E naspa de basarbeni (Friedman)

Analiza lui Friedman furnizată după vizita în Basarabia m-a dezamăgit. Mi-a fost clar că a plecat acolo cu prejudecăti, cu presupozitii pe care a vrut să le verifice/confirme cât mai rapid (si destul de superficial).

Principala dilemă a basarabenilor, principala lor problemă e una filosofică. Ei trebuie mai întâi să-si clarifice ce sunt, să se definească, pentru a putea apoi să stabiliească ce vor, ce le e mai bine, ce vor face. „Moldova e mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusească si mult mai putin decât o natiune”, zice Friedman.

Analistul geopolitic american zugrăveste Rep. Moldova ca o tară atât de disperată încât consideră că cel mai de pret bun de export sunt femeile, o tară care se bazează pe banii primiti de la cei plecati să lucreze în străinătate (chiar si în plină criză, 12% din PIB e de acolo). El explică diferenta între cifrele care descriu Moldova ca fiind cea mai săracă tară europeană si realitatea văzută de el pe teren (în capitală si în alte 2-3 orase) prin faptul olumul mare de bani trimisi din străinătate rudelor rămase acasă, prin existenta unor uriase sume „la negru” si prin diferentele abisale dintre nivelul de trai din urban mare fată de cel din rural (ca-n China).

„Moldova a fost parte a României. Moldova a fost parte a URSS. A avut o noimă ca parte din ceva. Dar URSS a dispărut, UE are mai multe probleme decât poate duce si nu-i trebuie altele. România e încă acolo. Nu e solutia perfectă, si cu sigurantă nu e întâmpinată cu entuziasm de prea multi basarabeni, dar România rămâne o solutie, chiar dacă imperfectă”, concluzionează Friedman.

Altfel spus, e naspa de basarabeni.

UPDATE. Am scris un editorial în EVZ despre situatia de acolo, cu sase zile înainte de alegeri.