Pagini

luni, 20 mai 2013

Evoluţia lui Ion Iliescu, de la Duminica Orbului la Sfântul Talaleu

Imagine de la alegerile din 20 mai 1990, cu alegători stând cu entuziasm la coadă la urne





La fix 23 de ani de la Duminica Orbului, Ion Iliescu vorbeşte liber despre „o expresie neadecvată şi oarecum jignitoare la adresa populaţiei”. 

“Populaţia n-a mers cu ochii închişi la vot, din contră, a fost o participare cu tot sufletul”, spune Iliescu, la Realitatea TV. Adevărat, dar oamenii chiar au fost orbiţi de o televiziune publică controlată total, de o armată de propagandişti şi de securişti foarte disciplinată şi de o inerţie de înţeles...

Expresia n-a apărut din senin. În calendarul ortodox, ziua de 20 mai 1990 chiar s-a întâmplat să fie “duminica orbului”. Dacă ar fi avut prin preajmă vreun sfătuitor ne-ateu şi vreun specialist în PR, Ion Iliescu ar fi făcut în aşa fel încât să evite alăturarea. Pentru că, în epocă, mesajul că românii sunt chemaţi la vot în Duminica Orbului a fost devastator (raportat la rata de penetrare a presei libere în rândul populaţiei, la acea vreme). 

Până la urmă, a ieşit aşa cum ştim FSN, plus formaţiunile satelit au obţinut 80% din locurile primului Parlament lier postdecembrist. După 23 de ani, Ion Iliescu vorbeşte liber, face referiri la discuţii aproape amicale cu


  • Radu Câmpeanu (“a fost ales în cadrul CPUN ca vicepreşedinte, am avut o relaţie foarte civilizată”),

  • Ion Raţiu (“mă întâlneam cu domnul Raţiu frecvent, schimbam păreri”) sau

  • Corneliu Coposu (“domnul Coposu, care era mai dur în unele aprecieri ale domniei sale şi  în unele atitudini. Şi era şi de înţeles, stătuse 17 ani de zile la închisoare. Dar eu am avut mai multe dialoguri cu el şi i-am spus "Domnule, vă înţeleg această pornire, taică-meu a făcut şi el închisoare şi stiu ce înseamnă resentimentele acestea din partea unui om închis şi a familiei lui. Dar de ce vă transpuneţi aceste sentimente la adresa mea?". Până la urmă, chiar şi cu domnul Coposu am avut un dialog civilizat”).
                         


În loc să rămân fără cuvinte, sunt niţel furios. În primul rând, discuţiile, câte au fost, nu erau atât de amicale, iar faptul că erau discuţii civilizate vorbeşte despre interlocutorii lui Ion Iliescu,  oameni educaţi, democraţi, din alte vremuri. Resentimente vădeşte Ion Iliescu astăzi, punând lucrurile în această cheie. Pentru el, faptul că Radu Câmpeanu a fost vicepreşedinte al CPUN e un cadou pe care el l-ar fi făcut, nu un gest democratic normal. Da, chiar şi azi, când ar fi trebjuit să-şi mai fi adaptat discursul, să se mai fi democratizat, Ion Iliescu vede CPUN exact ceea ce a fost: un hatâr, un pas înapoi făcut de puterea criptocomunistă (na, c-o spun şi azi!), o jucărie oferită pentru detensionare.

Bătrânul politician care a dominat România politică vreme de 15 de ani are avantajul supravieţuirii, ceea ce îl ajută să dea textului istoriei o nuanţă. Iar dacă partea cealaltă, sictirită, dezamăgită, absentă, nu îşi afirmă răspicat punctul de vedere, adevărul lui Ion Iliescu, repetat mereu, poate prinde. Ceea ce ar fi naşpa, ca să mă exprim ca un golan.

NOTĂ. În anul 2013, în data de 20 mai pică Sfântul Talaleu. Are o poveste interesantă, pe care vă las s-o descoperiţi.



2 comentarii:

  1. Nu inteleg de ce Ion Iliescu,inca mai apare in public in zilele noastre? Oare nu s-a saturat? Mai multe nu mai zic...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pânã la urmã, e liber sã aparã...

    RăspundețiȘtergere