Cred că, în principiu, Unirea din 1918 e un eveniment extraordinar în istoria României. Poate cel mai important
(eu as vota si pentru încoronarea regelui Carol I – 10 mai 1886, fiindcă acela poti zice că a fost momentul de cotitură). De ce însă nu reusim să simtim că e sărbătoare azi? E vorba doar de vremea proastă (iarna nu-i ca vara, am aflat de mai multă vreme…). Unde am pierdut (dacă l-am avut vreodată) sentimentul de laolaltă, de împreună, de solidaritate (stiu, sună prea pompos)?
În fine, mai am un dor, dorul de România dodoloată. Azi sunt 92 de ani de la Unire. Câti, oare, până la Unire? Chiar, cine uneste România?
Închei strigând (în gând): Trăiască România dodoloată!
Cu riscul de a-mi primi huiduielile naţionaliştilor, eu cred că 1 decembrie e de fapt "Ziua românilor" nu a României.
RăspundețiȘtergereRomânia înseamnă mai mult decât românii chiar dacă prin voinţa majorităţii ne-am impus chiar şi în Constituţie faptul că suntem "Stat naţional".
Sunt mulţi ne-români care fac şi ei parte din Statul România, îşi plătesc impozitele şi contribuţiile şi au făcut multe pentru cultura acestui spaţiu. Am zis.
Tudorina, câteva huiduieli, acolo, nu contează. Iar ceea ce zici tu e ceea ce ar trebui să fie. În principiu, cronologic asa ar trebui să evolueze lucrurile: întâi ziua românilor, apoi,, logic, ziua României.
RăspundețiȘtergereAm o parere, o banuiala...
RăspundețiȘtergereDupa ce s-a cam ars dupa 1918, cand functionarii trimisi din Vechiul Regat au cam abuzat,va fi, cand va fi o federatie...
Tocmai federatia este spaima Bucurestiului !
HAR- COV sunt pregatite...
Daurel
România este un pic unită... românii însă, ceva mai puţin.
RăspundețiȘtergere