Mă bucur atunci când unele idei ale mele (chiar dacă nu-i cine stie ce de capul lor) ajung să-i inspire pe altii. Sau, ca să nu par că-s orgolios si să nu par că mă cred un fel de buric al pământului, mă bucur atunci când unele idei ale mele sunt împărtăsite de altii.
Deseori mi s-a întâmplat să scriu după-amiaza câte un text la ziar, să văd unele idei vehiculate seara la talk-showuri si să fiu acuzat a doua zi că le-am împrumutat de la emisiunile difuzate seara-noaptea. E un risc asumat de scriitorul la ziar si, desigur, o provocare.
Săptămâna trecută am citit în Dilema veche un text în care autorul era amuzat de ideea înfiintării unei televiziuni de nisă care să transmită înmormântări. TV Înmormântări, îi zicea el. Eu îi spusesem Înmormântări TV, cu câteva zile mai înainte, într-o tabletă TV publicată în EVZ. Nu mă asteptam să fiu citat, poate că autorul textului, Codruţ Constantinescu (văd că a scris si pe blogul propriu asta), nici nu citise textuletul meu. Dar am zis să zic că stau cu ochii pe tot ce miscă ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu