Orice schior cât de cât experimentat știe că schiul nu e un sport extrem și că, în orice caz, nu e un sport periculos (decât pentru sinucigași). Schiorii știu că schiul, dacă-l respecți, e orice altceva, numai pericol nu. În general, accidentele de schi de pe pârtiile austriece, germane, italienești, franțuzești sau elvețiene înseamnă ghinion (mă feresc să aduc vorba despre pârtiile din România).
Da, Șerban Huidu, un schior foarte bun, a avut ghinion, chiar dacă cei mai cârcotași dintre noi pot spune că s-a lăsat un pic furat de plăcerea de a schia pe o pârtie ca în Rai (dacă acolo vor fi fiind pârtii de schi). Filmulețul de pe blogul lui arată, ironic, că, la un moment dat, îi cam taie calea unui alt schior, dar lucrul ăsta poate fi pur si simplu o întâmplare si atât.
Importante mi se pare acum două lucruri:
1) Faptul că mai toți românii îi țin pumnii lui Huidu în aceste zile arată că popularitatea unei vedete TV (dar nu oricărei) se poate transforma, în cazurile fericite, într-o dragoste asemănătoare celei pentru un membru al familiei.
2) Mergeti la schi, oameni buni, orice vârstă ati avea. Slavă Domnului, nu se schiază în sală (decât prin Dubai), iar oameni care schiază sunt ceva mai sănătosi, ceva mai fericiti, ceva mai cultivati. Deci, e de bine.
UPDATE. Aici e povestea despre accident si filmuletul despre care vorbesc mai sus (asta dacă nu vreti să căutati pe blogul lui Huidu)
joi, 30 decembrie 2010
marți, 14 decembrie 2010
Băsescu, seful Alexandrinei Gâtej
Oare Traian Băsescu va vorbi peste o oră despre cariera ratată din Securitate a consilierei sale Alexandra Gâtej? (care n-a apucat să fie securistă întrucât a fost racolată în septembrie, iar Securitatea stearsă oficial în decembrie).
UPDATE 1. Desigur, Traian Băsescu a tăcut întelept când a venit vorba despre peripetiile securesti ale consilierei Gâtej. A făcut pe niznaiul, ceea ce, până la urmă, era logic (consider că a răspuns cel mai convenabil pt el).
UPDATE 2. Tot în fugă (deh, trebuia predat textul) am scris si Tableta TV, în care n-am reusit (nici nu mi-am propus) să acopăr toată conferinta de presă.
În acest context, sunt curios cum a fost recepţionată cea de aseară, de la conferinta de presă televizată.
Citez: "Secretele statelor nu pot fi subiect de punere în presă. Acţiunea WikiLeaks a făcut foarte mult rău. Din foarte multe motive. Se poate scrie o carte, hă-hă-hă, cu aceste motive".
Nota mea: secretele statelor au fost, sunt şi vor fi subiecte de presă obligatorii, de cel mai mare interes public.
UPDATE 3. Am zis să schimb titlul initial al postării (Ce va zice Băsescu despre Gâtej?), nu?
UPDATE 1. Desigur, Traian Băsescu a tăcut întelept când a venit vorba despre peripetiile securesti ale consilierei Gâtej. A făcut pe niznaiul, ceea ce, până la urmă, era logic (consider că a răspuns cel mai convenabil pt el).
UPDATE 2. Tot în fugă (deh, trebuia predat textul) am scris si Tableta TV, în care n-am reusit (nici nu mi-am propus) să acopăr toată conferinta de presă.
Secretele statelor
Fanii lui Traian Băsescu îşi apreciază idolul şi pentru că pare să nu aibă dubii (tot aşa cum cei care nu-l suferă sunt enervaţi de discursul lui didatic, în sentinţe).
În fine, oastea lui Băsescu încă îşi dă coate, de plăcere, la fiecare hăhăială, chiar şi atun ci când aceasta vine ca nuca în perete, aceeaşi hăhăială fiind văzută de oastea anti-Băsescu ca o necuviinţă (scuzaţi eufemismul) nepotrivită dem ni tăţii sale.
În acest context, sunt curios cum a fost recepţionată cea de aseară, de la conferinta de presă televizată.
Citez: "Secretele statelor nu pot fi subiect de punere în presă. Acţiunea WikiLeaks a făcut foarte mult rău. Din foarte multe motive. Se poate scrie o carte, hă-hă-hă, cu aceste motive".
Nota mea: secretele statelor au fost, sunt şi vor fi subiecte de presă obligatorii, de cel mai mare interes public.
UPDATE 3. Am zis să schimb titlul initial al postării (Ce va zice Băsescu despre Gâtej?), nu?
luni, 13 decembrie 2010
O curvă de joasă spetă (politica)
Nu e greu să-ti imaginezi că Eugen Bejinariu a plecat la emisiunea de la Realitatea TV cu o lectie (să sustină principialitatea absentei PSD de la consultările convocate de Traian Băsescu la Cotroceni), iar pe drum va fi primit vreun sms ca să sustină alta (că e bine că PSD merge la consultările cu pricina). Vorba titlului.
P.S. Cred că Ponta pierde la faza asta,dar nu stiu dacă e cineva care câstigă numaidecât (nici Băsescu, nici Crin Antonescu). Si cred că nici Crin Antonescu nu are de câstigat din alăturarea cu Dan Voiculescu. Nu văd nicio explicatie care să-i facă pe votantii liberali să înghită chestia asta.
UPDATE. Păstrez aceste aprecieri si după explicatiile oferite de Victor Ponta după întâlnirea de la Cotroceni si, presupun, voi rămâne pe aceeasi pozitie si după ce voi citi pe blogul lui Ponta* o pozitie încă si mai nuantată.
* Personal, îi înteleg mândria de tată.
P.S. Cred că Ponta pierde la faza asta,dar nu stiu dacă e cineva care câstigă numaidecât (nici Băsescu, nici Crin Antonescu). Si cred că nici Crin Antonescu nu are de câstigat din alăturarea cu Dan Voiculescu. Nu văd nicio explicatie care să-i facă pe votantii liberali să înghită chestia asta.
UPDATE. Păstrez aceste aprecieri si după explicatiile oferite de Victor Ponta după întâlnirea de la Cotroceni si, presupun, voi rămâne pe aceeasi pozitie si după ce voi citi pe blogul lui Ponta* o pozitie încă si mai nuantată.
* Personal, îi înteleg mândria de tată.
vineri, 10 decembrie 2010
Dar, vai! (O preafrumoasă fată)
Desigur, s-a înselat cine a crezut că a fost o exceptie suita omagiilor aduse Elenei Udrea cu ocazia înscăunării în fruntea PDL Bucuresti. Azi, celebrul Dănut Groza (primarul din Sânnicolau Mare care „l-a lansat” pe Traian Băsescu în cursa pentru prezidentialele din 2009), a ridicat stacheta.
E fără cuvinte: „Sunteţi cea mai frumoasă doamnă care ocupă funcţia de ministru din 1990 încoace. Le-am spus oamenilor că, în realitate, sunteţi mult mai frumoasă decât la televizor. Într-un clasament făcut de noi, primarii, sunteţi pe locul întâi între miniştrii care îşi ţin promisiunile. O să rămâneţi în istoria oraşului nostru, pentru că ne-aţi sprijinit şi aţi venit aici, la noi, şi ne-aţi ajutat să obţinem această finanţare.” Mai multe, în articolul EVZ al Georgetei Petrovici.
Vă rog, nu fiti cârcotasi! Finantarea cu pricina n-are nicio legătură, nicio legătură cu limbile (ups, trebuie să schimb cuvântul ăsta!) lui Groza, cele de anul trecut si cele din acest an.
NOTĂ. Fotografie făcută la Sânnicolau Mare azi, cu ocazia istoricei vizite a Elenei Udrea, care a primit, cu acest prilej, titlul de cetătean de onoare al localitătii. FOTO: Adi Pîclisan, Evz
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
De-aia se publică idei, ca să circule
Mă bucur atunci când unele idei ale mele (chiar dacă nu-i cine stie ce de capul lor) ajung să-i inspire pe altii. Sau, ca să nu par că-s orgolios si să nu par că mă cred un fel de buric al pământului, mă bucur atunci când unele idei ale mele sunt împărtăsite de altii.
Deseori mi s-a întâmplat să scriu după-amiaza câte un text la ziar, să văd unele idei vehiculate seara la talk-showuri si să fiu acuzat a doua zi că le-am împrumutat de la emisiunile difuzate seara-noaptea. E un risc asumat de scriitorul la ziar si, desigur, o provocare.
Săptămâna trecută am citit în Dilema veche un text în care autorul era amuzat de ideea înfiintării unei televiziuni de nisă care să transmită înmormântări. TV Înmormântări, îi zicea el. Eu îi spusesem Înmormântări TV, cu câteva zile mai înainte, într-o tabletă TV publicată în EVZ. Nu mă asteptam să fiu citat, poate că autorul textului, Codruţ Constantinescu (văd că a scris si pe blogul propriu asta), nici nu citise textuletul meu. Dar am zis să zic că stau cu ochii pe tot ce miscă ;)
Deseori mi s-a întâmplat să scriu după-amiaza câte un text la ziar, să văd unele idei vehiculate seara la talk-showuri si să fiu acuzat a doua zi că le-am împrumutat de la emisiunile difuzate seara-noaptea. E un risc asumat de scriitorul la ziar si, desigur, o provocare.
Săptămâna trecută am citit în Dilema veche un text în care autorul era amuzat de ideea înfiintării unei televiziuni de nisă care să transmită înmormântări. TV Înmormântări, îi zicea el. Eu îi spusesem Înmormântări TV, cu câteva zile mai înainte, într-o tabletă TV publicată în EVZ. Nu mă asteptam să fiu citat, poate că autorul textului, Codruţ Constantinescu (văd că a scris si pe blogul propriu asta), nici nu citise textuletul meu. Dar am zis să zic că stau cu ochii pe tot ce miscă ;)
miercuri, 8 decembrie 2010
Jurnalism cu asterisc
Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se pare că se cam sare calul. Cu o oarecare gratie, recunosc, dar orisicât.
Obisnuiam să mă uit la Realitatea TV (deh, o fac si acum, dar de-o vreme am ajuns să pun asterisc la aproape tot...). Acesta nu e nici măcar jurnalism angajat, fir-ar! Si e păcat.
Asadar, „Boc buzunăreste bebelusii”. Teoretic, un titlu care să nu mai permită replică. Teoretic, un titlu-slogan electoral. Un titlu-soc. Un titlu pe caere, citindu-l până si pe Boc l-ar apuca plânsul, cu spume.
Practic, o salvă de tun ieftină si, îndrăznesc să apreciez, fără efect. Ce poate obtine RTV mergând pe drumul ăsta? În cel mai bun caz, o fidelizare politică a celor deja sictiriti, supărati pe Băsescu si PDL, care oricum nu vor mai vota portocaliu (dar care, prea fidelizati, ar putea ajunge să nu mai voteze deloc). Cât despre adus altii... Tare teamă mi-e să nu ajungă să-i martirizeze până si pe Boc sau Udrea. Să vezi atunci dandana!
P.S. Alta, culeasă de un colg (eu n-am văzut-o, dar îl cred pe cuvânt, e cu functie :P): „Plăcintă junior a călcat cu masina un român. Partidul mamei lui, pe restul”
Obisnuiam să mă uit la Realitatea TV (deh, o fac si acum, dar de-o vreme am ajuns să pun asterisc la aproape tot...). Acesta nu e nici măcar jurnalism angajat, fir-ar! Si e păcat.
Click pe foto pentru imagine mărită!
Practic, o salvă de tun ieftină si, îndrăznesc să apreciez, fără efect. Ce poate obtine RTV mergând pe drumul ăsta? În cel mai bun caz, o fidelizare politică a celor deja sictiriti, supărati pe Băsescu si PDL, care oricum nu vor mai vota portocaliu (dar care, prea fidelizati, ar putea ajunge să nu mai voteze deloc). Cât despre adus altii... Tare teamă mi-e să nu ajungă să-i martirizeze până si pe Boc sau Udrea. Să vezi atunci dandana!
P.S. Alta, culeasă de un colg (eu n-am văzut-o, dar îl cred pe cuvânt, e cu functie :P): „Plăcintă junior a călcat cu masina un român. Partidul mamei lui, pe restul”
Primul wiki-ro
Dau mai departe anuntul făcut de Alina Mungiu: trimiteti la România curată, care are o sectiune wiki-ro, documente secrete ;)
„Secrete sa fie. Confidentiale. Care infunda pe cineva. Semnate cu stampile si antete.Pe ce puteti pune mina. Din orice categorie: cum sa cumperi pe un milion de euro bacuri cu autorizatie de plutire expirata, cum sa platesti din banii de protocol MAE prinzuri la clubul diplomatic ca sa cumperi sprijin pentru candidatura ta la prezidentiale, cum sa faci din fonduri europene clipuri de partid, etc. Primesc si din alea cu Omar Hayssam sau alte animale” am încheiat citatul.
„Secrete sa fie. Confidentiale. Care infunda pe cineva. Semnate cu stampile si antete.Pe ce puteti pune mina. Din orice categorie: cum sa cumperi pe un milion de euro bacuri cu autorizatie de plutire expirata, cum sa platesti din banii de protocol MAE prinzuri la clubul diplomatic ca sa cumperi sprijin pentru candidatura ta la prezidentiale, cum sa faci din fonduri europene clipuri de partid, etc. Primesc si din alea cu Omar Hayssam sau alte animale” am încheiat citatul.
Teorema Băsescu. După 6 ani
Public mai jos un text pe care l-am scris în anul 2004 (editorial publicat în Ziarul financiar în data de 14 decembrie 2004, după ce s-a anuntat victoria lui Traian Băsescu la prezidentialele celea). L-am descoperit nu stiu cum, l-am citit si am zis să-l păstrez. Dacă n-aveti chef de aduceri aminte, treceti mai departe.
O prima observatie: Traian Basescu a castigat. Este vorba, in primul rand, de o revansa. A celor care s-au vaccinat impotriva a cel putin doua boli grave. Nume de cod "girofarul", respectiv "propaganda". Este vorba, apoi, de forta interioara a celui care are toate sansele sa-l detroneze pe Ion Iliescu de pe soclul de "om politic posdecembrist". Modelul Basescu: limbajul direct, intr-o romaneasca fara cusur si actiunea. Este un om care nu se plictiseste. Cu siguranta, in urmatorii cinci ani, nici Romania nu se va plictisi.
Victoria lui Traian Basescu, prin efectele pe care le va avea, este mult mai categorica decat o arata cifrele furnizate de BEC. Pentru ca schimba toate datele problemei. Daca dupa alegerile parlamentare parea ca PSD nu va avea probleme in alcatuirea unei majoritati (e drept, fragile), varianta unui guvern al Aliantei PNL-PD pare deja o certitudine.
Potrivit Constitutiei, presedintele Romaniei are dreptul si obligatia sa se consulte cu partidele parlamentare, dupa care numeste un premier insarcinat cu alcatuirea guvernului. Teorema Basescu: primul nume pe lista este cel al liderului PNL Calin Popescu Tariceanu. Teoretic, Tariceanu ar putea propune un Cabinet alcatuit exclusiv din reprezentanti ai democratilor si ai liberarilor, practic fara sustinere parlamentara. Paradoxal, un asemenea Cabinet ar putea primi votul Parlamentului. In caz contrar, daca senatorii si deputatii ar refuza de de doua ori validarea guvernului, ar urma alegeri anticipate. Or, in acest moment, nimeni nu-si doreste asa ceva. Alegeri anticipate prea curand ar fi un lux pentru toata lumea. Toate fortele politice importante si-au cheltuit cam toate resursele in recent incheiata campanie electorala.
Pentru principala forta din Parlament, PSD, urmeaza o perioada de framantari. Revenirea la varful partidului a echipei lui Ion Iliescu era oricum o perturbare. Esecul lui Adrian Nastase, la prima lui confruntare electorala, poate aduce partidul in preajma unei crize. Prin urmare, perioada de reasezari din PSD ar putea avea un efect devastator asupra partidului, daca s-ar suprapune si peste o noua campanie electorala. Asa ca un guvern minoritar al Aliantei PNL-PD ar fi varianta convenabila inclusiv partidului lui Ion Iliescu. PSD ar avea ragaz sa se refaca si ar avea sansa de a sta la panda, amendand toate greselile guvernului si suprasolicitand toate greutatile prin care urmeaza sa treaca romanii in perioada de preaderare si in primii ani de dupa intrarea in UE.
Alianta ar avea sansa sa propuna reforme adevarate, sa incerce sa respecte mare parte din promisiunile electorale si, in orice caz, sa guverneze transparent si drept. Adevarul, chiar dureros, e preferabil minciunii, pentru ca pornind de la el se poate construi.
Exista insa o probabilitate suficient de mare ca un guvern Tariceanu sa primeasca sprijin inclusiv din partea aliatilor celor mai apropiati ai PSD, cata vreme acest partid era in fruntea bucatelor. PUR-ul lui Dan Voiculescu e gata sa mai schimbe macazul o data, daca tara o cere, nu-i asa? Iar liderii UDMR aveau oricum probleme in Uniune mergand alaturi de PSD (daca ar fi putut participa in alegeri, Uniunea Civica Maghiara, ar fi putut pune in pericol intrarea UDMR-ului pro-PSD in Parlament). Asadar, aritmetica parlamentara tinde, cel mai probabil, la o majoritate alcatuita din PNL-PD, UMDR, PUR si minoritati nationale.
In oricare dintre cazuri (guvern minoritar sau guvern de coalitie), secretul ar trebui sa fie orientarea pragmatica catre legile pro-integrare, transparenta actului guvernamental si lupta adevarata anticoruptie. O buna sansa are in acest moment si mass-media din Romania, care trebuie sa lase in urma, cat mai rapid, derapajele regretabile din ultima vreme.
Mai e ceva important de spus. Victoria noului "escu" de la varful puterii politice din Romania nu ar fi fost posibila fara entuziasmul alegatorilor. Cozile enorme de la sectiile de votare, de trei-patru ore, demonstreaza ca oamenii au vrut, intr-adevar sa se intample ceva. Au vrut o schimbare. Si, atentie, una importanta! Exista o asteptare enorma, de care trebuie sa tina cont politicianul postdecembrist numarul 1 al Romaniei si toti oamenii lui.
Pentru cei mai multi romani, urmeaza sarbatori fericite. Cei mai multi considera ca au participat, cu o stampila in mana, la o (r)evolutie de catifea. Obligatia lui Basecu: romanii se asteapta sa traiasca bine.
Teorema Basescu
14 dec 2004
O prima observatie: Traian Basescu a castigat. Este vorba, in primul rand, de o revansa. A celor care s-au vaccinat impotriva a cel putin doua boli grave. Nume de cod "girofarul", respectiv "propaganda". Este vorba, apoi, de forta interioara a celui care are toate sansele sa-l detroneze pe Ion Iliescu de pe soclul de "om politic posdecembrist". Modelul Basescu: limbajul direct, intr-o romaneasca fara cusur si actiunea. Este un om care nu se plictiseste. Cu siguranta, in urmatorii cinci ani, nici Romania nu se va plictisi.
marți, 7 decembrie 2010
Flash mob la Biblioteca Centrală Universitară
Cei de la Militia Spirituală sunt hotărâti să meargă până în pânzele albe, revoltati de numirea Mireillei Rădoi (PDL) la conducerea BCU. Astfel, încurajati de reactii (cea mai notabilă este, fireste, cea a lui Andrei Plesu, dar nici articolul de pe Naiv n-o fi de colo ;) ), ei cheamă lumea la protest miercuri, 8 decembrie, ora 12.00. Detalii aici. Vă îndemn să fiti acolo.
Lupu, un compromis acceptabil...
Narîskin doar a dat tonul negocierilor. A făcut-o destul de precipitat, destul de atipic, apreciez, ceea ce poate însemna o crispare. Am impresia că lucrurile nu curg chiar pe placul Kremlinului, ceea ce mi se pare OK. Am vorbit desrpe asta aici.
După propunerile lansate azi dimineată de Vlad Filat (presedintie pt Marian Lupu, sefia parlamentului pt Mihai Ghimpu, sefia guvernului pt Filat), reactiile au fost previzibile. Mihai Ghimpu e reticent, nemultumit că Filat nu a vorbit întâi cu el si a preferat declaratia de presă, dar constient de faptul că el, personal, si partidul lui, PL, nu poate spera la vreo functie mai înaltă decât atât.Iar pentru PDM principala problemă pare legată de garantiile oferite de PDLM si PL pentru antamarea functiei de sef al statului pentru Lupu.
Între timp, Voronin, care e exclus de la planul Filat, anuntă cât de bine s-a înteles cu Marian Lupu. Care Lupu zice: „Negocierile cu comuniştii pot să le calific drept constructive, o discuţie importantă şi bună care s-a axat pe principii de politică internă şi externă a Moldovei. Am găsit o consonanţă aproape deplină şi nu am constatat divergenţe de opinii”.
Ce va urma? Habar n-am. Cred tot mai mult că nu Lupu e miza, ci doar un biet pion. Dacă pionul va ajunge presedinte cu sprijinul AIE, atunci toată lumea ar putea fi multumită: pro-occidentalii că pot asigura o oarecare continuitate a eforturilor de integrare europeană, Kremlinul că păstrează un control destul de mare si, în orice caz, mult mai subtil (deci mai eficient) decât cel brut, uzitat în perioada Voronin. Scenariul acesta înseamnă o nouă tranzitie, o nouă perioadă gri. E, probabil, cel mai bun lucru posibil azi. Un compromis acceptabil, ar putea spune un cinic.
După propunerile lansate azi dimineată de Vlad Filat (presedintie pt Marian Lupu, sefia parlamentului pt Mihai Ghimpu, sefia guvernului pt Filat), reactiile au fost previzibile. Mihai Ghimpu e reticent, nemultumit că Filat nu a vorbit întâi cu el si a preferat declaratia de presă, dar constient de faptul că el, personal, si partidul lui, PL, nu poate spera la vreo functie mai înaltă decât atât.Iar pentru PDM principala problemă pare legată de garantiile oferite de PDLM si PL pentru antamarea functiei de sef al statului pentru Lupu.
Între timp, Voronin, care e exclus de la planul Filat, anuntă cât de bine s-a înteles cu Marian Lupu. Care Lupu zice: „Negocierile cu comuniştii pot să le calific drept constructive, o discuţie importantă şi bună care s-a axat pe principii de politică internă şi externă a Moldovei. Am găsit o consonanţă aproape deplină şi nu am constatat divergenţe de opinii”.
Ce va urma? Habar n-am. Cred tot mai mult că nu Lupu e miza, ci doar un biet pion. Dacă pionul va ajunge presedinte cu sprijinul AIE, atunci toată lumea ar putea fi multumită: pro-occidentalii că pot asigura o oarecare continuitate a eforturilor de integrare europeană, Kremlinul că păstrează un control destul de mare si, în orice caz, mult mai subtil (deci mai eficient) decât cel brut, uzitat în perioada Voronin. Scenariul acesta înseamnă o nouă tranzitie, o nouă perioadă gri. E, probabil, cel mai bun lucru posibil azi. Un compromis acceptabil, ar putea spune un cinic.
Cele două tăișuri ale coasei populiste
Oamenii deștepți învață din greșeli (ale lor sau ale altora). Proștii nu învață nici dacă li se dă mură-n gură.
Revăd în aceste zile, de nenumărate ori, imaginile cu Emil Boc în cămașă albă și cu cravată neagră, ascuțind coasa, ca un ucenic silitor, apoi retezând iarba, corect, apoi zâmbind frumos, ca un copil care așteaptă mângăierea părintelui sau bătaia pe spate a maestrului. Iată-l intrând în vorbă cu un tataie și cu o mamaie, acolo, pe câmp. Sunt imagini care, se poate presupune, au fost puse la cale de vreun isteț, în campania electorală, și acceptate cu plăcere de împricinat, dornic să transmită mesajul că, iată, e om din popor, pentru popor.
Populism ieftin, dacă mă întrebați pe mine, precum acela care i-a luat mințile lui Adrian Năstase în anul 2004, când a sărit din mașina cu girofar direct în cizmele de cauciuc proletare.
Acum, imaginile cu Emil Boc ascuțind coasa, folosite obsesiv de Realitatea TV pentru a ilustra știri precum aceea că „Boc taie de la mame și pensionari”(sau „Boc taie tot ce prinde”), îl duc pe marele om de stat la limita ridicolului (și chiar dincolo de ea).
UPDATE. Am scris o tabletă TV despre asta.
luni, 6 decembrie 2010
Liviu Mihaiu, acum si în blogosferă
Salut aparitia blogului lui Liviu Mihaiu. Ca primă impresie, îmi place cum e construit ;)
joi, 2 decembrie 2010
Evaluările de la Moscova
Din cele puțin peste o mie (1.022, mai precis) de telegrame de la București indexate de Julian Assange&Co., cele mai incitante informații pentru România provin, deocamdată, dintr-o depeșă de la Chișinău, făcută publică de „Le Monde” în ediția de ieri. E vorba despre o întâlnire de taină dintre liderul PD din Basarabia, Marian Lupu, și doi bărbați care l-au supus, timp de două ore, într-o cameră de hotel din Moscova, unei complete „evaluări psihologice și politice”.
Vor fi, oare, cândva, amănunte și despre vizita lui Mircea Geoană tot la Moscova, tot în secret și tot anul trecut?
A, o coincidență: fostul consilier al lui Geoană din campania electorală, Cozmin Gușă, tocmai l-a consiliat, prietenește, pe Lupu.
NOTĂ. Acest text, într-o foarte mare proportie, se regăseste si sub formă de tabletă TV în EVZ.
Vor fi, oare, cândva, amănunte și despre vizita lui Mircea Geoană tot la Moscova, tot în secret și tot anul trecut?
A, o coincidență: fostul consilier al lui Geoană din campania electorală, Cozmin Gușă, tocmai l-a consiliat, prietenește, pe Lupu.
NOTĂ. Acest text, într-o foarte mare proportie, se regăseste si sub formă de tabletă TV în EVZ.
Ziarul Libertatea, editie istorică
E prima oară când văd* o primă pagină a ziarului de căpătâi Libertatea care să nu expună măcar un sân gol. În schimb, o chelie care nu mai are demult suvită si un început de chelie mărginit de ochelari. Brrrr! Să-mi spună cineva ce înseamnă asta!
* Există, desigur, experti în tabloide muuuult mai priceputi decât mine. Pe ei îi întreb: a mai fost vreodată asa o balsfemie?
miercuri, 1 decembrie 2010
92 de ani de la Unire. Câti până la Unire?
Ploaia înghețată de azi-dimineată, care m-a tinut în jurul masinii muuuult mai mult decât as fi vrut (până la urmă am reusit să curăt geamurile destul de cumsecade), mi-a amintit foarte direct că Ziua Natională a României pică într-o perioadă a anului cam nepotrivită pentru petrecere laolaltă.
Cred că, în principiu, Unirea din 1918 e un eveniment extraordinar în istoria României. Poate cel mai important
(eu as vota si pentru încoronarea regelui Carol I – 10 mai 1886, fiindcă acela poti zice că a fost momentul de cotitură). De ce însă nu reusim să simtim că e sărbătoare azi? E vorba doar de vremea proastă (iarna nu-i ca vara, am aflat de mai multă vreme…). Unde am pierdut (dacă l-am avut vreodată) sentimentul de laolaltă, de împreună, de solidaritate (stiu, sună prea pompos)?
În fine, mai am un dor, dorul de România dodoloată. Azi sunt 92 de ani de la Unire. Câti, oare, până la Unire? Chiar, cine uneste România?
Închei strigând (în gând): Trăiască România dodoloată!
Cred că, în principiu, Unirea din 1918 e un eveniment extraordinar în istoria României. Poate cel mai important
(eu as vota si pentru încoronarea regelui Carol I – 10 mai 1886, fiindcă acela poti zice că a fost momentul de cotitură). De ce însă nu reusim să simtim că e sărbătoare azi? E vorba doar de vremea proastă (iarna nu-i ca vara, am aflat de mai multă vreme…). Unde am pierdut (dacă l-am avut vreodată) sentimentul de laolaltă, de împreună, de solidaritate (stiu, sună prea pompos)?
În fine, mai am un dor, dorul de România dodoloată. Azi sunt 92 de ani de la Unire. Câti, oare, până la Unire? Chiar, cine uneste România?
Închei strigând (în gând): Trăiască România dodoloată!
06BUCHAREST576. Primul document WikiLeaks din România
Prima telegramă de la Bucuresti publicată de WikiLeaks în setul de acum critică situatia adoptiilor din România. Telegrama a fost trimisă de ambasadorul Taubman, după ce ambasada SUA a primit un raport trimis Ambasadei SUA de către Theodora Bertzi, pe atunci sef al Oficiului Român pt Adoptii (2006).
UPDATE. Aici e telegrama si mai jos traducerea Google Translate:
C O N D F I E N T I A L BUCURESTI 000576
SIPDIS
SIPDIS
DEPARTAMENTUL pentru Bill NCE EUR / SILKWORTH; SI CA / OCS / CI LAMORA Chris şi Boswell SCOTT
E.O. 12958: decl: 04/05/2026 TAGS: CASC PREL PHUM RO PGOV SUBIECT: Adoptii: ROMÂNIA OFICIAL respinge toate ÎN AŞTEPTARE Adopţiei CAZURI
REF: A) BUCUREŞTI 0536 B) 2005 Bucureşti 2550
Clasificate de către: Mark Taplin DCM, Motive 1.4 (b) şi (d)
¶ 1. (U) La 5 aprilie, Ambasada a primit prin poştă o scrisoare de la Theodora Bertzi, secretar de stat pentru Guvernul România, s (GR) Oficiul Roman pentru Adoptii (ORA), din data de 29 martie şi, inclusiv raportul final de lucru GR Grup înfiinţat în iunie 2005 la audit petiţii în curs de familii străine să adopte orfani români şi abandonat copii. Post a trimis prin fax scrisoarea EUR / NCE şi CA / OCS / CI.
¶ 2. (U) Raportul arată că niciunul dintre copii 1092 identificate în petiţiile în aşteptare vor fi disponibile pentru inter-ţări adoptarea, chipurile pentru următoarele motive:
- 41 reintegraţi în familia biologică
- 12 integrat în cadrul familiei extinse
- 227 adoptate de familii române
- 17 adoptate de alte familii străine de normele de moratoriu adoptare (2001-04)
- 8 sub tutela în România
- 12 a ajuns sau vor ajunge în curând la vârsta de 18 ani
- 47 petiţie, după o ordonanta de 6 februarie 2004 de urgenţă suspendat aprobarea chiar excepţionale de adoptiile internationale în timpul moratoriului
- 2 a murit
- 6 nu a fost găsit în GR, baza de date de orfani sau abandonati copii
- 90 petiţii au retras de către familii străine (1 din Statele Unite ale Americii)
- 132 în procesul de adoptare interne final
- 415 nu adoptabil, protejate în cadrul substitutiv (sic) familii
- 83 nu adoptabil, plasat în sistemul de protecţie (lor familia biologică nu a consimţit la adoptarea în faţa Curţii sau Curtea nu a aprobat deschiderea de pe piaţa internă Procedura de adoptare).
¶ 3. (C) Comentariu: Grupul de lucru au fost de aşteptat să emită raportul său de la sfârşitul lunii martie, şi Bertzi a anunţat public, în decembrie 2005, că nici unul din cazuri ar fi aprobat pentru adopţia internaţională. Cu toate acestea, extrem de Procesul de non-transparentă a grupului de lucru şi opac calitatea de raport sugereaza unii dintre copii poate, în fapt rămân în situaţii non-permanent în care îşi bunăstare nu este protejat în mod adecvat. Post am crede ar trebui să continue să apăsaţi GR de a deschide de lucru Grup, s "concluzii" pentru un mod transparent, obiectiv revizuire internaţionale şi de a stabili un cadru juridic care ar permite inter-ţară pentru adoptarea corespunzătoare în aşteptarea de cazuri. Noi va oferi Departamentul nostru actualizate recomandări în curând. End comentariu.
UPDATE. Am găsit la menaru si pe evz.ro analize ale adoptiilor din Romania.
Revin.
UPDATE. Aici e telegrama si mai jos traducerea Google Translate:
C O N D F I E N T I A L BUCURESTI 000576
SIPDIS
SIPDIS
DEPARTAMENTUL pentru Bill NCE EUR / SILKWORTH; SI CA / OCS / CI LAMORA Chris şi Boswell SCOTT
E.O. 12958: decl: 04/05/2026 TAGS: CASC PREL PHUM RO PGOV SUBIECT: Adoptii: ROMÂNIA OFICIAL respinge toate ÎN AŞTEPTARE Adopţiei CAZURI
REF: A) BUCUREŞTI 0536 B) 2005 Bucureşti 2550
Clasificate de către: Mark Taplin DCM, Motive 1.4 (b) şi (d)
¶ 1. (U) La 5 aprilie, Ambasada a primit prin poştă o scrisoare de la Theodora Bertzi, secretar de stat pentru Guvernul România, s (GR) Oficiul Roman pentru Adoptii (ORA), din data de 29 martie şi, inclusiv raportul final de lucru GR Grup înfiinţat în iunie 2005 la audit petiţii în curs de familii străine să adopte orfani români şi abandonat copii. Post a trimis prin fax scrisoarea EUR / NCE şi CA / OCS / CI.
¶ 2. (U) Raportul arată că niciunul dintre copii 1092 identificate în petiţiile în aşteptare vor fi disponibile pentru inter-ţări adoptarea, chipurile pentru următoarele motive:
- 41 reintegraţi în familia biologică
- 12 integrat în cadrul familiei extinse
- 227 adoptate de familii române
- 17 adoptate de alte familii străine de normele de moratoriu adoptare (2001-04)
- 8 sub tutela în România
- 12 a ajuns sau vor ajunge în curând la vârsta de 18 ani
- 47 petiţie, după o ordonanta de 6 februarie 2004 de urgenţă suspendat aprobarea chiar excepţionale de adoptiile internationale în timpul moratoriului
- 2 a murit
- 6 nu a fost găsit în GR, baza de date de orfani sau abandonati copii
- 90 petiţii au retras de către familii străine (1 din Statele Unite ale Americii)
- 132 în procesul de adoptare interne final
- 415 nu adoptabil, protejate în cadrul substitutiv (sic) familii
- 83 nu adoptabil, plasat în sistemul de protecţie (lor familia biologică nu a consimţit la adoptarea în faţa Curţii sau Curtea nu a aprobat deschiderea de pe piaţa internă Procedura de adoptare).
¶ 3. (C) Comentariu: Grupul de lucru au fost de aşteptat să emită raportul său de la sfârşitul lunii martie, şi Bertzi a anunţat public, în decembrie 2005, că nici unul din cazuri ar fi aprobat pentru adopţia internaţională. Cu toate acestea, extrem de Procesul de non-transparentă a grupului de lucru şi opac calitatea de raport sugereaza unii dintre copii poate, în fapt rămân în situaţii non-permanent în care îşi bunăstare nu este protejat în mod adecvat. Post am crede ar trebui să continue să apăsaţi GR de a deschide de lucru Grup, s "concluzii" pentru un mod transparent, obiectiv revizuire internaţionale şi de a stabili un cadru juridic care ar permite inter-ţară pentru adoptarea corespunzătoare în aşteptarea de cazuri. Noi va oferi Departamentul nostru actualizate recomandări în curând. End comentariu.
UPDATE. Am găsit la menaru si pe evz.ro analize ale adoptiilor din Romania.
Revin.
marți, 30 noiembrie 2010
Serviti gogosi „Rosia Montană”!
Mă intrigă/amuză/ linisteste ultima mutare a celor de la RMGC, care l-au adus la Bucuresti pe Dennis G. Rodwell (arhitect britanic, consultant Unesco) să spună că Rosia Montană nu poate fi inclusă în patrimoniul Unesco fiindcă propunerea ar avea „deficiente majore”.
Prima observatie: cu această ocazie, RMGC încearcă să mai dea o lovitură de imagine, să mai forteze un pic mâna, să mai inducă impresia că
a) opinia publică e tot mai favorabilă proiectului (deci guvernul se pune împotriva curentului dacă mai zice „ba!” multă vreme)
b) tot mai multi experti internationali, neutri, fireste! :), spun că nu e nicio problemă, nici ecologică, nici de patrimoniu, nici economică (deci oengistii sau oamenii simpli care se opun sunt niste ciudati cu interese dubioase, deci guvernul ar face bine să dea, naibii, ok-ul ăla)
Două vorbe despre „expertul Unesco”. Se foloseste anume această titulatură care ar trebui să inducă ideea că e o pozitie cvasioficială a Unesco (mă amuză îndemnul imperativ din raportul lui Rodwell: „this chapter into Rosia Montana case should be brought to a speedy close”). În realitate, a spune despre Rodwell că e un expert Unesco e o exagerare cu intentie. Din CV-ul de pe siteul lui Rodwell lipseste această calitate; singura precizare e că printre clientii acestuia se află, alături de alte institutii (de ex., Agentia Comercială de Cooperare Tehnică) si Unesco.
Dar să zicem că omul e consultant de nădejde (neavând însă vreo pozitie decizională). Ia să vedem ce spune:
Dacă am înteles eu bine, principala deficientă e un sofism: „nu există niciun precedent* în care un sit minier să fi fost propus pentru nominalizare ca monument UNESCO în scopul împiedicării operaţiunilor miniere comerciale”.
În fine, Rodwell mai zice că sunt criterii Unesco potrivit cărora nu poti include ceva în patrimoniul international dacă acel ceva nu e sustinut de comunitătile locale.
Desigur, avem de a face cu chitibusării, cu chichite avocătesti.Atunci când zici că nu există precedent „cu exceptia”, recunosti că există precedent. Din câte stiu, nu există institutia ”precedentului cu asterisc”; ori e, ori nu e. Si dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. În plus, „Precedentul”e si el singur pe lume, înainte de a deveni precedent (slavă Domnului, precedente tot apar!). Tot asa, sprijinul comunitătilor locale e ceva pur subiectiv; singura obiectivare ar fi un referendum, de care, însă, RMGC, cei care controlează sărăcia din zonă, încă se feresc: dacă referendumul ar fi suficient de bine controlat si ar oferi răspunsul dorit de RMGC, asta tot n-ar însemna mare lucru, n-ar fi ceva imperativ; dacă însă referendumul ar contrazice RMGC, compania căreia îi stă tot mai putin în cale ar primi o lovitură teribilă.
* „cu singura excepţie a minei de sare Wieliczka (Polonia), care, din diverse motive artistice şi turistice, este un caz special”
Prima observatie: cu această ocazie, RMGC încearcă să mai dea o lovitură de imagine, să mai forteze un pic mâna, să mai inducă impresia că
a) opinia publică e tot mai favorabilă proiectului (deci guvernul se pune împotriva curentului dacă mai zice „ba!” multă vreme)
b) tot mai multi experti internationali, neutri, fireste! :), spun că nu e nicio problemă, nici ecologică, nici de patrimoniu, nici economică (deci oengistii sau oamenii simpli care se opun sunt niste ciudati cu interese dubioase, deci guvernul ar face bine să dea, naibii, ok-ul ăla)
Două vorbe despre „expertul Unesco”. Se foloseste anume această titulatură care ar trebui să inducă ideea că e o pozitie cvasioficială a Unesco (mă amuză îndemnul imperativ din raportul lui Rodwell: „this chapter into Rosia Montana case should be brought to a speedy close”). În realitate, a spune despre Rodwell că e un expert Unesco e o exagerare cu intentie. Din CV-ul de pe siteul lui Rodwell lipseste această calitate; singura precizare e că printre clientii acestuia se află, alături de alte institutii (de ex., Agentia Comercială de Cooperare Tehnică) si Unesco.
Dar să zicem că omul e consultant de nădejde (neavând însă vreo pozitie decizională). Ia să vedem ce spune:
Dacă am înteles eu bine, principala deficientă e un sofism: „nu există niciun precedent* în care un sit minier să fi fost propus pentru nominalizare ca monument UNESCO în scopul împiedicării operaţiunilor miniere comerciale”.
În fine, Rodwell mai zice că sunt criterii Unesco potrivit cărora nu poti include ceva în patrimoniul international dacă acel ceva nu e sustinut de comunitătile locale.
Desigur, avem de a face cu chitibusării, cu chichite avocătesti.
* „cu singura excepţie a minei de sare Wieliczka (Polonia), care, din diverse motive artistice şi turistice, este un caz special”
luni, 29 noiembrie 2010
Marja de eroare de 18%
Adevăr vă spun: topăiala lui Mircea Geoană a fost de înteles! Iar eroarea exit-pollurilor din noiembrie 2009 - ceva diafan.
Nu vreau să mă concentrez, după alegerile de ieri, pe sondaje si exit-polluri. Risipă de energie. Dar nici nu pot să nu văd o marjă de eroare record: 14% în cazul IRES, respectiv 8% în cazul CBS AXA!! (raportat la scorul comunistilor). Nici nu mă mai interesează explicatiile lui Dâncu&Co; ca profesionist n-ai voie să faci astfel de greseli.
Altfel, asa cum am mai spus, se joacă. Însă, deja, altfel decât, recunosc, mă bucurasem aseară. Comunistii au chiar mai multe mandate decât ne temeam înainte de alegeri. De la asta trebuie să plece analizele.
Nu vreau să mă concentrez, după alegerile de ieri, pe sondaje si exit-polluri. Risipă de energie. Dar nici nu pot să nu văd o marjă de eroare record: 14% în cazul IRES, respectiv 8% în cazul CBS AXA!! (raportat la scorul comunistilor). Nici nu mă mai interesează explicatiile lui Dâncu&Co; ca profesionist n-ai voie să faci astfel de greseli.
Altfel, asa cum am mai spus, se joacă. Însă, deja, altfel decât, recunosc, mă bucurasem aseară. Comunistii au chiar mai multe mandate decât ne temeam înainte de alegeri. De la asta trebuie să plece analizele.
duminică, 28 noiembrie 2010
La Chisinău se joacă
Cu patru ore înainte de închiderea urnelor, prezenta la vot pentru alegerile din Basarabia era de 42%. Capitala Chisinău avea cea mai slabă prezentă la vot, 34%, dar, traditional, electoratul din orasele mari votează spre finalul „programului”. Deja, aflu, se anuntase o prezentă de 38% la ora 17.00 (si mai creste). Nu-mi dau seama dacă e de bine faptul că prezenta la vot e ridicată (cred că sunt sanse să se sară de 55%, cât spuneau optimistii că va fi). Teoretic, ar trebui să fie de bine, pentru că cresterea numărului de votanti în intervalul 16.00-21.00 s-ar face în special pe rural si diaspora, unde se votează masiv în favoarea fortelor pro-occidentale.
Astept cu emotie. Si rămân la părerea că, dacă ANM va reusi să intre în Parlament (la fel de surprinzător cum a făcut-o si în trecut), vor creste sansele ca AIE să atingă cele 61 de mandate. OK, nu uitati, acest blog se numeste „Naiv prin România” ;)
Astept cu emotie. Si rămân la părerea că, dacă ANM va reusi să intre în Parlament (la fel de surprinzător cum a făcut-o si în trecut), vor creste sansele ca AIE să atingă cele 61 de mandate. OK, nu uitati, acest blog se numeste „Naiv prin România” ;)
luni, 22 noiembrie 2010
E naspa de basarbeni (Friedman)
Analiza lui Friedman furnizată după vizita în Basarabia m-a dezamăgit. Mi-a fost clar că a plecat acolo cu prejudecăti, cu presupozitii pe care a vrut să le verifice/confirme cât mai rapid (si destul de superficial).
Principala dilemă a basarabenilor, principala lor problemă e una filosofică. Ei trebuie mai întâi să-si clarifice ce sunt, să se definească, pentru a putea apoi să stabiliească ce vor, ce le e mai bine, ce vor face. „Moldova e mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusească si mult mai putin decât o natiune”, zice Friedman.
Analistul geopolitic american zugrăveste Rep. Moldova ca o tară atât de disperată încât consideră că cel mai de pret bun de export sunt femeile, o tară care se bazează pe banii primiti de la cei plecati să lucreze în străinătate (chiar si în plină criză, 12% din PIB e de acolo). El explică diferenta între cifrele care descriu Moldova ca fiind cea mai săracă tară europeană si realitatea văzută de el pe teren (în capitală si în alte 2-3 orase) prin faptul olumul mare de bani trimisi din străinătate rudelor rămase acasă, prin existenta unor uriase sume „la negru” si prin diferentele abisale dintre nivelul de trai din urban mare fată de cel din rural (ca-n China).
„Moldova a fost parte a României. Moldova a fost parte a URSS. A avut o noimă ca parte din ceva. Dar URSS a dispărut, UE are mai multe probleme decât poate duce si nu-i trebuie altele. România e încă acolo. Nu e solutia perfectă, si cu sigurantă nu e întâmpinată cu entuziasm de prea multi basarabeni, dar România rămâne o solutie, chiar dacă imperfectă”, concluzionează Friedman.
Altfel spus, e naspa de basarabeni.
UPDATE. Am scris un editorial în EVZ despre situatia de acolo, cu sase zile înainte de alegeri.
Principala dilemă a basarabenilor, principala lor problemă e una filosofică. Ei trebuie mai întâi să-si clarifice ce sunt, să se definească, pentru a putea apoi să stabiliească ce vor, ce le e mai bine, ce vor face. „Moldova e mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusească si mult mai putin decât o natiune”, zice Friedman.
Analistul geopolitic american zugrăveste Rep. Moldova ca o tară atât de disperată încât consideră că cel mai de pret bun de export sunt femeile, o tară care se bazează pe banii primiti de la cei plecati să lucreze în străinătate (chiar si în plină criză, 12% din PIB e de acolo). El explică diferenta între cifrele care descriu Moldova ca fiind cea mai săracă tară europeană si realitatea văzută de el pe teren (în capitală si în alte 2-3 orase) prin faptul olumul mare de bani trimisi din străinătate rudelor rămase acasă, prin existenta unor uriase sume „la negru” si prin diferentele abisale dintre nivelul de trai din urban mare fată de cel din rural (ca-n China).
„Moldova a fost parte a României. Moldova a fost parte a URSS. A avut o noimă ca parte din ceva. Dar URSS a dispărut, UE are mai multe probleme decât poate duce si nu-i trebuie altele. România e încă acolo. Nu e solutia perfectă, si cu sigurantă nu e întâmpinată cu entuziasm de prea multi basarabeni, dar România rămâne o solutie, chiar dacă imperfectă”, concluzionează Friedman.
Altfel spus, e naspa de basarabeni.
UPDATE. Am scris un editorial în EVZ despre situatia de acolo, cu sase zile înainte de alegeri.
Fără jenă
Aiurea nu e că lideri politici contemporani sunt omagiati ca pe vremea comunismului. Aiurea e că ei, liderii cu pricina, rosesc de plăcere si nu încearcă să spună măcar un „dar lăsati, dar vai, dar exagerati”.
Măcar Ceausescu parcursese niste etape (venea după instalarea, prin terorare, a regimului comunist, îsi eliminase adversari, ce scăpa puterii partidului luase securitatea, se înconjurase de pupincuristi de soi samd). Cei de acum sunt, nou veniti în politică fiind, fără jenă.
Da, mi-e scârbă de aplaudaci, dar mi-e cel putin la fel de scârbă de aplaudati.
NOTĂ. Text scris pentru lanţul de proză arhiscurtă.
Măcar Ceausescu parcursese niste etape (venea după instalarea, prin terorare, a regimului comunist, îsi eliminase adversari, ce scăpa puterii partidului luase securitatea, se înconjurase de pupincuristi de soi samd). Cei de acum sunt, nou veniti în politică fiind, fără jenă.
Da, mi-e scârbă de aplaudaci, dar mi-e cel putin la fel de scârbă de aplaudati.
NOTĂ. Text scris pentru lanţul de proză arhiscurtă.
Despre „Autobiorgafia Elenei Udrea”
PDL are, în fine, liderul pe care şi-l merită.
Aplauzele TV, la care au participat, desigur, cu convingere, stelele la zi ale partidului, în frunte cu Emil Boc şi Vasile Blaga, reprezintă un mic succes de etapă, mai degrabă asupra PDL decât al PDL. Dar dacă fanii acestui partid sunt bucuroşi, atunci merită, şi ei, aplauze.
NOTĂ. După ce am scris acest text în EVZ, am aflat că as fi misogin. Si că nu stiu ce e aia o biografie si o autobiografie. Deh.
vineri, 19 noiembrie 2010
Din învătăturile lui Neagu Djuvara
Consemnez inetrviul realizat de Sabina Fati, în România liberă, cu Neagu Djuvara. Pe de o parte, istoricul face câteva previziuni intersante despre viitor: vor urma sute de ani de haos, SUA vor rămâne cea mai mare putere, dar „vor muri încet-încet”, iar viitoarea mare putere va fi una care n-a mai fot niciodată, „poate Brazilia”.
Ceea ce se potriveste cu articolele de aici din ultima vreme e părerea despre raportarea României la Basarabia:
„Dacă aş fi fost destul de tânăr să pot fi preşedintele României, aş juca 100 la sută cartea Basarabiei”.
revin
Ceea ce se potriveste cu articolele de aici din ultima vreme e părerea despre raportarea României la Basarabia:
„Dacă aş fi fost destul de tânăr să pot fi preşedintele României, aş juca 100 la sută cartea Basarabiei”.
revin
Cu o săptămână înainte de alegeri
Am vrut să văd cum se prezintă situatia politică în Basarabia cu o săptămână înainte de alegeri. Am găsit la Victor Ciobanu rezultate ale unor sondaje de opinie mai de ultima oră (cbs.axa; agentie transnistreană citată de tiras.ru - cu traducerea unimedia; bop; asd) si pe site-ul partidului comunistilor date despre rezultatele altui sondaj (pe pagina ava.md n-am inteles ce scrie; e în limba rusă).
Probabil că fiecare dintre cele 3-4 sondaje trebuie privite cu oarecare rezerve. Totusi, ele dau o imagine generală despre felul în care ar putea arăta viitorul parlament de la Chisinău.
Astfel, alegerile ar urma să fie câstigate de comunisti, care ar primi între 26 si 39 % din voturi, potrivit acestor sondaje (cel mai probabil, în jur de 37%). Ei vor fi urmati de partidul premierului Vlad Filat - între 15 si 32 la sută (cel mai probabil, în jur de 21%), partidul lui Marian Lupu - între 10 si 19 procente (cel mai probabil, în jur de 14%), partidul lui Mihai Ghimpu - între 9 si 14 procente (cel mai probabil, în jur de 13%), partidul lui Serafim Urecheanu - între 3 si 5 procente (cel mai probabil, sub pragul de 4% sau chiar pe prag), respectiv Partidul Umanist din Moldova si Miscarea Actiunea Europeană - care se învârt pe la 2-3 procente fiecare.
Notă. Practic, comunistii nu vor avea aliati în parlament (singura surpriză ar putea veni dinspre fostul comunist Marian Lupu; dar, dacă ar vira-o, nu cred că ar fi urmat decât de cel mult jumătate din parlamentarii PD - si de ceva blesteme).
Mai pe scurt, o posibilă geografie parlamentară ar arăta asa:
PCRM - 37%
PLDM - 21%
PD - 14%
PL - 13%
(AMN - aprox. 4%)
Cheia pare să fie accederea AMN în Parlament, ceea ce ar putea duce la un număr de mandate suficient pentru alegerea presedintelui tării (altfel, incertitudinea persistă).
UPDATE. Ramona Ursu, care e la Chisinău, publică pe adevarul.ro datele unui sondaj de opinie proaspăt:
PCRM - 35%
PLDM - 25%
PD - 18%
PL 12%
AMN - 2%
.............................................................................................................................
Mai jos, câteva ceva despre partidele cu sanse de accedere în parlament:
PCRM - Partidul Comunistilor din Republica Moldova
Lideri: Valdimir Voronin (fost presedinte al Rep Moldova)
Clip electoral: aici
Slogan electoral: Moldova alege victoria
PLDM = Partidul Liberal Democrat din Moldova
Lideri: Vlad Filat = premier
Slogan electoral: Moldova fără sărăcie
PDM = Partidul Democrat din Moldova
Afiliere: Internationala socialistă (membru consultativ)
Lideri: Marian Lupu = ex-presedinte al Parlamentului, pe vremea lui Voronin
Slogan electoral: Pentru Moldova, pentru tine
PL = Partidul Liberal
Lideri: Mihai Ghimpu = presedintele interimar al Rep Moldova, Dorin Chirtoacă = primar Chisinău
Slogan electoral: Alege schimbarea până la capăt!
AMN = Alianta Moldova Noastră
Afiliere: Liberal democrati
Lideri: Serafim Urechean (fost primar de Chisinău)
Slogan electoral: Noi ne facem datoria
Probabil că fiecare dintre cele 3-4 sondaje trebuie privite cu oarecare rezerve. Totusi, ele dau o imagine generală despre felul în care ar putea arăta viitorul parlament de la Chisinău.
Astfel, alegerile ar urma să fie câstigate de comunisti, care ar primi între 26 si 39 % din voturi, potrivit acestor sondaje (cel mai probabil, în jur de 37%). Ei vor fi urmati de partidul premierului Vlad Filat - între 15 si 32 la sută (cel mai probabil, în jur de 21%), partidul lui Marian Lupu - între 10 si 19 procente (cel mai probabil, în jur de 14%), partidul lui Mihai Ghimpu - între 9 si 14 procente (cel mai probabil, în jur de 13%), partidul lui Serafim Urecheanu - între 3 si 5 procente (cel mai probabil, sub pragul de 4% sau chiar pe prag), respectiv Partidul Umanist din Moldova si Miscarea Actiunea Europeană - care se învârt pe la 2-3 procente fiecare.
Notă. Practic, comunistii nu vor avea aliati în parlament (singura surpriză ar putea veni dinspre fostul comunist Marian Lupu; dar, dacă ar vira-o, nu cred că ar fi urmat decât de cel mult jumătate din parlamentarii PD - si de ceva blesteme).
Mai pe scurt, o posibilă geografie parlamentară ar arăta asa:
PCRM - 37%
PLDM - 21%
PD - 14%
PL - 13%
(AMN - aprox. 4%)
Cheia pare să fie accederea AMN în Parlament, ceea ce ar putea duce la un număr de mandate suficient pentru alegerea presedintelui tării (altfel, incertitudinea persistă).
UPDATE. Ramona Ursu, care e la Chisinău, publică pe adevarul.ro datele unui sondaj de opinie proaspăt:
PCRM - 35%
PLDM - 25%
PD - 18%
PL 12%
AMN - 2%
.............................................................................................................................
Mai jos, câteva ceva despre partidele cu sanse de accedere în parlament:
PCRM - Partidul Comunistilor din Republica Moldova
Lideri: Valdimir Voronin (fost presedinte al Rep Moldova)
Clip electoral: aici
Slogan electoral: Moldova alege victoria
PLDM = Partidul Liberal Democrat din Moldova
Lideri: Vlad Filat = premier
Slogan electoral: Moldova fără sărăcie
PDM = Partidul Democrat din Moldova
Afiliere: Internationala socialistă (membru consultativ)
Lideri: Marian Lupu = ex-presedinte al Parlamentului, pe vremea lui Voronin
Slogan electoral: Pentru Moldova, pentru tine
PL = Partidul Liberal
Lideri: Mihai Ghimpu = presedintele interimar al Rep Moldova, Dorin Chirtoacă = primar Chisinău
Slogan electoral: Alege schimbarea până la capăt!
AMN = Alianta Moldova Noastră
Afiliere: Liberal democrati
Lideri: Serafim Urechean (fost primar de Chisinău)
Slogan electoral: Noi ne facem datoria
Gudurări de ziua unui presedinte liberal
Azi, fiind ziua de nastere a lui Mihai Ghimpu, presedintele Rep. Moldova si al Partidului Liberal, administratorii site-ului partidului s-au gândit să-i facă o surpriză (sau să se gudure/sau asa li s-a zis să facă). Asa se face că apare un text penibil* semnat de organziatia tinerilor liberali. Sper că tinerii cu pricina n-au fost consultati si că vor avea stinghereli văzând asa o minune. În Basarabia, mai mult decât în România, metehnele din vremea comunismului sunt încă prea înrădăcinate. Si e atât de târziu...
*Textul e însotit de fotografia de campanie a lui Mihai Ghimpu, pe care sloganul campaniei electorale, Schimbare până la capăt, e înlocuit, cu acelasi font, de „sloganul” La multi ani, domnule Presedinte!”.
UPDATE. Am aflat, tot de la Ramona Ursu, despre calendarul sexy pentru Ghimpu. Si despre filmuletul postat si pe youtube.
*Textul e însotit de fotografia de campanie a lui Mihai Ghimpu, pe care sloganul campaniei electorale, Schimbare până la capăt, e înlocuit, cu acelasi font, de „sloganul” La multi ani, domnule Presedinte!”.
UPDATE. Am aflat, tot de la Ramona Ursu, despre calendarul sexy pentru Ghimpu. Si despre filmuletul postat si pe youtube.
joi, 18 noiembrie 2010
Tineti minte trei cuvinte: 28 noiembrie!
Ziua alegerilor din Basarabia e mai importantă pentru România decât alegerile prezidentiale de la Bucuresti, de anul trecut. Asa cred.
Analiza geopolitică a lui Friedman, la care m-am referit aici, insistă pe ceea ce e el consideră că ar putea fi cheia viitorului acestei regiuni: Basarabia, tinut pentru care, aminteste fondatorul Stratfor, „Stalin a renuntat la jumătate din Polonia” (întrucât e foarte aproape de Odessa).
„Dacă rusii influentează acest teritoriu, pot influenta perspectiva si comportamentul României. Cel mai important lucru din punctul de vedeer al rusilor este ca acest comportament să comporte un risc cât mai mic”, zice George Friedman.
Aceasta nu este o discutie de seminar, întrucât la Chisinău au loc alegeri peste o săptămână si un pic (în data de 28 noiembrie). Coalitia pro-UE e mai dezbinată ca oricând (atacurile dintre presedintele iterimar Mihai Ghimpu PL si premierul Vlad Filat PLDM sunt tot mai dure si au culminat cu contestarea constitutionalitatii tratatului semnat la Bucuersti de ministrul de externe român Teodor Baconschi si premierul basarabean Vlad Filat), iar comunistii si mai ales Marian Lupu (PD), cu orientare pro-rusă, par în avantaj. Dacă acestia din urmă vor prelua puterea, atunci Basarabia e pierdută pentru cine stie cât timp.
Amar e faptul că României pare să-i pese prea putin de Basarabia, desi Basarabia e mai importantă pentru România decât ne place să credem (si asta lăsând deoparte „sentimentalismele” - cei mai cinici să ia în calcul doar implicatiile geostrategice!).
O zice si Friedman: „Moldova e de interes national important, fundamental pentru România, si trebuie evaluată orice aliantă pe baza întrebării dacă aceasta îi sustine interseul national (vechea idee a lui Friedman - n. mea). Este foarte clar că Nato nu o face. Iar germanii („preferatii” lui Friedman - n. mea) sunt mai interesati de relatia cu Rusia decât de cea cu România.”
În fine, geostrategul de la Stratfor reia ideea si în interviul Mediafax (citat în articolul meu anterior): „Moldova e o amenitare la adresa Ucrainei, este ceva care creează suferintă Rusiei, este ceva care creează suferintă si românilor. Întrebarea este: presupunând că Moldova va deveni pro-rusă după alegeri, ce vor face românii? Si se pare că România nu are niciun plan..., pentru că nu poate contrabalansa Rusia”.
Ca să vă dati seama cât de mare e presiunea la Chisinău, vă arăt câteva stiri din ultimele 24 de ore:
Mihai Ghimpu: „Solicit sprijinul NATO pentru a nu admite o asemenea nedreptate. Principiul acceptului statului gazdă, poate deveni o pârghie de șantaj în mâinile Rusiei, care ar putea șantaja Republica Moldova că dacă aceasta nu-și dă acordul prezenței militare rusești, Rusiei nu-i rămâne decât să recunoască Transnistria”
Valeriu Pasat, fost ministru al Apărării si al Securitătii basarabene: „Dacă vom insista și mai departe ca această armată să fie retrasă, garantez că în 24 de ore contingentul militar din stânga Nistrului își ia drapelul, ștampila, cei 3 mii de ostași și au plecat. Dar rămân sute de tone de armament, ce facem cu el? Nu e așa de simplu ca acesta să fie retras”.
Serghei Lavrov, ministrul rus de externe: „Retragerea trupelor ruseşti din Transnistria ar duce la reizbucnirea războiului secesionist”
Bugetul regiunii transnistrene pentru anul 2011 este unul dintre cele mai dificile din ultimii 5 ani, având un deficit de 70%. „De vină e Chisinăul”, zice liderul separatist Igor Smirnov.
Vin si zic iar: rezonez la ideile lui Friedman în ceea ce priveste Basarabia. O fac încercând să uit entuziasmul din timpul „Podului de flori”. Cred sincer că România are o sansă doar dacă exprimă o idee coerentă, crede în ea si si-o sustine. Ceea ce e destul de departe de realitate.
Analiza geopolitică a lui Friedman, la care m-am referit aici, insistă pe ceea ce e el consideră că ar putea fi cheia viitorului acestei regiuni: Basarabia, tinut pentru care, aminteste fondatorul Stratfor, „Stalin a renuntat la jumătate din Polonia” (întrucât e foarte aproape de Odessa).
„Dacă rusii influentează acest teritoriu, pot influenta perspectiva si comportamentul României. Cel mai important lucru din punctul de vedeer al rusilor este ca acest comportament să comporte un risc cât mai mic”, zice George Friedman.
Aceasta nu este o discutie de seminar, întrucât la Chisinău au loc alegeri peste o săptămână si un pic (în data de 28 noiembrie). Coalitia pro-UE e mai dezbinată ca oricând (atacurile dintre presedintele iterimar Mihai Ghimpu PL si premierul Vlad Filat PLDM sunt tot mai dure si au culminat cu contestarea constitutionalitatii tratatului semnat la Bucuersti de ministrul de externe român Teodor Baconschi si premierul basarabean Vlad Filat), iar comunistii si mai ales Marian Lupu (PD), cu orientare pro-rusă, par în avantaj. Dacă acestia din urmă vor prelua puterea, atunci Basarabia e pierdută pentru cine stie cât timp.
Amar e faptul că României pare să-i pese prea putin de Basarabia, desi Basarabia e mai importantă pentru România decât ne place să credem (si asta lăsând deoparte „sentimentalismele” - cei mai cinici să ia în calcul doar implicatiile geostrategice!).
O zice si Friedman: „Moldova e de interes national important, fundamental pentru România, si trebuie evaluată orice aliantă pe baza întrebării dacă aceasta îi sustine interseul national (vechea idee a lui Friedman - n. mea). Este foarte clar că Nato nu o face. Iar germanii („preferatii” lui Friedman - n. mea) sunt mai interesati de relatia cu Rusia decât de cea cu România.”
În fine, geostrategul de la Stratfor reia ideea si în interviul Mediafax (citat în articolul meu anterior): „Moldova e o amenitare la adresa Ucrainei, este ceva care creează suferintă Rusiei, este ceva care creează suferintă si românilor. Întrebarea este: presupunând că Moldova va deveni pro-rusă după alegeri, ce vor face românii? Si se pare că România nu are niciun plan..., pentru că nu poate contrabalansa Rusia”.
Ca să vă dati seama cât de mare e presiunea la Chisinău, vă arăt câteva stiri din ultimele 24 de ore:
Mihai Ghimpu: „Solicit sprijinul NATO pentru a nu admite o asemenea nedreptate. Principiul acceptului statului gazdă, poate deveni o pârghie de șantaj în mâinile Rusiei, care ar putea șantaja Republica Moldova că dacă aceasta nu-și dă acordul prezenței militare rusești, Rusiei nu-i rămâne decât să recunoască Transnistria”
Valeriu Pasat, fost ministru al Apărării si al Securitătii basarabene: „Dacă vom insista și mai departe ca această armată să fie retrasă, garantez că în 24 de ore contingentul militar din stânga Nistrului își ia drapelul, ștampila, cei 3 mii de ostași și au plecat. Dar rămân sute de tone de armament, ce facem cu el? Nu e așa de simplu ca acesta să fie retras”.
Serghei Lavrov, ministrul rus de externe: „Retragerea trupelor ruseşti din Transnistria ar duce la reizbucnirea războiului secesionist”
Bugetul regiunii transnistrene pentru anul 2011 este unul dintre cele mai dificile din ultimii 5 ani, având un deficit de 70%. „De vină e Chisinăul”, zice liderul separatist Igor Smirnov.
Vin si zic iar: rezonez la ideile lui Friedman în ceea ce priveste Basarabia. O fac încercând să uit entuziasmul din timpul „Podului de flori”. Cred sincer că România are o sansă doar dacă exprimă o idee coerentă, crede în ea si si-o sustine. Ceea ce e destul de departe de realitate.
miercuri, 17 noiembrie 2010
Prin noi însine, cu sprijin american
Am asteptat cu sufletul la gură analiza lui George Friedman, fondatorul Stratfor. Anuntase, în data de 8 noiembrie, că va face o călătorie prin Turcia, România, Moldova si Polonia pentru a vedea cu ochii lui cum percep oamenii din aceste tări realitatea geopolitică în care trăiesc. Îsi dezvăluise sustinerea pentru aliante tip Intermarium, imaginate de generalul polonez Jozef Pilsudski în 1920 (o aliantă a tărilor aflate între Marea Neagră si Marea Baltică, care să includă Tările Baltice, Finlanda, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria si România).
Apoi a venit episodul 3 scris după vizita în România. L-am primit pe mail ieri după-amiază, l-am citit cu creionul în mână, pe alocuri contrariat, în general fermecat (n-am găsit altă rimă) de „brutalitatea” cu care Friedman exprimă unele idei tari. Aseară am citit interviul acordat agentiei Mediafax (titlu neinspirat), iar azi-dimineată, cu o oarecare ciudă (si invidie colegială), excelentul interviu luat de Anne-Marie Blajan pentru HotNews. Deci, nici pe departe nu „dau” primul ;).
Trec peste micile contrarieri - nu sunt importante. Contează mai putin dacă, în anii 70, România era un loc foarte sărac si oprimat (cum a perceput atunci Friedman) sau o perioadă de dezghet si bunăstare, după care multi români de 55-60 de ani si peste au acum nostalgii. Contează la fel de putin sensibilitătile patriotice ale românilor care nu pot înghiti judecăti de tipul (dintre tările est-europene, „România are cea mai putină istorie, ca natiune... are exeperientă de natiune independentă o singură dată în istorie, după căderea Imperiului Austro-Ungar”
Abordarea lui Friedman încearcă să fie cât mai pragmatică si cât mai lipsită de nuante: România se află într-un colt de lume aflat mereu la intersectia a trei mari puteri care s-au confruntat si nu are optiuni. Acum e pace, sunt deja 20 de ani de pace, dar acest lucru nu va dura, n-a durat niciodată. Prin urmare, trebuie să se pregătească pentru orice, dar nu să astepte, pur si simplu.
„Trăiti într-o parte foarte periculoasă a lumii în care oricând se paote întâmpla ceva. Eu nu cred că UE are grijă de voi, în mod cert nu cred că Nato o face, că v-ar proteja ceva”
A ajuns la această concluzie plecând de la un principiu simplu: ca să vezi ce (si cum) se va întâmpla în viitor, trebuie să privesti în trecut si să observi cum actionează subiectii în prezent.
Despre trecut, numai de bine. În opinia lui Friedman, integrarea în NATO si (mai ales) în UE a fost, pentru România dar si pentru Ungaria si alte tări est-europene, „o validare a iesirii din comunism, o majoră necesitate psihologică”.
Însă, si aici intervine problema care-l preocupă cel mai tare pe expertul în geopolitică: în fata fatalitătii că România va avea de a face cu Rusia, România trebuie să se pregătească să reziste, să tină piept (desi, de-a lungul istoriei, românii s-au adaptat - vă amintiti versurile „Ca trestia ne-am îndoit sub vânt/Dar nu ne-am rupt”?). Teoria lui Friedman este că Europa e o constructie concentrată pe imagine, nu pe putere, că, prin urmare, nu trebuie asteptat un sprijin, la o adică, dinspre Bruxelles. „Întrebarea pentru România este dacă face ceva de una singură, nu face nimic sau încearcă să găsească alte relatii.”
Friedman a observat că România e într-o continuă expectativă, se eschivează în a lua decizii strategice. El crede că Bucurestiul (capitală care, consideră, e asezată foarte non-geostrategic) trebuie să facă ceva: să stabilească relatii bilaterale în primul rând cu Turcia - pe care o vede o mare putere regională (în crestere), care poate impune respect Rusiei - si, în al doilea rând cu tările „Intermarium”.
„Rusii vorbesc cu grijă cu turcii pentru că acestia au o armată mare și o economie soidă. Ca să-si păstreze pozitia, România trebuie să aibă ceva care să îngrijoreze rusii, germanii sau chiar americanii”, zice George Friedman.
Acel ceva ar trebui să fie în jurul Mării Negre (care are o mare importantă geostrategică), ar trebui să tină cont de Basarabia (dacă vor câstiga comunistii alegerile din 28 noiembrie, atunci rusii vor fi amenintător de aproape de România), ar trebui să facă din Romania un loc bun pentru investitii si, mai ales, ar trebui să se concentreze pe întărirea armatei. „Nu poti ajuta o tară care se prăbuseste într-o săptămână. Care nu se ajută sigură. Poti argumenta ca Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut. Daca iti construiesti apararea si nu sunt agresivi, ai irosit ceva bani. daca iti construiesti apararea si de aceea nu sunt agresivi, nu vei sti niciodata. Dar daca iti construiesti apararea si vor veni, atunci aliantele inseamna ceva. Nimeni nu isi va trimite copiii sa va apere... Daca Romania spune ca e prea saraca sa se apere, cred ca isi decide soarta pe termen lung.”
La faza asta am zis: te-am prins, George, vrei să ne vinzi aparatele alea F-16!
Friedman aduce însă o nuantă: zice că e OK ca România să ia F-16, cu perspective de F-35 (desi trebuie luate în calcul si alte avioane), dar că el, dacă ar trebui să decidă, ar lua mai multe elicoptere de luptă pentru mai putini bani.
În fine, Friedman are câteva sentinte dure, dar, probabil drepte:
1. Românii se văd mai slabi decât îi văd altii. Vor să creadă că sunt slabi pentru că, dacă sunt foarte slabi, nu trebuie să actioneze, iar ei vor să evite actiunea
2. În România, crizele nu sunt materiale, sunt psihologice.
3. România trebuie să aibă o politică natională, care trebuie dezvoltată intern si pentru care trebuie plătit în plan intern
4. Provocarea pentru România este să devină mai periculoasă pentru a exista.
Nu stiu de ce, dar mie, citindu-l pe Friedman, mi-a venit în gând doctrina liberală „Prin noi însine”, lansată cândva de Brătieni (Vintilă Brătianu a fost primul?), reluată si de noii liberali, dar parcă fără prea multă vlagă.
NOTĂ. Voi reveni, într-un fel sau în altul ;)
Am luat foto de aici
Apoi a venit episodul 3 scris după vizita în România. L-am primit pe mail ieri după-amiază, l-am citit cu creionul în mână, pe alocuri contrariat, în general fermecat (n-am găsit altă rimă) de „brutalitatea” cu care Friedman exprimă unele idei tari. Aseară am citit interviul acordat agentiei Mediafax (titlu neinspirat), iar azi-dimineată, cu o oarecare ciudă (si invidie colegială), excelentul interviu luat de Anne-Marie Blajan pentru HotNews. Deci, nici pe departe nu „dau” primul ;).
Trec peste micile contrarieri - nu sunt importante. Contează mai putin dacă, în anii 70, România era un loc foarte sărac si oprimat (cum a perceput atunci Friedman) sau o perioadă de dezghet si bunăstare, după care multi români de 55-60 de ani si peste au acum nostalgii. Contează la fel de putin sensibilitătile patriotice ale românilor care nu pot înghiti judecăti de tipul (dintre tările est-europene, „România are cea mai putină istorie, ca natiune... are exeperientă de natiune independentă o singură dată în istorie, după căderea Imperiului Austro-Ungar”
Abordarea lui Friedman încearcă să fie cât mai pragmatică si cât mai lipsită de nuante: România se află într-un colt de lume aflat mereu la intersectia a trei mari puteri care s-au confruntat si nu are optiuni. Acum e pace, sunt deja 20 de ani de pace, dar acest lucru nu va dura, n-a durat niciodată. Prin urmare, trebuie să se pregătească pentru orice, dar nu să astepte, pur si simplu.
„Trăiti într-o parte foarte periculoasă a lumii în care oricând se paote întâmpla ceva. Eu nu cred că UE are grijă de voi, în mod cert nu cred că Nato o face, că v-ar proteja ceva”
A ajuns la această concluzie plecând de la un principiu simplu: ca să vezi ce (si cum) se va întâmpla în viitor, trebuie să privesti în trecut si să observi cum actionează subiectii în prezent.
Despre trecut, numai de bine. În opinia lui Friedman, integrarea în NATO si (mai ales) în UE a fost, pentru România dar si pentru Ungaria si alte tări est-europene, „o validare a iesirii din comunism, o majoră necesitate psihologică”.
Însă, si aici intervine problema care-l preocupă cel mai tare pe expertul în geopolitică: în fata fatalitătii că România va avea de a face cu Rusia, România trebuie să se pregătească să reziste, să tină piept (desi, de-a lungul istoriei, românii s-au adaptat - vă amintiti versurile „Ca trestia ne-am îndoit sub vânt/Dar nu ne-am rupt”?). Teoria lui Friedman este că Europa e o constructie concentrată pe imagine, nu pe putere, că, prin urmare, nu trebuie asteptat un sprijin, la o adică, dinspre Bruxelles. „Întrebarea pentru România este dacă face ceva de una singură, nu face nimic sau încearcă să găsească alte relatii.”
Friedman a observat că România e într-o continuă expectativă, se eschivează în a lua decizii strategice. El crede că Bucurestiul (capitală care, consideră, e asezată foarte non-geostrategic) trebuie să facă ceva: să stabilească relatii bilaterale în primul rând cu Turcia - pe care o vede o mare putere regională (în crestere), care poate impune respect Rusiei - si, în al doilea rând cu tările „Intermarium”.
„Rusii vorbesc cu grijă cu turcii pentru că acestia au o armată mare și o economie soidă. Ca să-si păstreze pozitia, România trebuie să aibă ceva care să îngrijoreze rusii, germanii sau chiar americanii”, zice George Friedman.
Acel ceva ar trebui să fie în jurul Mării Negre (care are o mare importantă geostrategică), ar trebui să tină cont de Basarabia (dacă vor câstiga comunistii alegerile din 28 noiembrie, atunci rusii vor fi amenintător de aproape de România), ar trebui să facă din Romania un loc bun pentru investitii si, mai ales, ar trebui să se concentreze pe întărirea armatei. „Nu poti ajuta o tară care se prăbuseste într-o săptămână. Care nu se ajută sigură. Poti argumenta ca Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut. Daca iti construiesti apararea si nu sunt agresivi, ai irosit ceva bani. daca iti construiesti apararea si de aceea nu sunt agresivi, nu vei sti niciodata. Dar daca iti construiesti apararea si vor veni, atunci aliantele inseamna ceva. Nimeni nu isi va trimite copiii sa va apere... Daca Romania spune ca e prea saraca sa se apere, cred ca isi decide soarta pe termen lung.”
La faza asta am zis: te-am prins, George, vrei să ne vinzi aparatele alea F-16!
Friedman aduce însă o nuantă: zice că e OK ca România să ia F-16, cu perspective de F-35 (desi trebuie luate în calcul si alte avioane), dar că el, dacă ar trebui să decidă, ar lua mai multe elicoptere de luptă pentru mai putini bani.
În fine, Friedman are câteva sentinte dure, dar, probabil drepte:
1. Românii se văd mai slabi decât îi văd altii. Vor să creadă că sunt slabi pentru că, dacă sunt foarte slabi, nu trebuie să actioneze, iar ei vor să evite actiunea
2. În România, crizele nu sunt materiale, sunt psihologice.
3. România trebuie să aibă o politică natională, care trebuie dezvoltată intern si pentru care trebuie plătit în plan intern
4. Provocarea pentru România este să devină mai periculoasă pentru a exista.
Nu stiu de ce, dar mie, citindu-l pe Friedman, mi-a venit în gând doctrina liberală „Prin noi însine”, lansată cândva de Brătieni (Vintilă Brătianu a fost primul?), reluată si de noii liberali, dar parcă fără prea multă vlagă.
NOTĂ. Voi reveni, într-un fel sau în altul ;)
marți, 16 noiembrie 2010
Militia Spirituală a descoperit măgării la BCU
Aflu de la Militia Spirituală despre numirea Mirellei Rădoi la conducerea Bibliotecii Centrale Universitare. Băietii de la Militie spun că e vorba clar de clientelism politic, un argument fiind acela că Metodologia de organizare a concursului, semnată de ministrul Funeriu, contine cel putin o prevedere care pare foarte „servită”: canidatii eligibili să aibă o vechime de cel putin 3 ani în „activitări direct legate de lucrul cu publicatii: biblioteci, edituri, etc”.
Cum-necum, zic cei de la Militia Spirituală, dna Rădoi a fost singura candidată si n-a iesit pe locul al doilea.
Găsiti amănunte si facsimil după ordin aici.
UPDATE. Cei de la Militia Spirituală au mers mai departe si l-au intervievat pe fostul director al BCU, Mircea Regneală: „Nu pot înţelege cum un asemenea post poate fi politizat”, zice el, revoltat. Mai multe, aici.
Cum-necum, zic cei de la Militia Spirituală, dna Rădoi a fost singura candidată si n-a iesit pe locul al doilea.
Găsiti amănunte si facsimil după ordin aici.
UPDATE. Cei de la Militia Spirituală au mers mai departe si l-au intervievat pe fostul director al BCU, Mircea Regneală: „Nu pot înţelege cum un asemenea post poate fi politizat”, zice el, revoltat. Mai multe, aici.
Gaura neagră si tabloidele de azi
În primul rând, recunosc: am asteptat, ieri, vestile de la NASA. Eram curios. Am ajuns să scriu un editorial cu gândul la asta. Până la urmă, a venit vestea despre cea mai tânără gaură neagră (si fierbinte) din vecinătatea cosmică. OK.
Împreună cu un coleg, ne-am amuzat: să vezi ce vor scrie tabloidele de mâine! Sigur vor prezenta niste găuri negre mai tinere si mai fierbinti. Azi-dimineată am verificat teoria.
Atentie: urmează imagini explicite, care însă stau pe tarabe fără tiplă!
Împreună cu un coleg, ne-am amuzat: să vezi ce vor scrie tabloidele de mâine! Sigur vor prezenta niste găuri negre mai tinere si mai fierbinti. Azi-dimineată am verificat teoria.
Atentie: urmează imagini explicite, care însă stau pe tarabe fără tiplă!
Click pe fotografii pentru imagini mărite (însă numai dacă ati împlinit deja 18 ani)
NOTĂ. Acum, e o chestie pe care n-o pricep: dacă distanta până la gaura asta neagră e de 50 de milioane de ani (desigur, vorbim despre o rotunjire), cum de are dâns doar 30 de ani? În ăstia 50 de milioane de ani care au trecut de atunci (probabil), gaura cu pricina a devenit, totusi, cam bătrâioară. Măcar un pic, nu?
joi, 11 noiembrie 2010
Povestea cratimei
Îmi mărturisesc mica amărăciune, azi, când sunt luat la rost, pe forumul evz.ro, pentru lipsa unei cratimi din tableta tv de azi (referitoare la scălâmbăielile de ieri), lipsă de care nu sunt răspunzător, dar care a dispărut în editia online, desi în editia print stătea cuminte, la locul ei. Asa se explică faptul că public, mai jos, articolul din ziar, scanat.
click pe foto pentru imagine mărită!
miercuri, 10 noiembrie 2010
Scălâmbăielile lui Vadim la înmormântarea prietenului lui drag, Păunescu
Am reusit un stop cadru destul de anemic, dar veti găsi aici întreg filmuletul. E amuzant, în măsura în care te poti amuza privind scălâmbăielile unui om cam dus.
UPDATE. Cea mai tare fază din filmulet nu mi se pare cea în care cvt scoate limba - poate spune că erau miscări de încălzire, întrucât urma să rostească un discurs. Veti vedea pe filmulet un gest care descrie ipocrizenia personajului: acela în care face gestul de bucurie, din pumn, ca un „yes!” de după obtinerea unui penalty.
Concordia natională
Apelul lui Traian Băsescu mi s-a părut înduiosător. Dar, ca să fie sincer, ar trebui ca puterea să facă primul pas. Cineva m-a întrebat pe evz.ro (comentariu la Tableta TV de azi) de ce puterea si nu opozitia?
Pentru că e putere. Pentru că majoritatea e datoare să întindă mâna minoritătii. Nu-i poti pretinde celui mai slab să facă gesturi de mărinimie dacă tu, cel atât de mare, nu le faci. E simplu.
Până la urmă, guvernul are responsabilitatea, culege meritele sau, după caz, caderea în sondaje. Concordia e frumoasă, dar dacă o faci doar la modul „interesul national e să faceti asa cum zic eu”, ea se îndepărtează de democratie.
Există unele diferente între activitatea parlamentară, care ar trebuie să fie axată pe dezbateri întru găsirea celor mai bune solutii, si supravietuirea într-o barcă de salvare, unde lucrurile se pot simplifica destul de mult chiar până la banalul „dă, bă, din vâslă, că io sunt sefu, fiindcă vâslesc cel mai bine si vă duc la mal”.
Ceva de genul ăsta.
Pentru că e putere. Pentru că majoritatea e datoare să întindă mâna minoritătii. Nu-i poti pretinde celui mai slab să facă gesturi de mărinimie dacă tu, cel atât de mare, nu le faci. E simplu.
Până la urmă, guvernul are responsabilitatea, culege meritele sau, după caz, caderea în sondaje. Concordia e frumoasă, dar dacă o faci doar la modul „interesul national e să faceti asa cum zic eu”, ea se îndepărtează de democratie.
Există unele diferente între activitatea parlamentară, care ar trebuie să fie axată pe dezbateri întru găsirea celor mai bune solutii, si supravietuirea într-o barcă de salvare, unde lucrurile se pot simplifica destul de mult chiar până la banalul „dă, bă, din vâslă, că io sunt sefu, fiindcă vâslesc cel mai bine si vă duc la mal”.
Ceva de genul ăsta.
marți, 9 noiembrie 2010
Praf pietrificat pe dosare
E banal să te miri că sunt jde mii de dosare blocate de ani în justiţie, prin tot felul de tertipuri, cu tot felul de complicităţi. Prefer să fiu banal şi să mă mir/revolt, decât Înţeleptul care zâmbeşte superior şi pune botul la cine ştie ce manevră politicianistă de doi lei.
Azi e termen în procesul lui Falcă şi în Zambaccianul supravietuiorului Adrian Năstase. Aşa, şi?
P.S. Am scris şi un editorial, cu năduf, pornind (şi) de la lista de pe hotnews.
Azi e termen în procesul lui Falcă şi în Zambaccianul supravietuiorului Adrian Năstase. Aşa, şi?
P.S. Am scris şi un editorial, cu năduf, pornind (şi) de la lista de pe hotnews.
luni, 8 noiembrie 2010
O maşină ca un guvern
Echipa veselă (şi simpatică) de la Top Gear trebuia, deunăzi, să îmbunătăţească performanţele unei maşini care nu dăduse gata pe nimeni, dar părea să aibă ceva potenţial.
Targetul era modest, raportat la alte maşini de pe piaţă, dar pariul, odată făcut, trebuia dus până la capăt, măcar aşa, de distracţie.
Experţii Top Gear au schimbat discurile de frânare, au înlocuit banchetele încălzite electric cu unele mai simple şi mai uşoare, au curăţat motorul, au montat un spoiler ş.a.m.d. Au făcut tot ce se putea face şi, între timp s-au distrat. Ca băieţii.
Dar maşina n-a fost mai bună; nu putea mai mult. Concluzia celor de la Top Gear: degeaba se chel tuiesc, anual, milioane pentru modificarea unei maşini; dacă îţi permiţi, mai bine iei alta nouă.
NOTĂ. Textul de mai sus e tableta TV de azi. O aduc aici întrucât sunt cititori care au văzut în el, printre rânduri, un atac la guvernul Boc. Eu fiind, citez, „omul lui Vintu la EVZ”. De-aia zic.
vineri, 5 noiembrie 2010
Cum e cu Stirile B1TV/EVZ
Deci,după ce Petrisor a dat stirea, foarte multă lume a venit să mă felicite (inclusiv pe facebook - noroc că nu prestez pe twitter).
Am notat si câteva comentarii drăgute la Petrisor: unul mă face „liberal sadea” (deci e de naspa) - dar si slab jurnalist, unul zice că nu arăt, în realitate, asa fioros ca-n poză, unul critica ideea integrarii redactiei Stiri cu cea a EVZ (aici e mult de discutat), iar altul regretă vremurile de altădată.(Mai e una care..., în fine - fiecare cu durerile ei.)
Ideea e următoarea: există jurnale de stiri (de 5 minute) difuzate de B1TV o dată pe, oră, de la 15 la 20. De la 1 noiembrie, redactia care produce aceste jurnale a intrat într-un proces de integrare în redactia EVZ (unde s-a integrat si vehea redactie evz.ro). Procesul ăsta trebuie să dureze cât mai putin, desigur. Un moment important va fi acela în care cei de la Stirile B1TV se vor muta efectiv în sediul de pe Dimitrie Pompeiu 6.
În prima fază, eu sunt cel care trebuie să asigure această integrare, cu tot ceea ce implică ea.
În faza a doua, sper ca Stirile astea să-i determine pe cei care se uită pe B1 să rămână pe acest post si la fix, să nu simtă nevoia să treacă pe Realitatea TV sau pe Antena 3 ca să vadă ce s-a mai întâmplat.
Faza a treia tine deja de planuri îndrăznete despre care prefer să vorbesc mai încolo, când chiar va fi cazul.
Am găsit în echipa B1TV oameni buni si asta mă bucură. Mă simt dator să le spun cât mai clar ce am de gând si cum. În televiziune, însă, mai trebuie încă ceva în afară de dorintă si putirintă: tehnică, frate! Dar, na, pornim usor, însă temeinic, si ajungem hăt-departe.
Una peste alta, vreau să cred că povestea asta cu Stirile B1/EVZ ar putea să fie fărâma aia de optimism pe care n-o mai găsesc în jurul meu (de ceva vreme).
Am notat si câteva comentarii drăgute la Petrisor: unul mă face „liberal sadea” (deci e de naspa) - dar si slab jurnalist, unul zice că nu arăt, în realitate, asa fioros ca-n poză, unul critica ideea integrarii redactiei Stiri cu cea a EVZ (aici e mult de discutat), iar altul regretă vremurile de altădată.(Mai e una care..., în fine - fiecare cu durerile ei.)
Ideea e următoarea: există jurnale de stiri (de 5 minute) difuzate de B1TV o dată pe, oră, de la 15 la 20. De la 1 noiembrie, redactia care produce aceste jurnale a intrat într-un proces de integrare în redactia EVZ (unde s-a integrat si vehea redactie evz.ro). Procesul ăsta trebuie să dureze cât mai putin, desigur. Un moment important va fi acela în care cei de la Stirile B1TV se vor muta efectiv în sediul de pe Dimitrie Pompeiu 6.
În prima fază, eu sunt cel care trebuie să asigure această integrare, cu tot ceea ce implică ea.
În faza a doua, sper ca Stirile astea să-i determine pe cei care se uită pe B1 să rămână pe acest post si la fix, să nu simtă nevoia să treacă pe Realitatea TV sau pe Antena 3 ca să vadă ce s-a mai întâmplat.
Faza a treia tine deja de planuri îndrăznete despre care prefer să vorbesc mai încolo, când chiar va fi cazul.
Am găsit în echipa B1TV oameni buni si asta mă bucură. Mă simt dator să le spun cât mai clar ce am de gând si cum. În televiziune, însă, mai trebuie încă ceva în afară de dorintă si putirintă: tehnică, frate! Dar, na, pornim usor, însă temeinic, si ajungem hăt-departe.
Una peste alta, vreau să cred că povestea asta cu Stirile B1/EVZ ar putea să fie fărâma aia de optimism pe care n-o mai găsesc în jurul meu (de ceva vreme).
joi, 4 noiembrie 2010
Vrăjitoarele, taxate tacit
Colegii mei de la Stirile B1TV* mi-au spus ieri că Senatul, după ce comisia juridică dăduse aviz negativ proiectului, a adoptat, tacit, Legea privind protectia persoanelor înselate prin vrajitorie (legea aceea sustinută de Alin Popoviciu, PDL; vă amintiti că Realitatea TV a făcut show la vremea aceea). Nicio pagubă, Camera Deputatilor e for decizional.Ce-i drept, la felul în care votează majoritatea (cu tot mai multe „erori tehnice”), nimic nu-i imposibil. Nici măcar încă o lege pe care Traian Băsescu, în nemărginita lui întelepciune, o va trata cum se cuvine. Nu, nu stiu cum se cuvine.
* Petrisor Obae a dat primul stirea, din câte stiu.
* Petrisor Obae a dat primul stirea, din câte stiu.
marți, 2 noiembrie 2010
Incredibilele întâmplări din Colegiul 3, Tara Hategului
Mă fascinează povestea Colegiului 3, unde liberalii au atâtia candidati încât dau si la altii. Tara Hategului a fost, mereu, ceva special (cel putin pentru mine, călătorul ale cărui drumuri, în foarte mare parte, treceau pe acolo). Ceea ce se întâmplă acolo după decesul deputatului Ioan Timis e, deja, o întreagă poveste, pe care am descoperit-o treptat, gratie lui Ciprian Iancu.
Cea mai tare informatie a fost aceea că locul ar trebui să rămână căldut pentru Dan Radu Rusanu, care nu trebuie să rămână fără coledzi.
Mai multe, în editorialul EVZ.
Cea mai tare informatie a fost aceea că locul ar trebui să rămână căldut pentru Dan Radu Rusanu, care nu trebuie să rămână fără coledzi.
Mai multe, în editorialul EVZ.
Cele mai bune solutii web (publicitate)
Studio Media Pixel este o firma formata din tineri pasionati de Web Design, aparuta in 2008. Pentru creare site Studio Media Pixel are la baza cunostiinte profesionale, oferind cele mai bune solutii web. In afara de serviciile de realizare site cei de la Studio Media Pixel ofera si servicii de optimizare site, gazduire web, design grafic.
joi, 28 octombrie 2010
Boc - singur şi alb-negru
miercuri, 27 octombrie 2010
Motiunea - fiecare îsi joacă rolul cum stie mai bine
Echipa Militiei Spirituale în balconul Parlamentului, afisând două dintre mesajele cu care s-a pregătit pentru Motiunea Octombrie 2010. Captură de pe B1 TV
Dacă ar fi să se ia după discursurile din Parlament,n-am mai vorbi la ora asta despre guvernul Boc (care n-are viitor nici dacă trece motiunea, nici dacă nu - mi se pare neinspirat să alături cei doi termeni, guvernul Boc si viitor; înteleg ce au vrut colegii mei de la Stirile B1, dar cred că nu le-a iesit).
Cred că e simbolic faptul că, după discursul lui Crin Antonescu (îl puteti vedea aici), Emil Boc a iesit din sală. A iesit să plângă, le-am spus câtorva colegi care s-ar supăra dacă motiunea ar trece. Mă impresionează faptul că Antonescu reuseste să rostească un discurs liber de peste 10 minute, dens si coerent. Cel mai mare impact cred că l-a avut atunci când a spus că reformă nu înseamnă să le spui profesorilor că au salarii prea mari, că guvernul Boc nu reprezintă nici dreapta, nici stânga; mi s-a părut de efect si adresarea „domnule prim-ministru si domnule Vasile Blaga”.
Si Ponta a jucat rolul pe care trebuia să-l joace. Pe mine m-a amuzat cum a stat în stradă, în mijlocul manifestantilor, în ploaie, si după ce a început sedinta din Parlament, cum a urcat la tribună direct din stradă.
Si Emil Boc a făcut ceea ce trebuia să facă: a venit cu cifre si a încercat să transmită mesajul că aceia care luptă împotriva lui se opune reformelor.
În fine, si cei de la Militia Spirituală s-au răcorit (vezi foto de la începutul postării). Să vedem cum va fi după vot.
Un gând la retragerea Melaniei Medeleanu
Chiar dacă sunt deja sase ani de când am lucrat cu Melania Medeleanu, deci o viată de om, i-am împărtăsit emotiile de la ultimul jurnal. Dacă nu ar citi nimeni-nimeni ce scriu aici, as mărturisi că am simtit si eu ceva pe la coltul ochilor.
Melania a fost, probabil, cea mai plăcută surpriză pe care am avut-o atunci când am condus stirile de la Realitatea TV. Era o perioadă bizară (post-Cristoiu si ante-plus nitel-Dan Andronic), într-o redactie destul de cenusie, aflată la capătul de metrou 23 August. Am găsit acolo, curios, câtiva oameni pasionati, valorosi (pe unii îi vedeti acum la RTV).
Melania era o piatră pretioasă. Nu singura (trebuie neapărat să povestesc odată despre zilele de atunci!), dar strălucea. Într-o vreme în care încă era suficient să arăti bine si să citesti cât de cât coerent prompterul, Melania era printre cei care stiau ce spun, erau preocupati - si transmitea asta. Am făcut, cu Melania în prime-time, cu tehnica precară de atunci, câteva jurnale de care sunt mândru si acum.
La un moment dat, a avut o superofertă de la Antena 1. A stat mult în cumpănă. Am sfătuit-o să rămână, totusi, la o televiziune de stiri, să apară zi de zi, să crească astfel. A fost o hotărâre grea si, sunt convins si acum, cea bună. Melania Medeleanu e, azi, nu doar una dintre cele mai frumoase jurnaliste TV, ci si una dintre cele mai bune. Am zis să zic.
Notă. Găsiti la Petrisor Obae un filmulet emotionant. Recomand.
Melania a fost, probabil, cea mai plăcută surpriză pe care am avut-o atunci când am condus stirile de la Realitatea TV. Era o perioadă bizară (post-Cristoiu si ante-plus nitel-Dan Andronic), într-o redactie destul de cenusie, aflată la capătul de metrou 23 August. Am găsit acolo, curios, câtiva oameni pasionati, valorosi (pe unii îi vedeti acum la RTV).
Melania era o piatră pretioasă. Nu singura (trebuie neapărat să povestesc odată despre zilele de atunci!), dar strălucea. Într-o vreme în care încă era suficient să arăti bine si să citesti cât de cât coerent prompterul, Melania era printre cei care stiau ce spun, erau preocupati - si transmitea asta. Am făcut, cu Melania în prime-time, cu tehnica precară de atunci, câteva jurnale de care sunt mândru si acum.
La un moment dat, a avut o superofertă de la Antena 1. A stat mult în cumpănă. Am sfătuit-o să rămână, totusi, la o televiziune de stiri, să apară zi de zi, să crească astfel. A fost o hotărâre grea si, sunt convins si acum, cea bună. Melania Medeleanu e, azi, nu doar una dintre cele mai frumoase jurnaliste TV, ci si una dintre cele mai bune. Am zis să zic.
Notă. Găsiti la Petrisor Obae un filmulet emotionant. Recomand.
Cum a luat Tolo stenogramele la bani mărunti
Observ (via Ovidiu) că Tolo face vâlvă (si bine face, zic eu, subiectul nu merită trecut între paranteze) în legătură cu stenogramele Vîntu. Mi-am exprimat si eu convingerea că ele au fost livrate. Iar faptul că prima transă a fost cu puncte-puncte, cu anume puncte-puncte, mi-a adus aminte de deprinderea de a citi printre rânduri, exersată pe vremea lui Ceausescu.
Apropo de Ceausescu, asa cum am mai spus undeva (am descoperit unde: în Evz!), la aproape 21 de ani de la împuscarea lui Ceausescu avem (să nei iasă pe nas) si comunisti si securitate...
Notă. Mi se pare important, pe de altă parte, că la CNA s-a vorbit despre ingerinte politice în televiziuni. (Tableta TV, aici). Mi se pare important că reprezentantii Realitatea TV le-au recunoscut destul de fătis (chiar dacă au fost declaratii „politice”, de dragul licentei). E un precedent bun si pentru alte discutii de acest fel, referitoare si la alte televiziuni. Nu?
Apropo de Ceausescu, asa cum am mai spus undeva (am descoperit unde: în Evz!), la aproape 21 de ani de la împuscarea lui Ceausescu avem (să nei iasă pe nas) si comunisti si securitate...
Notă. Mi se pare important, pe de altă parte, că la CNA s-a vorbit despre ingerinte politice în televiziuni. (Tableta TV, aici). Mi se pare important că reprezentantii Realitatea TV le-au recunoscut destul de fătis (chiar dacă au fost declaratii „politice”, de dragul licentei). E un precedent bun si pentru alte discutii de acest fel, referitoare si la alte televiziuni. Nu?
luni, 25 octombrie 2010
Ziua Regelui
Spun si eu La multi ani!
Am avut ocazia să-l întâlnesc pe Rege, de mai multe ori. Prima oară eram în multime, ultima oară în redactia EVZ. De fiecare dată, parcă mai era ceva, în afară de persoanele „implicate”. Ceva cu totul si cu totul deosebit.
La Ateneu e o Gală în cinstea Majestăti sale (amănunte aici), transmisă în direct de TVR Cultural (18.00), iar seara, pt TVR1, va fi un film despre „pasiunea de o viață a Regelui Mihai, automobilul”.
UPDATE. Probabil cea mai memorabilă întâlnire a fost cea din anul 2002. E ceva personal. Am povestit aici.
vineri, 22 octombrie 2010
Hârjoană între Elena Udrea si Traian Băsescu
„M-a surprins faptul că cel mai mare susţinător al femeilor în politică - căruia multe femei din PDL îi datorează cariera politică şi funcţiile - nu ne-a dat şanse la funcţia de preşedinte al partidului şi nici la cele mai înalte funcţii în stat. Iar acestaa este un motiv de decepţie pentru noi, femeile din PDL.” (Elena Udrea, la „2+1”, pe B1 TV)
Este prima declaratie publică în care Elena Udrea se arată surprinsă si deceptionată de ceva ce a făcut Traian Băsescu. Vor fi fiind probleme în „Paradis” sau e doar o hârjoană?
Părerea mea: e o hârjoană care anuntă că, inevitabil, vor fi probleme în „Paradis”.
NOTĂ.
Am scris o tabletă despre alt aspect al prezentei Elenei Udrea în studioul B1 din redactie EVZ.
Este prima declaratie publică în care Elena Udrea se arată surprinsă si deceptionată de ceva ce a făcut Traian Băsescu. Vor fi fiind probleme în „Paradis” sau e doar o hârjoană?
Părerea mea: e o hârjoană care anuntă că, inevitabil, vor fi probleme în „Paradis”.
NOTĂ.
Am scris o tabletă despre alt aspect al prezentei Elenei Udrea în studioul B1 din redactie EVZ.
marți, 19 octombrie 2010
Comunismul şi Securitatea (după 20 de ani)
Reactivarea lui Ion Iliescu nu înseamnă neapărat că PSD va face în viitor întocmai cum spune bătrânul lider comunist. (Deşi, la o adică, dacă interesul electoral ar cere-o, Victor Ponta&Co. n-ar avea nicio roşeaţă în obraji să defileze cu idelile expuse de Ion Iliescu sâmbătă la Sala Palatului, să reabiliteze, la o adică, regimul comunist, sau măcar "părţile lui bune". Scopul scuză mijloacele este, acum, cuvânt de ordine.)
Reactivarea lui Ion Iliescu ţine de context: românii o duc prost, speranţele sunt de doi lei, iar memoria colectivă priveşte selectiv în trecut - recentul sondaj de opinie CSOP, făcut la comanda IICCMER, relevă o creştere uriaşă a numărului nostalgicilor regimului comunist (văzut de unul din doi ca o idee bună, dar aplicată prost). Să-l lăsăm pe Iliescu să-şi recite poezia, avem nevoie de toţi dispe raţii din ţară, îşi vor fi spus, cinic, strategii PSD. Iar Ion Iliescu nu i-a dezamăgit. A dat glas unui discurs care poate fi apreciat drept istoric, comparabil cu cel rostit în faţa minerilor, la Romexpo, în data de 15 iunie 1990.
--- acesta e începutul editorialului din EVZ de azi. Pt restul, dau link la evz.ro, deşi mai am de zis.
luni, 18 octombrie 2010
Stenogramele Vîntu. Cine plânge la urmă
Sunt dezgustat după lectura stenogramelor din dosarul Vîntu. Stiu, au fost livrate ca să se demonstreze ce mare caracatită întinsese mogulul. Cât de mult controlează el. cât de periculos era. Cât de slugi îi erau, îi sunt, liderii politici din opozitie.
În ceea ce mă priveste, n-am mari revelatii citind stenogramele (aici sau aici si aici - ceva în plus). Partea cu limbajul „intelectualului” Vîntu o stiam. Auzisem despre celebra expresie cu batista. Nu mă miră atitudinile unora dintre oamenii din jurul „mogulului”. Presupun că ei pică cel mai prost din toată povestea. Desi tintele sunt altele. Două, as zice.
Prima: trebuie demonstrat că avea dreptate Băsescu - Vîntu e Mogulul rău, vă dati seama ce naspa era dacă ar fi câstigat Geoană, deci Vîntu? (Aceeasi idee a prins si în cazul Cătălin Voicu, de astă-iarnă). Acum, Băsescu îsi credibilizează adversarul. L-a identificat, e unul redutabil, unul prins deja într-o droaie de dosare, dar e o tintă falsă. În fine, asta n-are a face, câtă vreme l-a credibilzat, a indus ideea că el e. În acest fel, lupta politică, incompetenta guvernării, afacerile pedeliste si alte răfuieli „omenesti” vor trece în plan secund în opinia publică, ademenită să privească spre f...-urile si p...-lele din stenograme.
Pariu că principala apărare la motiunea de cenzură va fi tocmai asta: mogulul, încoltit, v-a asmutit, politicienilor din opozitie!
A doua: liderii opozitiei sunt si ei „prinsi” în stenograme, iar atât timp cât „furnizorul” dă citate trunchiate, acestia vor fi murdăriti, că sunt în realitate sau că nu sunt. Presiunea de pe Boc&Co. se mută (asta e intentia) pe Crin si Ponta.
Ceee ce mă dezgustă însă si mai mult si mi se pare cu adevărat periculos este faptul că aceste stenograme au fost întocmite (ce legătură au discutiile Vîntu - Stelian Tănase prezentate cu dosarul Popa?) si au fost livrate. Sorry, dar asta e politie politică.
UPDATE (precizare). Nu-s nici pe departe fan Vîntu. Mă deranjează, asa cum am spus-o adesea, securistii si smecheriile lor si metodele lor. Cred în onestitate, desi asta mă stampilează ca naiv cu diplomă. Totusi, am încercat să găsesc în aceste stenograme, care au explodat azi în EVZ si apoi mai peste tot, ceva care să justifice filarea lui Vîntu, pe dosarul FNI-Nicolae Popa (din care au fost extrase). Vă rog pe voi, cei mai destepti ca mine, să mă luminati. Până atunci, contemplu filajul la sânge si livrarea oportună.
În ceea ce mă priveste, n-am mari revelatii citind stenogramele (aici sau aici si aici - ceva în plus). Partea cu limbajul „intelectualului” Vîntu o stiam. Auzisem despre celebra expresie cu batista. Nu mă miră atitudinile unora dintre oamenii din jurul „mogulului”. Presupun că ei pică cel mai prost din toată povestea. Desi tintele sunt altele. Două, as zice.
Prima: trebuie demonstrat că avea dreptate Băsescu - Vîntu e Mogulul rău, vă dati seama ce naspa era dacă ar fi câstigat Geoană, deci Vîntu? (Aceeasi idee a prins si în cazul Cătălin Voicu, de astă-iarnă). Acum, Băsescu îsi credibilizează adversarul. L-a identificat, e unul redutabil, unul prins deja într-o droaie de dosare, dar e o tintă falsă. În fine, asta n-are a face, câtă vreme l-a credibilzat, a indus ideea că el e. În acest fel, lupta politică, incompetenta guvernării, afacerile pedeliste si alte răfuieli „omenesti” vor trece în plan secund în opinia publică, ademenită să privească spre f...-urile si p...-lele din stenograme.
Pariu că principala apărare la motiunea de cenzură va fi tocmai asta: mogulul, încoltit, v-a asmutit, politicienilor din opozitie!
A doua: liderii opozitiei sunt si ei „prinsi” în stenograme, iar atât timp cât „furnizorul” dă citate trunchiate, acestia vor fi murdăriti, că sunt în realitate sau că nu sunt. Presiunea de pe Boc&Co. se mută (asta e intentia) pe Crin si Ponta.
Ceee ce mă dezgustă însă si mai mult si mi se pare cu adevărat periculos este faptul că aceste stenograme au fost întocmite (ce legătură au discutiile Vîntu - Stelian Tănase prezentate cu dosarul Popa?) si au fost livrate. Sorry, dar asta e politie politică.
UPDATE (precizare). Nu-s nici pe departe fan Vîntu. Mă deranjează, asa cum am spus-o adesea, securistii si smecheriile lor si metodele lor. Cred în onestitate, desi asta mă stampilează ca naiv cu diplomă. Totusi, am încercat să găsesc în aceste stenograme, care au explodat azi în EVZ si apoi mai peste tot, ceva care să justifice filarea lui Vîntu, pe dosarul FNI-Nicolae Popa (din care au fost extrase). Vă rog pe voi, cei mai destepti ca mine, să mă luminati. Până atunci, contemplu filajul la sânge si livrarea oportună.
vineri, 15 octombrie 2010
Nu încercati asa ceva acasă
Probabil cel mai relaxant moment al acestei săptămâni la „Evenimentele zilei” (emisiune transmisă de B1 TV din redactia EVZ) a fost unul despre o întâmplare deloc relaxantă: saltul cu parasuta al colegei mele mai tinere, Andreea Strachină. (Am povestit dincolo despre ce e vorba, găsiti aici filmuletul saltului în tandem)
Ceea ce vreau să spun acum e că mă bucur că isprava Andreei a ajuns la teve si că a aflat de ea ceva mai multă lume. Asa cum am spus si în timpul scurtei mele interventii din studioul B1, dacă as fi stiut că Andreea urmează să sară, si nu un coleg al ei, as fi făcut tot posibilul s-o împiedic. Când am aflat că a sărit, am fost mândru de ea. Consider că un jurnalist trebuie să fie nu doar onest si de bună-credintă, ci si foarte îndrăznet, să aibă curaj si, poate, un mic dram de nebunie. Îmi place să cred că Andreea le are pe toate acestea si că se mai nasc în România jurnalisti buni.
În orice caz, NU ÎNCERCAȚI AȘA CEVA ACASĂ!
Fotografie făcută în timpul saltului de o tanti de la Discovery Channel.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (dacă vreti să vedeti fata Andreei deformată de căderea liberă ;) )
Ceea ce vreau să spun acum e că mă bucur că isprava Andreei a ajuns la teve si că a aflat de ea ceva mai multă lume. Asa cum am spus si în timpul scurtei mele interventii din studioul B1, dacă as fi stiut că Andreea urmează să sară, si nu un coleg al ei, as fi făcut tot posibilul s-o împiedic. Când am aflat că a sărit, am fost mândru de ea. Consider că un jurnalist trebuie să fie nu doar onest si de bună-credintă, ci si foarte îndrăznet, să aibă curaj si, poate, un mic dram de nebunie. Îmi place să cred că Andreea le are pe toate acestea si că se mai nasc în România jurnalisti buni.
În orice caz, NU ÎNCERCAȚI AȘA CEVA ACASĂ!
joi, 14 octombrie 2010
Moment ridicol la protestul de la Finante
Pot să râd? Tocmai am ascultat imnul national lălăit de protestatarii de la Ministerul de finante. Nu discut legitimitatea prostestului. Dacă oamenii primesc mai putini bani, e firesc să fie nemultumiti.
Că stimulentele ălea erau o porcărie, un compromis (asemănător, până la un punct, contractelor de drepturi de autor) acceptat de toată lumea e o poveste.
Dar cineva nu are simtul ridicolului. Pentru că mi s-a părut ridicol să-i aud pe oamenii ăia cântând imnul pe holuri (două strofe), apoi trecând, nonsalant, la altă melodie: „De-mi-sia, de-mi-sia!”.
P.S. Faptul că momentul a fost ridicol nu înseamnă că guvernul e mai putin ridicol. Doar că principialitatea protestului, câtă e, s-a acoperit de ridicol (din punctul meu de vedere). A, am văzut si o vuvuzea în montajul de pe Realitatea TV.
Că stimulentele ălea erau o porcărie, un compromis (asemănător, până la un punct, contractelor de drepturi de autor) acceptat de toată lumea e o poveste.
„Fotocaptura” am făcut-o la momentul aplauzelor si strigătelor ca la meci care au făcut trecerea de la imn la melodia „Demisia”. În mâna tipului din centru se află o foaie de pe care citeau cei din jurul lui versurile imnului national. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Dar cineva nu are simtul ridicolului. Pentru că mi s-a părut ridicol să-i aud pe oamenii ăia cântând imnul pe holuri (două strofe), apoi trecând, nonsalant, la altă melodie: „De-mi-sia, de-mi-sia!”.
P.S. Faptul că momentul a fost ridicol nu înseamnă că guvernul e mai putin ridicol. Doar că principialitatea protestului, câtă e, s-a acoperit de ridicol (din punctul meu de vedere). A, am văzut si o vuvuzea în montajul de pe Realitatea TV.
miercuri, 13 octombrie 2010
Victor Ponta: Călin Hera e cam de dreapta
Am fost tras de mânecă: vezi că a zis Ponta de tine. M-am dus să văd ce. Am văzut:
„Am citit un editorial foarte corect, tineti-va bine, in “Evenimentul Zilei” – ”Tezele de la Cotroceni” de Calin Hera. Daca o sa-l dea afara pt aprecierile mele nu ma supar, e cam de dreapta Dl. Hera, ar putea avea ocazia sa vada cum e capitalismul salbatic! Dar editorialul e chiar echilibrat si trateaza o problema care m-a framantat tot weekendul – sa mergem sau nu la consultari cu Dracu?”
Întreaga postare, aici.
Atunci când un editorial al meu e apreciat ca fiind „foarte corect” mă bucur. Dar...
Mi se pare foarte dăunător că încă vedem lumea în alb si negru, că n-am aflat că s-au inventat culorile. Ăia care sunt cu noi sunt albi, ăia care nu sunt cu noi sunt împotriva noastră, deci negri. E pe viată si pe moarte.(Nu-i cazul să fac eu vreun laudatio pentru Evz; sunt multe lucruri care nu-mi plac nici mie, asa cum mai sunt destule care-mi plac. Dar e la fel de dăunător să spui că la Realitatea TV sau la Antena 3 toti sunt slugoii mogulilor, precum e nefericit să te miri că pot fi în Evz lucruri „foarte corecte”.)
Întâlnesti asta peste tot. Pentru fix aceleasi idei (de exemplu cele din editorialul citat de Victor Ponta), numerosi postaci băsescieni mă înjură la comentarii, în Evz. Nici ei, nici postacii lui Victor Ponta (am văzut pe blogul lui unul de-si zice justitiaru* care chiar m-a amuzat) nu pot accepta principiul că poti avea, chiar si azi, chiar si în societatea română, în media din România, păreri proprii. Că poti gândi cu capul tău, bine sau rău, fără ca asta să însemne că esti „lingăul” cuiva.
Iertati-mă că insist asupra acestor lucruri. Dar eu cred că gândirea în sabloane, scenarita, lipsa de răbdare pentru a-l asculta si pe celălalt ne strică. Poate de-aia îmi place mie să „citesc” meciuri de sah: fiindcă observ, savurez, pe rând, „argumentele” fiecăruia.
Altfel, rămân la părerea că opozitia n-are încotro decât abordarea principială. De vină pentru lipsa dialogului e, întodeauna, majoritarul. A-i acuza pe minoritari, opozitia, că frânează, că din cauza ei, e o prostie. Cel puternic trebuie să facă primul pas (poate si pe al doilea). Altfel e junglă.
P.S. Ca să mă refer la titlu: răspunsul e da :).
* cică: ”Tezele de la Cotroceni” pe care le citati au aceeasi idee tactica: sa va deruteze si sa va pacaleasca(ceeace au reusit pe deplin), sa va determine sa va preocupati de initiativele machiavelice ale lui Basescu,sa va sadeasca indoiala si teama ca gresiti si sa va distraga atentia de la aceeasi problema care sta ca o pioneza in fundul puterii: cum rezolva problema Anastase si blocajul parlamentar.Articolul se incheie de altfel cu un apel care m-a “emotionat” pina la lacrimi : “dialogul de bună-credinţă cu opoziţia e mai mult decât necesar”.O noua smecherie cotrocenista buna pentru copiii de gradinita
SĂ NU UIT. Îi multumesc lui Adi Zăbavă că a atras atentia asupra acestui blog.
„Am citit un editorial foarte corect, tineti-va bine, in “Evenimentul Zilei” – ”Tezele de la Cotroceni” de Calin Hera. Daca o sa-l dea afara pt aprecierile mele nu ma supar, e cam de dreapta Dl. Hera, ar putea avea ocazia sa vada cum e capitalismul salbatic! Dar editorialul e chiar echilibrat si trateaza o problema care m-a framantat tot weekendul – sa mergem sau nu la consultari cu Dracu?”
Întreaga postare, aici.
Atunci când un editorial al meu e apreciat ca fiind „foarte corect” mă bucur. Dar...
Mi se pare foarte dăunător că încă vedem lumea în alb si negru, că n-am aflat că s-au inventat culorile. Ăia care sunt cu noi sunt albi, ăia care nu sunt cu noi sunt împotriva noastră, deci negri. E pe viată si pe moarte.(Nu-i cazul să fac eu vreun laudatio pentru Evz; sunt multe lucruri care nu-mi plac nici mie, asa cum mai sunt destule care-mi plac. Dar e la fel de dăunător să spui că la Realitatea TV sau la Antena 3 toti sunt slugoii mogulilor, precum e nefericit să te miri că pot fi în Evz lucruri „foarte corecte”.)
Întâlnesti asta peste tot. Pentru fix aceleasi idei (de exemplu cele din editorialul citat de Victor Ponta), numerosi postaci băsescieni mă înjură la comentarii, în Evz. Nici ei, nici postacii lui Victor Ponta (am văzut pe blogul lui unul de-si zice justitiaru* care chiar m-a amuzat) nu pot accepta principiul că poti avea, chiar si azi, chiar si în societatea română, în media din România, păreri proprii. Că poti gândi cu capul tău, bine sau rău, fără ca asta să însemne că esti „lingăul” cuiva.
Iertati-mă că insist asupra acestor lucruri. Dar eu cred că gândirea în sabloane, scenarita, lipsa de răbdare pentru a-l asculta si pe celălalt ne strică. Poate de-aia îmi place mie să „citesc” meciuri de sah: fiindcă observ, savurez, pe rând, „argumentele” fiecăruia.
Altfel, rămân la părerea că opozitia n-are încotro decât abordarea principială. De vină pentru lipsa dialogului e, întodeauna, majoritarul. A-i acuza pe minoritari, opozitia, că frânează, că din cauza ei, e o prostie. Cel puternic trebuie să facă primul pas (poate si pe al doilea). Altfel e junglă.
P.S. Ca să mă refer la titlu: răspunsul e da :).
* cică: ”Tezele de la Cotroceni” pe care le citati au aceeasi idee tactica: sa va deruteze si sa va pacaleasca(ceeace au reusit pe deplin), sa va determine sa va preocupati de initiativele machiavelice ale lui Basescu,sa va sadeasca indoiala si teama ca gresiti si sa va distraga atentia de la aceeasi problema care sta ca o pioneza in fundul puterii: cum rezolva problema Anastase si blocajul parlamentar.Articolul se incheie de altfel cu un apel care m-a “emotionat” pina la lacrimi : “dialogul de bună-credinţă cu opoziţia e mai mult decât necesar”.O noua smecherie cotrocenista buna pentru copiii de gradinita
SĂ NU UIT. Îi multumesc lui Adi Zăbavă că a atras atentia asupra acestui blog.