolută, scop unic de atins cu absolut orice preţ, e semn clar că lucrurile au luat-o razna.

Aceste gânduri le vor fi trecut prin cap, desigur, multor oameni normali care s-au uitat ieri, în jurul prânzului, la Realitatea TV, atunci când un news alert a anunţat, minute în şir, încetarea din viaţă a unui deputat român.

Atât că deputatul era în viaţă, fiind, e drept, internat în spital în stare gravă. Atenţie: degeaba te indexează google pentru că ai dat primul ştirea dacă aceasta e falsă!


NOTĂ1. Acest text a fost publicat în Evz, la rubrica Telespectator de nisă. 
NOTĂ2. Văd că Petrisor a adunat si capturi, ca să exemplifice. De-aia e el paginădemedia.

Militia Spirituală a scos dosarul lui Ceausescu

Pagină din dosarul lui Ceausescu întocmit de Siguranta Statului, înainte de venirea blestemului comunist asupra României, găsită de Militia Spirituală

Prietenii de la Militia Spirituală dau lovitura, publicând probabil tot ceea ce se afla în arhive si a fost adunat de serviciile secrete de pe vremea regelui în legătură cu Nicolae (Niculae) Ceausescu. Cine are răbdare si interes, găseste aici toate documentele. De revenit!

NOTĂ. Evz publică un articol pornind de la postarea Militienilor spirituali.

Cine ia stânga în serios

Chiar dacă pare o joacă, nu e. Textul Ioanei Lupea (editorialul Evz de mâine ;) ) ia în serios ideea că partidele ar trebui să aibă la bază o ideologie. Dacă am citit si am scris până acum mai mult abordări dinsptre dreapta, Ioana propune o dezbatere dinspre stânga.
Si, după cum spuneam mai sus, chiar dacă pare o joacă, întrebarea de pe Kiseleff.ro merită răspunsuri. Citeste cineva de stânga blogul meu?

Trăiască alternanta la putere...

Vi s-a părut abătut Traian Băsescu în timpul huiduilelilor? Vi s-a părut că ar lăcrima? Eu cred că lui chiar îi convine, aproape că-i convine, să încaseze huiduieli. Că doar huiduitorii sunt ai mogulilor sau ai pesedistilor. Că doar nu e nimeni atât de nebun încât să-l fluiere pe providential.
În rest, totul e ca la carte. PNL si PSD îsi vor da mâna peste tară, iar PDL va căuta să profite din plin de această miscare. Săbiile sunt ascutite. Fac un pronostic: vor simti tăisul lor numai prostii.
În ceea ce mă priveste, le doresc succes lui Crin Antonescu si Victor Ponta doar în ideea că, în România, alternanta la putere e lucrul maxim la care putem spera. Restul e blabla.

NOTĂ. Adaug link la editorialul din EVZ.

Cazul „Rodica Culcer”

Doresc, cu această ocazie, să aduc sincere felicitări şi mulţumiri TVR, care s-a îngrijit să transmită (integral), marţi după-amiază, discursul rostit de presedintele Traian Băsescu la conferinţa organziată de Institutul de Studii Populare si de Konrad Adenauer Stiftung, eveniment la care au mai participat Emil Boc (premier), Elena Udrea (preşedinte PDL Bucureşti), alţi lideri importanţi ai Partidului, precum şi câţiva reprezentanţi de seamă ai poporului român: Vasile Dâncu (domnul Exit-poll), profesorul Lazăr Vlăsceanu ("reprezentant al comunităţii academice") şi, nu în ultimul rând, Rodica Culcer (şefa Ştirilor TVR).

Consider că televiziunea publică, oamenii muncii, susţin oricum prea puţin eforturile neprecupeţite ale capetelor luminate ale acestei ţări, deci orice exces de zel e de salutat aşa cum se cuvine

NOTĂ. Text publicat si în Evz la rubrica Telespectator de nisă.

Ce zice Vîntu despre piciorul pus în gips înainte de proces

Am primit un comunicat de presă. Expeditor: s.o.vântu, de pe un cont de gmail. Textul e usor de citit. Articolul din România liberă la care se referă e ăsta. 

 

Click pe foto pentru imagine mărită!

A E I O U, învățați să spuneți NU

Mi-e ciudă pe mine, dar nu despre mine e vorba acum, mi-e ciudă că abia azi scriu pe blog despre Pațurcă...

Eu n-am chef să plătesc campania electorală a nimănui

Traian Băsescu: viitoarele campanii electorale pentru Parlament ar trebui finanţate integral de la bugetul de stat, eliminându-se astfel mita electorală şi finanţările frauduloase ale partidelor. „Să avem forţă să întrerupem mita electorală şi să curăţăm alegerile, asumându-ne standande de cost pe fiecare stat şi dându-i bani de la bugetul de stat sau de la cel local”

Trei participanti (clasici) ai unei dezbateri pe Realitatea TV iscată de declaratia lui Băsescu: Popoviciu (PDL), Agathon si Codrin Stefănescu (PRM).

Mercurialul lui Băsescu: 50.000 de lei  per candidat, per colegiu. „Când ai doar 50.000 de lei, tare uşor îi numeri candidatului afişele şi şepcuţele. Ştii de unde are banii - de la buget - şi îi justifică cu facturi. Dacă nu, plăteşte. Plăteşte dacă i-a băut la cârciumă”.

1. Chestia asta n-ar rezolva nimic. Doar ar mai oferi o sursă „de la stat” pentru smecheri. (Oare, din ratiuni bugetare, desigur, se va limita numărul candidatilor?).

2. Declar public că n-am niciun chef să plătesc campania electorală a unor personagii precum cei de mai sus (chiar dacă le îndes, oricum, bani în buzunare, dar măcar n-o fac atât de direct!).

Băsescu pune pe masă votul uninominal într-un singur tur

Băsescu, la dezbaterea organizată de Institutul de Studii Populare (gazdă Valeriu Stoica):
„Ori vot uninominal intr-un singur tur, ori vot uninominal in doua tururui, mai costisitor, poate mai putin reprezentativ din punct de vedere popular”.

Nicio surpriză, stiam acest punct de vedere de când s-a instaurat zdravăn regimul Băsescu. Am explicat în  editorialul Evz cam care sunt argumentele unora si ale altora si care resorturile.
Nu-i cine stie ce mare filosofie, dar am zis să zic.

Altfel, Băsescu zice c-o s-o dea înainte cu parlamentul unicameral cu maximum 300 de membri. Si amenintă: „In cazul in care clasa politica va refuza, exista modalitati de a reduce numarul de parlamentari prin lege, nu prin constitutie”.


În fine, anuntă schimbarea de generatii în PDL, căci cea mai bună Albă ca zăpada e tot aia interioară: „Este clar ca in momentul de fata, partidele toate, si in primul rand principalul partid de guvernamant, au nevoie de reforme interne, care sa stimuleze aparitia unei noi generatii de lideri. Este nevoie de o generatie de politicieni relativ experimentati, dar carora sa li se permita accesul la varful partidelor”.


NOTĂ: Am scris o tabletă TV despre declaratia aia care spune că suntem datori fată de stat.

Interviu imaginar într-un ziar serios (sic!)

Cred că la faza asta Jurnalul National a sărit calul. În ziarul de azi, pe pagina 6, pagină de „Special”, sub titlul
„O cârnată-ntre cârnati”, publică un interviu imaginar (!) „cu un personaj pe zi ce trece mai haios” cu Elena Udrea.
Nu mi-e simpatică Elena Udrea, dar asa ceva pur si simplu nu se face.
(Si nici măcar nu e amuzant.)
Am făcut si o fotocopie a paginii de ziar, că prea e exemplu de jurnalism tip asa niciodată nu! 

Fotocopia interviului imaginar din Jurnalul National, autor Luiza Moldovan. O porcărie nejurnalistică. P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Balconul cu pricina

Cei de la Militia spirituală publică, una lângă alta, două fotografii care te lasă fără cuvinte. Desigur, nu e vorba de nicio premonitie, ori inspiratie, ci doar de o coincidentă.

 Balconul de la care s-a aruncat Sobaru în timpul unui discurs al lui Emil Boc găzduia, cu câteva zile înainte, un banner afisat de Militia spirituală, pe care scria: „Guvernul Boc, o moetaforă a mortii”

P.S. Nu cred că explicatia dată „colajului” de cei de la Militie e cea mai potrivită.

Cine puii mei mai uneste dreapta?

Revin la subiect, fiindcă mă preocupă. Am scris încă un editorial în EVZ. Cred că vom asista la o migrare a votantilor. Crin Antonescu e mai prezidentiabil decât până acum (cei care îl părăsesc sunt mai putini decât cei care îl vor urma; acestia din urmă sunt, multi, din tabăra PSD: unii bucurosi să se lase manipulati TV, altii bucurosi că, în sfârsit, cu voie de la partid, pot vota un personaj mai spălat si mai necompromis).
PNL ar putea iesi pe plus, în final, dar structura votantilor se va modifica. Dacă, să zicem, PNL va câstiga alegerile, asta nu va însemna că românii s-au făcut de dreapta, ci că PNL si-a cam schimbat bazinul...

(Sunt curios unde se vor duce, dacă se vor duce undeva, alegătorii liberali dezamăgiti de această miscare)

Jocul va fi între mase de alegători, pe manipulare.

În fine, salut voturile contra date de Ludovic Orban, Călin Popescu-Tăriceanu, Varujan Vosganian si Adriana Săftoiu. E important pentru un partid să existe dezbatere si e îngrijorător că liderul Crin Antonescu amenintă cu cartonase rosii.

P.S. Sunt dezamăgit că multi politicieni liberali (tineri sau la a doua tinerete) au evitat să se pronunte în aceste zile. Stiu că e cel mai sănătos să te abtii, ca să nu dai cu bâta-n gard, dar anvergură capeti si dacă stii să formulezi un punct de vedere coerent si îl sustii, cu orice risc. Dar poate această idee face parte din naivitătile mele.

NOTĂ. Să explic titlul: masterul pentru comentariile publicate în EVZ are un început de text care se numeste „Cine uneste dreapta?” - este editorialul scris în luna mai 2009 de Florian Bichir. De multe ori, ne întrebăm între noi: „Tu unesti, azi, dreapta?”, cu variante. De data asta, primul lucru pe care l-am făcut când m-am apucat să scriu editorialul de azi a fost să modific putin titlul de lucru...

UPDATE.
Mihnea cinsteste PNLc-ul...
Ovidiu arată că s-a pus punct (trist) anti-securismului.
Dan Selaru arată cum preconizata unire a PNL cu PSD va avantaja PDL.
Turambar (ne) întreabă ce fel de liberali suntem? (în contextul discutiei despre social-liberalism)
Nenea Lars vorbeste despre Alianta PNL-Voiculescu (regăsesc câteva idei enuntate si de mine).
Mihnea Mărută arată că lui Antonescu i-a crescut audienta.

Diana Tusa n-a scris nimic despre alianta PNL-PC pentru că tocmai a început să-i meargă copilul. Multi pasi înainte, atunci.
Dan Mihalache recunoaste cu candoare: „Eu nu am fost niciodată foarte pasionat de dezbaterea privind fosta Securitate. La 20 de ani după Revoluţie o asemenea dezbatere mi se pare perfect inutilă”. Într-o postare anterioară (7 ian) atrăgea atentia asupra unei postări Codrin Scutaru despre social-liberalism. 
Alina Gorghiu pune „întrebări-întrebări” (cum ar trebui să arate opozitia, cu doi  piloni sau cu unul?). As putea să jur că ieri am citit altă întrebare pe blogul domniei sale, la care erau peste o sută de răspunsuri (dacă e avantajoasă alianta cu pc).
Mihai Voicu anuntase încă din 5 ian că alianta cu PC e o „mutare excelentă”.

Cum a pierdut PNL un vot...

Pe mine mă deranjează apropierea PNL de partidul patronat de Dan Voiculescu. Iar oficializarea ei mă dezgustă. Încerc să nu judec subiectiv, dar tot nu văd care e folosul aliantei PNL-PC.

Cred că Antonescu a pariat gresit. A mizat pe faptul că lehamitea votantilor liberali va trece odată cu apropierea de alegeri. Speră că, în fata urnelor, neavând alternativă si fiind grabnic doritori de a scăpa de Băsescu si PDL, alegătorii liberali vor vota, totusi, PNL-PC (cu multă lămâie).

Acest tip de pragmatism tine cont si de pierderi secundare (cum ar fi, de exemplu, votul meu). Înseamnă că, pierzând un vot, PNL (sau Crin Antonescu, care are nevoie să depăsească masa critică necesară pentru a avea sanse reale la prezidentialele din 2014) câstigă alte două la schimb. De unde? Eu nu văd nici nehotărâtul care, prin această mutare magistrală, va decide să voteze Alianta cu Felix, si cu atât mai putin pedelistul sau pesedistul care ar putea-o face. Închid ochii si nu mi-l pot imagina, fac ochii roată prin metrou sau pe la tară si nu-l aflu.

Atunci, ce?

Nu-mi spuneti despre Antena 3, Mihai Gâdea si Mircea Badea. E fix-pix. Alegerile nu se mai câstigă având o televiziune, oricât de bună ar fi ea (iar Antenele nu sunt mostre de credibilitate). Era esential să ai o televiziune atunci când exista doar una. A fost importantă schimbarea de macaz a ProTV, în ceasul al 12-lea, în anul 1996, dar atunci peisajul teve era alcătuit din tot mai obosita TVR, săltăretul Pro TV si o Antena 1 doar nu pic mai necenusie ca TVR-ul.


Nu-mi spuneti, vă rog, nici despre banii lui Voiculescu. Spuneti-mi, în schimb, de dosarul „Felix”...

Am auzit si teoria că celor de la UDMR trebuie să le prezinti o alternativă cât mai bine conturată, inclusiv formal. Ar putea fi ăsta un motiv bun pentru care să merite să te faci frate cu Dracu'? După părerea mea, nu.

Revin.

UPDATE1. Consemnez părerea de bun simt a lui Cătălin Tolontan si contributiile la discutie (1 si 2) de La coltu străzii.

UPDATE2. Na, c-am scris si un editorial în EVZ.

Cui i-e teamă de Corneliu Vadim Tudor?

Celor care își făceau iluzii că, prin farmec, s-a schimbat atmosfera odată cu trecerea în noul an (cu manele TV), le spun doar atât: aș!

Am văzut ieri, la televizor personajul nefast Corneliu Vadim Tudor umilind un polițist (căruia i-a smuls chipiul de pe cap) și un executor judecătoresc (o femeie în care a aruncat cu un pahar cu apă și pe care a înjurat-o birjărește, ca un laș). Totul, transmis cu nesaț de Realitatea TV, care de vreun an, face un exces nesănătos de Vadim.

Imagini cu Dăunătorul ar trebui transmise, în cel mai bun caz, după miezul nopții, cu avertismentele „Interzis minorilor” și „Aduce atingere gravă bunului simț”. Ce societate este aceea care ia în serios un saltimbac, îl trimite în Parlamentul European, dar nu e în stare să-l aducă în fața legii?


NOTĂ: Acest text reprezintă tableta TV de miercuri, 5 ianuarie, cu titlu „Manele cu Vadim”

Jumătatea plină a paharului gol

În ceea ce mă priveste, am asteptări de la anul 2011, dar nu foarte multe sperante. Cred că sunt în trendul general.

Chiar în prima zi a acestui an am auzit două bancuri scurte despre optimism.

Primul l-am primit de la un amic: "Ce vede optimistul într-un cimitir? Numai plusuri". Al doilea, probabil adaptat, e pe blogul lui Dan Şelaru: "Ce părere ai despre anul 2010, care tocmai s-a încheiat? A fost mai bun decât 2011".

Mă întreb de ce sunt românii tentaţi să vehiculeze mai degrabă aceste glume amare decât mesajele optimiste transmise de cei trei oameni aflaţi la putere...

Mă întreb de ce sunt românii tentaţi să vehiculeze mai degrabă aceste glume amare decât mesajele optimiste transmise de cei trei oameni aflaţi la putere. Aflat la Predeal în prima zi a anului, şeful statului a făcut câteva declaraţii ad-hoc în care a încercat să afişeze un optimism rezervat. El a vorbit despre creşterea "timidă" pe care o va înregistra economia românească în 2011 ("dar nu pe structura aceluiaşi stat") şi a anunţat că România a reuşit să treacă peste "cel mai greu an al crizei". În discursul rostit la minus 6 grade Celsius, Traian Băsescu a pronunţat de vreo zece ori sintagma "modernizarea statului", căci aceasta va fi lozinca anului: regimul Băsescu face reformă, adversarii se opun reformei. (În mesajul oficial pulicat pe siteul Administraţiei Prezidenţiale, mesajul e mai ambiguu: "România are şansa prosperităţii dacă avem forţa să luăm deciziile corecte în avantajul generaţiilor viitoare".)

Tot la Predeal şi tot la baza pârtiei de schi, premierul Emil Boc (cel cu puşca şi cureaua lată) a fost mai metaforic, anunţând că, "după vreme rea, va veni şi vremea bună". Şi el bate monedă pe "misiunea" de a reforma statul, şi el anunţă că partea cea mai grea a trecut. Al treilea mesaj, ca să ne intre bine în cap, l-am cules de pe blogul Elenei Udrea, care anunţă tranşant (şi optimist) că 2011 va fi anul în care vom ieşi din criza economică, se vor încheia toate măsurile de austeritate, "va fi anul care va arăta că am gândit bine şi corect".

De partea celalaltă, optimismul liderului PNL Crin Antonescu e ca în bancul de la început: "Dacă aceşti oameni (preşedintele Traian Băsescu şi guvernul PDL - nota mea) rămân la putere şi în 2011, anul 2010 o să ni se pară unul bun, iar dacă rămân până în 2012, nici nu mă mai angajez să mai comentez la finalul lui 2012".

La rândul lui, liderul PSD Victor Ponta are sufletul "destul de apăsat" la gândul că "sunt atât de mulţi cei care (...) trăiesc prezentul şi se gândesc la viitor cu multă amărăciune, tristeţe, nesiguranţă şi, implicit, frustrare". Pe blogul personal, Victor Ponta "încă speră" că vor veni din nou şi vremuri mai bune, "totul depinde de noi şi de Dumnezeu". Optimism suav, ca într-o felicitare de Anul Nou.

Dincolo de retorica politicienilor, aceste burice ale Pământului, românii privesc viitorul cu rezerve. Au învăţat (până la proba contrară) să se mai uite în gura celor care împart găleţi electorale cu câteva zile înainte de alegeri, dar îi lasă rece previziunile macro (excelentă analiza publicată ieri de "Ziarul financiar"!). Oamenii vor să ştie că îşi vor păstra locurile de muncă (dar zeci, poate sute de mii de oameni de la stat şi de la privat vor fi concediaţi...), şi să aibă certitudinea că salariile nu vor mai scădea. Cred, însă, că niciun bugetar nu e atât de naiv încât să-şi imagineze că majorarea de 15% înseamnă că vor ieşi pe plus după ce o confruntă cu creşterea accizelor, scăderea leului şi alte surprize (anunţate sau ba). În treacăt fie spus, preconizez că va creşte numărul celor care vor juca la loto şi ratingurile emisiunilor TV tip "Bingo".

Este probabil ca evadarea în Occident (pentru un loc de muncă mai bun) să fie visul (secret sau nu) al multora. Privit din această perspectivă , e cu atât mai dezamăgitor semnul "Interzis" (sau, pentru optimşti, mesajul "Deocamdată, nu") pus pe aspiraţiile Schengen ale României. Nu ştiu care e reacţia cea mai bună pe care ar trebui s-o aibă Bucureştiul, dar cred că şantajul Croaţia vs Schengen sugerat de ministrul Baconschi nu poate duce la ceva bun.

În fine, ca să încheiem optimist şi să vedem plusuri şi unde nu-s, vreau să-i salut cordial, pe această cale, pe finanţiştii care au inventat sintagma "creştere negativă". Ştiu că se poate să fie mai rău decât până acum (da, sunt oprimist!), dar îmi place să cred că, deşi "UE se află în epicentrul crizei" (Traian Băsescu) soarele (cu toată eclipsa parţială de astăzi) va răsări tot de la Apus. Ca de obicei, intervine o problemă: asta nu e suficient.

P.S. Dacă doriti, puteti să cititi editorialul Evz despre optimism.


UPDATE. L-am adus aici, iaca.

A început campania electorală pentru Bucuresti

După ce au aruncat la cosul de baschet cu o minge de fotbal, Elena Udrea si Marian Vanghelie pregătesc meciul pentru Bucuresti. Doamna ministru, implicată în trebile si bănetul tării, discută macro, domnul Vanghelie, implicat în trebile sectorului 5, micro, cum îi stă bine unui literat preocupat de detalii.

Am atasat această imagine nu ca să mă credeti, ci ca să vedeti semnătura ;)

P.S. Click pe foto pt imagine mărită!

Azi-dimineată am găsit în căsuta postală o felicitare. O fi plecat de la expeditor în urmă cu două săptămâni, o fi rămas neexpediată, nu stiu. Eu am primit-o si, de bucurie, am scanat-o, să v-o arăt si vouă. Fiindcă domnul primar, care garanta odată pentru doamna rector Ecaterina Andronescu, a depăsit granitele sectorului 5 si la nivel de felicitări de Crăciun (eu stau în 3). Va fi amuzant.