Pagini

miercuri, 3 aprilie 2013

Victor Ponta, portret de politician român

Portret de papagal, pasăre care n-are nicio vină


Avem, pe de o parte, o chestiune principială. A fost un moment în care toată lumea, şi cea băsistă şi cea uselistă, părea convinsă de necesitatea numirii la conducerea Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DNA, DIICOT în urma unei proceduri transparente. De câteva zile, am aflat că e mai bine ca premierul şi preşedintele să cadă la pace şi să stabilească ei doi, în înţelepciunea lor, cine să conducă aceste instituţii. Pentru unii, implicarea preşedintelui Traian Băsescu în acest proces a fost un argument suficient ca să înghită gălulşca, de dragul rapidităţii. Vezi, Doamne, important e să se facă rapid, nu mai contează cum, Bruxelles-ul presează. Dacă Traian Băsescu agreează asta, atunci e de bine, stăm liniştiţi. Ce contează că numirile cu pricina vor fi politice 100%? Am întâlnit chiar şi la Dan această idee (pe care a respins-o după două zile).

Pentru oamenii cu scaun la cap şi fără fierbânţeli la inimioară
, respectarea unui prinicipiu sănătos este lucrul de la care se pleacă şi la care se raportează, indiferent cine calcă strâmb. Ceea ce a făcut interimarul de la Justiţie, nimeni altul decât premierul Ponta (numirile arbitrare, rezultat al unui târg politic şamd - vezi scrisoarea către CSM, la finalul articolului), e dincolo respectarea principiului transparenţei şi eliberării justiţiei de influenţa politică. Aici nu există discuţie şi totul aduce a derapaj grav. Iar dacă Bruxelles-ul ar închide ochii, ar fi de neînţeles.

Pe de altă parte, avem de a face, în cazul lui Victor Ponta, cu un comportament bizar, asta dacă vrem să folosim eufemisme. Cred că premierul se află într-una din următoarele două situaţii: ori a dezvoltat o labilitate psihică periculoasă, ori presiunile făcute asupra lui sunt atât de mari încât nici nu-i mai pasă că poate fi asemănat cu un papagal. A trecut cu chiu-cu vai peste cuzaţiile de plagiat de astă-vară, nu ştiu cum/dacă va putea trece peste imaginea de om fără cuvânt, şi nu mă refer aici la cuvântul pe care i l-a dat sau nu lui Crin Antonescu (e treaba lor), ci la faptul că are deja imaginea celui care nu contează ce spune, pentru că oricum se va răzgândi de câteva ori în scurt timp.

În fine, reacţia lui Crin Antonescu e oarecum bizară, dar de înţeles. Omul a fost cumva luat prin surprindere, iar a anunţa pur şi simplu ruperea USL, ieşirea de la guvernare şamd ar fi fost foarte greu de făcut  la fel de brusc precum a lovit scrisoarea lui Ponta. Dar PNL va trebui să reacţionze coerent, destul de rapid.

Cât despre Traian Băsescu, aparent el a câştigat o mare bătălie: şi-a impus omul la DNA şi a reuşit să-i dezbine pe principalii săi adversari mult mai repede decât sperase la un moment dat. În realitate, victoria de azi va avea repercusiuni şi asupra credibilităţii lui. Fanii lui Traian Băsescu au ieşit destul de zdruncinaţi din despărţirea de PDL, iar cei mai principiali dintre ei vor înţelege din ce în ce mai puţin din mutările sale.

Cât despre România, scumpa noastră ţărişoară chiar n-are nimic de câştigat, iar Justiţia cu atât mai puţin (deşi mă pregătisem chiar să scot o bilă albă din sertar pentru poziţia CSM, care ceruse principii, nu înţelegeri pe sub masă).

Notă. Cristian Ghinea explică şi el, corect, cum stă cu principiile. 

UPDATE. Poziţia Comisiei Europene.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu