Pagini

luni, 20 mai 2013

Dosarul Transferurilor. Noi probleme cu imaginea Justiţiei

Sigla de la intrarea în sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Sunt foarte curios care sunt motivele oficiale pentru care ÎCCJ a decis rejudecarea Dosarului Transferurilor (informaţia completă, aici). Cu deciziile Justiţiei nu te joci, le respecţi. Eventual, poţi face recurs, un talk-show sau poţi scrie un editorial.

Acest dosar a avut o achitare la Tribunalul Bucureşti (3 aprilie 2012), respectiv condamnări de până la opt ani la Curtea de Apel Bucureşti (noiembrie 2012), pentru a se ajunge la decizia ÎCCJ de rejudecare (20 mai, 2013). Ca la ping-pong.

Impresia e dezolantă, iar efectul asupra imaginii sistemului juridic, puternic negativă.

De-a lungul experienţei mele în CSM, am cunoscut mulţi judecători şi procurori. Unii păreau nişte
oameni foarte OK, având principii foarte solide şi o foarte mare dorinţă sinceră de a face dreptate. Cei despre care vorbesc erau vizibil jenaţi de imaginea pe care o are Justiţia din România, erau nemulţumiţi de prestaţia unor colegi - câţiva chiar şi-au ridicat în cap o anumită parte a castei încercând să facă ordine, să-i despartă pe cei buni, corecţi, cinstiţi, de cei răi, dăunători, să-i sancţioneze pe cei din urmă, să le taie din privilegii. Câteva lucruri le-au reuşit, câteva idei au fost sădite, ca să zic aşa, şi vor fi, probabil, aplicate (la un moment dat).

Mi s-a întâmplat uneori să mă mir foarte tare văzând diferenţe uriaşe între lucrurile spuse, în discuţii între patru sau mai mulţi ochi, şi acţiuni foarte-foarte concrete. Am înţeles, în acele momente, că magistraţii sunt şi ei oameni (sic!), cu toate lucrurile bune, rele, contradictorii, care caracterizează specia.

Printre cei care mi s-au părut cei mai interesanţi se află şi judecătoarea la care presupun că se referă aici Cătălin Tolontan. Încerc să-mi păstrez încrederea în Justiţie, în corectitudinea deciziei dată de Completul de trei (Corina Jijie, Lavinia Lefterache și Lucia Rog) care a hotărât rejudecarea. Nu mă grăbesc să arunc cu pietre, deşi eram convins că azi vom avea o sentinţă. Poate că dosarul chiar a fost făcut varză de procurori, poate au fost vicii mari la precedentele judecăţi. Vreau să văd motivaţia, căci numai după aceea putem să ne pronunţăm, dacă vrem să rămânem decenţi.

Deocamdată, cei opt nu sunt nici mai vinovaţi, nici mai nevinovaţi ca aseară. Dar ei sunt marii câştigători ai zilei (au câştigat timp, asta e clar; vom mai avea, însă cine ştie când, o nouă Zi-cheie în Dosarul Transferurilor). Din păcate pentru ea, Justiţia română a pierdut iar, la capitolul imagine. Poate că decizia de rejudecare e bună, nu ştim deocamdată pe ce se bazează, dar imaginea e făcută praf, din nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu