Pagini

sâmbătă, 29 august 2020

COVID-19. România și geamandura chinezească


România a depășit China în clasamentul numărului de cazuri de COVID-19 raportate oficial. Informația trebuie privită cu rezerve, deoarece raportările din China sunt strict controlate de regimul comunist, dar asta nu face știrea mai puțin relevantă. 

Cifrele oficiale spun că în România, aflată acum pe locul 34 în lume la numărul de cazuri de COVID-19 (85.833 cazuri), a depășit China (85.022 cazuri). România a avut în ultimele 24 de ore 1.365 cazuri noi, în timp ce China doar 9. În România s-au consemnat 3.539 de decese (32 în ultima zi), în China 4.634. În România sunt 44.906 cazuri active, în China 262. În România sunt 490 de cazuri critice, în China doar cinci. În România s-au făcut 92.680 de teste la un milion de locuitori, în China 62.814.  

Sursa: https://www.worldometers.info/coronavirus/

Geamandura chinezească

De ce este relevantă comparația cu China și nu cu Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Rep. Moldvoa sau Serbia? Sunt relevante toate. Atât că China este socotită, prin Wuhan, Punctul Zero al pandemiei. Și cele 80.000 de cazuri raportate în urmă cu șase luni de Beijing au stabilit o bornă. Una trecută între timp de 34 de țări. Ultima pe listă în acest moment, cu voia dumneavoastră, România.

În urmă cu opt-nouă luni, toată lumea privea curios-neîncrezătoare la știrile despre noul coronavirus și îi compătimea pe chinezi, atât pe cei care se îmbolnăveau într-un ritm amețitor cât și pe cei care își riscau libertatea, sănătatea sau viața ca să informeze lumea în legătură cu ceea ce se întâmplă în realitate în China. Cei din urmă au fost eroi, cei dintâi doar victime.

Atunci când China a raportat trecerea peste pragul de 80.000 de cazuri, toată lumea s-a îngrozit. A început să își pună problema că lucrurile chiar sunt serioase și că SARS-CoV-2 ar putea trece și dincolo de granițele Chinei. Acest lucru a început să se întâmple ca într-o simulare pe calculator și totul s-a transormat rapid într-o adevărată invazie a noului coronavirus. Scopul? World domination, desigur.

În vreme ce țări din Occident cu sisteme sanitare foarte bine puse la punct (plus Iranul) comunicau din ce în ce mai multe victime și situații apocaliptice în spitale și începea o incredibilă perioadă de lockdown global, autoritățile din China au început să raporteze din ce în ce mai puține cazuri (spre deloc). 

În sinea noastră, știam că regimul comunist de la Beijing manipulează la greu datele. Dar, pe undeva, ne iluzionam că aceasta este traiectoria bolii: lovește fulminant, apoi se stinge sau măcar se domolește puțin odată cu venirea verii.

Acum vedem că nu este deloc așa, consemnăm deja aproape 25 de milioane de cazuri raportate oficial pe Glob, peste 840 de mii de decese și aproape șapte milioane de cazuri active, dintre care peste 60 de mii de persoane în stare critică - aproape câte cazuri raportau chinezii în luna februarie.

România a avut o traiectorie proprie, care vorbește cumva despre destinul de veacuri: a ajuns să-și dea cu stângu'-n dreptu', după ce inițial a abordat problema cu prudență și înțelepciune, a părut a fi un exemplu de comportament public, cu rezultate remarcabile (disciplină, implicare impresionantă a societății civile) și situație care părea ținută bine sub control. Au fost și câteva derapaje, dar nimic nu se poate fără o nelipsită componentă pitorească.

Apoi ne-am pus singuri piedică, pe măsură ce politicienii au început să iasă de sub măștile de oameni responsabili și dea măsura micimii personale. Totul, corobrat cu răspândirea exponențială a teoriilor conspirației și legendara noastră lipsă de coerență și seriozitate. Și povestea continuă, pentru că în plin val nou, mult mai puternic decât precedentul, ne relaxăm, ne înghesuim pe unde prindem ocazia și relaxăm regulile. 

Poate că așa e mai bine, să lași HORECA să respire, să lași evenimentele culturale și sportive să se desfășoare, pe baza unor reguli stricte, în loc să impui punerea lacătului. Dar relaxarea de acum este pur și simplu incoerentă și imprevizibilă. Nu poți să clamezi ieri un lucru și azi să susții cu convingere lucrul opus. Nu te mai crede nimeni. Iar ca autoritate, în momentul în care nu mai ai credibilitate, ești terminat.

Revenind la China, chiar dacă nu vom cunoaște probabil niciodată numărul de cazuri (graficul Chinei este pur și simplu absurd!), cele 80.000 de cazuri raportate în urmă cu o jumătate de an stabileau o bornă. Era un număr de cazuri inimaginabil, la care ne raportam mereu spunând că la chinezi numerele mari sunt ceva obișnuit. Astăzi, am trecut de acea bornă. M-aș bucura ca oamenii pe care i-am văzut la știrile de azi înghesuindu-se pe plajele din Eforie, inclusiv politicenii, să conștientizeze că ne aflăm dincolo de geamandură. 



  

Un comentariu:

  1. În ceea ce priveşte traiectoria României în perioada pandemiei cred că trebuie amintită şi contribuţia avocatului poporului şi a CCR, care s-au dovedit a fi marionete ale unor partide care doresc să ajungă la guvernare cu orice preţ.
    http://paulmelian.de/blog/?p=5040

    RăspundețiȘtergere