Am reusit un stop cadru destul de anemic, dar veti găsi
aici întreg filmuletul. E amuzant, în măsura în care te poti amuza privind scălâmbăielile unui om cam dus.
UPDATE. Cea mai tare fază din filmulet nu mi se pare cea în care cvt scoate limba - poate spune că erau miscări de încălzire, întrucât urma să rostească un discurs. Veti vedea pe filmulet un gest care descrie ipocrizenia personajului: acela în care face gestul de bucurie, din pumn, ca un „yes!” de după obtinerea unui penalty.
Afirmand, in comentariile pe bloguri, ca nu m-a emotionat/ impresionat niciodata marele disparut, am suparat o majoritate...
RăspundețiȘtergereDaurel
O majoritate destul de influentabilă, însă. Care azi se prosternează, iar mâine poate deveni uitucă (sau de-a dreptul critică). Deci, nu se pune.
RăspundețiȘtergereAm văzut momentele..jalnic!
RăspundețiȘtergereCât despre uitare, este omenească, nu?
da, uitarea e omenească
RăspundețiȘtergere