PSD. Fotografia unui eșec anunțat

Vedere din București. Liviu Dragnea și Mihai Tudose fără cravate într-un moment de criză maximă a PSD. Sursa: digi24

Jurnaliștii de știri au stat în fața sediului PSD ore în șir ca să dea primii știrea. Exclusivitatea tuturor. Să afle câte ceva dinăuntrul unui sediu ecranat. Cronica unui eșec anunțat. Până la urmă, totul se rezumă la un singur cadru. Cel suprins mai sus. Imaginea fără cuvinte a unui eșec usturător. Dureros.





PSD reprezintă cel mai teribil eșec al politicii românești post-decembriste. De departe. PNȚCD nu a fost un eșec, a fost un model care a îngrozit toată pleiada comunistă, post-comunistă, securistă, post-securistă. CDR nu a fost un eșec, a fost o victorie necesară, consumată până la capăt. Nici PNL nu e un eșec. PNL e o minune, minunea că încă nu a dispărut, în ciuda atâtor gafe monumentale. Nici Traian Băsescu nu e un eșec. Poate că i-a dezamăgit pe mulți de-a lungul diferitelor etape ale evoluției și involuției sale, dar fostul președinte a punctat decisiv în momente importante ale României.

PSD în schimb, personalizat în această noapte de cei doi bărbați din fotografia de mai sus, este imaginea eșecului. Partidul continuator al PCR, care are pe alocuri un discurs aproape perfect în registrul populist, ipocrit, reușea în urmă cu un an o izbândă electorală incredibilă, ca un balon umflat la maximum. Plin pe dinăuntru cu nimic. Acest lucru îl văd azi și cei mai înfocați nefericiți care au crezut în această șemechereală politică (nu mă refer la simbriași).

PSD se grăbește să dea cu stângu'-n dreptu'

PSD a ajuns la Eșec nu prin aroganță, ceea ce ar fi meritat, ci din cauza grabei. Liderii PSD, în special Liviu Dragnea, au părut că se grăbesc. Că gâfâie, de parcă ar fi fost mânați de cineva încă și mai grăbit decât ei. Impresia este aceea că miza nu e pușcăria sau nepușcăria lui Dragnea, ci altceva mult mai înspăimântător. Altfel nu se explică promovarea atâtor personaje-caricatură și suita parcă nesfărșită de gafe monumentale. Decât prin grabă, prin jocul „la impuse”. Altfel nu s-ar explica obișnuința de a provoca crize din nimic. Știți de la ce s-au luat acum? De la un fake sondaj de opinie? Zău?

Impresia este aceea că miza nu e pușcăria sau nepușcăria lui Dragnea, ci altceva mult mai înspăimântător. 

În această noapte, a treia criză imensă pornită din nimic, a consemnat un epilog de etapă de tipul „fâssss!”. Modelul „nici îmbrăcată, nici dezbrăcată. Nici călare, nici pe jos”. Nu există nicio logică în explicațiile bâlbâite ale lui Liviu Dragnea referitor la demisiile celor trei miniștri acuzați de corupție. Ba că Sevil Shaiddeh nu mai rezistă presiunilor (aceeași placă din perioada nominalizării ei ca premier), ba că doamnele de partid au venit cu demisiile în poșetă, că floarea PSD le-a rugat, unanim, să nu plece, că ele nu și nu, nu vor să afecteze etc. Ba că, iată, au fost probleme de comunicare (vechiul blabla).

Liviu Dragnea, rutina de a pierde pe picior mare

În realitate, fotografia celor doi bărbați fără cravată arată niște oameni înfrânți, fiecare în felul lui. Înfrângerea lui Tudose înseamnă faptul că a devenit jucător, deci țintă. O țintă istovită. Are stomac puternic? Atunci va rămâne în picioare, însă destul de puțin. Pentru că spatele lui, oricare ar fi acela, se dovedește mai puțin de neclintit decât i s-a promis.

Înfrângerea lui Liviu Dragnea este cronica unui eveniment anunțat. Fiecare lovitură pe care a încasat-o l-a zdruncinat. Cei care abia așteaptă să-i ia gâtul (din punct de vedere politic, of course) își ascut cuțitele și nici nu le mai pasă că se aude zgomotul specific. Liviu Dragnea începe să facă o rutină din a pierde pe picior mare. Începe să fie tot mai puțin luat în serios.

Dar acest text poate lipsi cu desăvârșire. Nu voi scrie o mie de cuvinte. Nu ar putea spune atât cât vorbește fotografia de mai sus. Fotografia eșecului.

Alt an pierdut

Nu vă bucurați. Eșecul PSD ar trebui, conform principiului vaselor comunicante, să ducă la creșterea celorlalți. Care însă nu există. Avem de a face cu un eșec al României. Anul pierdut este un an pierdut pentru noi toți. Un alt an pierdut. Stângu'-n dreptu'. E un an din viața noastră, unul în care ne-am fi putut bucura. Ca țară.