Cum stă treaba cu interesul public

Interesul public în România e ca un tramvai: te foloseşti de el între două staţii, apoi îţi vezi de treabă. Este o sintagmă atât de des utilizată în discursurile politicienilor încât a devenit un simplu reflex oratoric. Facem asta sau respingem ailaltă pentru că interesul public ne-o cere. Se vorbeşte în numele interesului public cu o indecenţă mai mare decât Casa Parlamentului.

Un motiv pentru care s-a ajuns la această demonetizare condamnabilă, la golirea de conţinut, la fel ca în cazul altor vorbe mari (naţiune, popor, patriotism, tricolor, dreptate, adevăr, dreapta politică ş.a.m.d.) este acela că în societatea românească s-a instalat mult prea adânc - cel mai acut în timpul regimului comunist - un sentiment de delăsare morală. O expresie a acestui sentiment este zicala Ei ne fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim, considerată principiu de viaţă de foarte multă lume în special în România anilor '80. Cu alte cuvinte, există un fel de înţelegere tacită între politicieni şi simpli cetăţeni: primii spun poezia cu interesul public pentru că aşa se cuvine. E ca un salut. Cei din urmă nici n-o mai bagă în seamă. E ca un căscat.

Atunci când goleşti de conţinut o noţiune importantă îi anulezi înţelesul, pui între paranteze fondul, baţi apa în piuă şi iroseşti timpul.

V-aţi întrebat vreodată, la modul serios, ce defineşte noţiunea de interes public? Ce ar trebui să fie înăuntru, să dea greutate celor 13 litere?

Eu consider că interesul public este ceva care ajută/oferă oportunităţi unei societăţi sau unei comunităţi importante, respectiv marii majorităţi a membrilor ei. Fără a îngrădi drepturi fundamentale. E, adică, un pic mai mult decât un tramvai oarecare.

Este de interes public să dezvolţi o reţea de căi ferate şi un transport feroviar adecvat pretenţiilor acestui mileniu. Este de interes public să ieşi dintr-o dependenţă de energie care se poate transforma oricând în pericol potenţial, tot aşa cum e de interes public să accepţi fracturarea hidraulică, de exemplu, într-o cât mai mare cunoştinţă de cauză - beneficii, riscuri, oportunităţi. E de interes public să faci procese corecte, neinfluenţate politic şi să pedepseşti matrapazlâcurile mari şi mici. Este de interes public să plantezi două jumătătţi de pădure după ce ai tăiat o jumătate. E de interes public să menţii Festivalul George Enescu la nivelul din acest an. Este de interes public să investeşti în educaţie, să ai grijă de banul public, să ai taxe pe care să le poată plăti toată lumea, fără a avea sentimentu jupuirii. Lista poate continua, dar cred că am dat suficiente exemple care să completeze definiţia pe care am încercat-o.

Am găsit câteva definiţii pe site-ul România publică. Potrivit lor, interesul public "trebuie să treacă dincolo de intere­sele de moment ale unui grup restrâns de oameni", "să nu aibă efecte ireversibile", "interesează mai mulți oameni care nici nu sunt asociați între ei, nici nu se cunosc între ei, în majoritatea lor", "politici publice și decizii eficiente care să îmbunătățească viața oame­nilor", "are în vedere, ca scop și fundament, binele unei comunități", "nu este interesul privat, sau personal", "obținerea de beneficii pentru o comunitate".

O altă definiţie vine dintr-un dicţionar juridic (dar e cam îmbârligată, dacă-mi permiteţi acest termen ştiinţific): Acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte, precum si indeplinirea atributiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficientei, eficacitatii si economicitatii cheltuirii resurselor.

În sfârşit, în engleză sună mai bine: Anything affecting the rights, health, or finances of the public at large.

Faptul că se pot găsi atât de multe definiţii ale interesului public înseamnă un singur lucru: că e vorba despre ceva serios şi demonetizat în acelaşi timp (cel puţin în România), e ceva simplu şi deopotrivă complicat. Se pot, vorba aia, scrie cărţi de filosofie politică despre interesul public. Eu am scris un articol şi ard de nerăbdare să vă citesc comentariile.