Mult aşteptata confruntare televizatăîntre finaliştii alegerilor prezidenţiale a apărut din senin, când nimeni nu se mai aştepta, şi s-a terminat lăsând telespectatorilor o senzaţie bizară, de neterminare şi răspunsuri deschise la întrebarea "Cine a câştigat, cine a pierdut?".
Înainte de a încerca un răspuns, trebuie să vedem ce înseamnă a câştiga o dezbatere TV, fiindcă de multe ori alegătorii-telespectatori sunt foarte diferiţi de analiştii politici.
Ca primă impresie, pare că Victor Ponta a venit mai bine pregătit (cu o droaie de dosare). Era întrucâtva firesc, pentru că, având calitatea de prim-ministru, avea la dispoziţie informaţii la prima mână şi, poate, informaţii exclusive. În orice caz, Ponta a făcut paradă de faptul că ştie cifre, articole din Constituţie ş.a.m.d., spre deosebire de Klaus Iohannis, care a părut că răspunde cu întârziere şi că unele răspunsuri "pe cifre" pur şi simplu nu le cunoaşte. La acest capitol, Ponta a punctat fără dubiu şi este de neînţeles de ce staff-ul candidatului ACL nu l-a pregătit la acest capitol.
A doua impresie. Ambii combatanţi au încercat să atace decisiv şi şi-au împărţit perioadele de agresivitate, dar niciunuia nu i-a stat bine. Oricum, a lipsit păruiala propriu-zisă. Amândoi au staturi atletice, ar fi ridicat încă şi mai mult ratingul Realitatea TV, televiziune care a dat lovitura - iată, e o performanţă să organizezi o confruntare televizată în timpul campaniei electorale! -, dar a şi scrântit-o la capitolul obiectivitate (extrem de bizară prima intervenţie a Laviniei Şandru; de asemenea, ca să fim obiectivi, Rareş Bogdan a avut un rol ingrat şi l-a ajutat de câteva ori pe Iohannis, salvându-l de la unele întrebări - de exemplu, cea despre suspendarea din 2012).
A treia impresie confirmă prejudecata: Iohannis e lipsit de spontaneitate, Ponta e în stare să vorbească instant despre orice, chiar dacă nu spune nimic (o singură dată l-am văzut tăcând, în celebra întâlnire de la Cotroceni dată publicităţii de Administraţia prezidenţială). Ar fi avut ocazia de câteva ori să dea replici mai tăioase. Unde eşti, tu, Crin Antonescu?, s-au întrebat mulţi.
A patra impresie. Principala realizare a lui Klaus Iohannis a fost aceea că a venit la dezbatere, rispind speculaţiile potrivit cărora se temea de confruntare. Şi a venit singur, nu însoţit de staff, ca adversarul său (atenţie, nu e nimic rău în a te prezenta la momente decisive cu oamenii cu care lucrezi!). Principala realizare a lui Victor Ponta a fost aceea că l-a făcut să se enerveze pe contracadidatul său şi a părut, pe alocuri, mai calm şi mai elegant.
A SCHIMBAT ACEASTĂ DEZBATERE INTENŢIA DE VOT A CUIVA? Toate cele spuse mai sus sunt detalii. În general, o confruntare televizată e mai puţin despre ceea ce se spune şi înmiit mai mult despre cum se spune. Iar România e cu atât mai mult un caz special. Prin urmare, fanii Iohannis vor vota Iohannis şi după această dezbatere, fanii Ponta vor vota Ponta la fel de convinşi ca până acum. Cât despre nehotărâţi, aceştia probabil că nu vor fi ajuns la o decizie de vot nici după această dezbatere.
Prin urmare, acum e, din nou, treaba echipelor de zgomot ale celor două tabere, care se vor pune pe împachetat. Fiecare va spune că propriul candidat şi-a făcut praf adversarul. Fiecare are ce momente să extragă din întreaga confruntare, astfel încât să demonstreze superioritatea propriului candidat.
Una peste alta, discutând la rece, scorul a fost nul. Combatanţii s-au anihilat reciproc.
Text publicat în Cotidianul, la cald
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu