Ponta, Antonescu, Băsescu. Cum îşi linge, fiecare, rănile

Mutarea făcută ieri de Victor Ponta este unul din acele gesturi politice dincolo de care lucrurile nu mai sunt la fel. A fost pentru prima oară când neînţelegerile dintre PSD şi PNL s-au dovedit serioase şi au ajuns foarte-foarte aproape de a duce la o ruptură la care toţi se aşteaptă, dar puţini preconizau că s-ar putea produce atât de curând. Lumea face deja analize, recalculează majorităţi parlamentare.

Să vedem ce mai fac principalii actori ai acestui moment.

Despre Victor Ponta am vorbit ieri. Premierul se află într-o poziţie foarte delicată. Puţini sunt cei care mai cred că "a trădat" de capul lui şi iau în discuţie şantajabilitatea sa.  Nu insist, dacă aşa stau lucrurile, e jalnic. Există şi ipoteza că Victor Ponta ar fi vrut anume să ducă lucrurile aici, că a împuşcat doi sau mai mulţi iepuri prin această mutare, care ar fi una îndrăzneaţă. L-a vulnerabilizat pe Crin Antonescu (arăt mai jos de ce), i-a arătat pisica lui Dan Voiculescu, şi l-a luat ca aliat pe Traian Băsescu, sperând să fie cu un minut mai şmecher decât bătrânul lup de mare, când va fi cazul. Şi, vorba aceea, şi-a asumat, cu bărbăţie, o decizie grea.

Unii îl laudă pe Crin Antonescu pentru reţinerea de a fi rupt USL, alţii îi critică ezitarea. O decizie mai grea decât cea de astă-vară, când a pornit acţiunea denumită de mulţi drept "încercarea de lovitură de stat", care a culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu şi referendumul. Grosul a ceea ce e PNL astăzi abia a început să se obişnuiască la putere. Câţi l-ar fi urmat în opoziţie? Paradoxal, dar singurii care ar fi făcut asta ar fi fost doar aceia pe care s-a străduit să-i îndepărteze de puterea din partid, principialii, nucleul dur şi vechi. Rămânerea alături de un Ponta imprevizibil şi de un PSD care îşi ascute săbiile e un gest normal de supravieţuire imediată, unul care a dat startul pregătirilor de ieşire (USL se va sparge sub un pretext mult mai neînsemnat decât numirea Laurei Codruţa Kovesi). Partea proastă pentru liderul liberal e că nici nu poate rămâne prea mult în poziţia copilului prost, fiecare zi în plus însemnând ştirbirea tot mai mare a imaginii de luptător neînfricat.

Partea cu adevărat proastă pentru Crin Antonescu e aceea că, prin gestul de ieri, Victor Ponta i-a restras, practic, sprijinul pentru candidatura la prezidenţiale. Mai rău, dovedind slăbiciune (de data asta în raport cu un partener pentru care şi-a pus în joc credibilitatea, câtă acumulase), Crin Antonescu îşi slăbeşte foarte mult poziţia în interiorul PNL. Vocile critice vor deveni mai des auzite şi vor apărea, cu siguranţă, unele fără ameninţarea vreunei botniţe DNA, de exemplu, care îi vor cere socoteală mai devreme decât când va deveni prea târziu. Declaraţiile de ieri ale lui Crin Antonescu ("dacă vreo secundă o să ajung la concluzia că succesul eventualei mele candidaturi depinde de aceea că umblu sau nu de mână cu Victor Ponta, nu mai candidez") arată că problema candidaturii sale, până de curând tranşată definitiv şi iervocabil, se pune la modul serios. Nu e deloc exclus ca lui Crin Antoescu să i se ceară să renunţe în favoarea altui candidat (să zicem, de dragul discuţiei, că acesta ar fi Klaus Iohannis), care să aibă şanse reale (pentru prima oară un reprezentant al PNL chiar are şanse la Prezidenţiale, chiar şi în faţa unui premier PSD impetuos).

În fine, Crin Antonescu are tot mai vizibil ceea ce a fost o ştampilă şi a devenit tatuaj: "Prieten cu Dan Voiculescu". Asta pute.

Traian Băsescu tace înţelept, pregătindu-şi cu grijă ieşirea în public pentru a-şi maximiza reafirmarea ca actor politic principal, sub care nici iarba nu creşte. Pare principalul câştigător, în primul rând fiindcă şi-a dezbinat adversarii şi pentru că şi-a recăpătat rolul de actor principal. Acum, are două variante: să-l lase pe Victor Ponta în ofsaid sau să meargă înainte, respectându-şi partea sa de înţelegere şi avându-şi oameni loiali în poziţii-cheie. Un gând despre faza cu Daniel Morar: la un moment dat am gândit că el a fost securizat şi trimis într-un loc (Curtea Constituţională) important atât pentru prezent, cât mai ales pentru viitor. Dar CC e pentru pensionari (să mă scuze Mona Pivniceru), nu pentru oameni dinamici şi ambiţioşi. Reacţia lui Morar la propunerea Kovesi poate duce cu gândul la o frondă, la o mişcare în front.

P.S. Nimeni nu vorbeşte despre Laura Codruţa Kovesi, n-o voi face nici eu. Am înţelesc că nici măcar Victor Ponta n-a vorbit cu ea înainte de a face propunerea. În schimb, CSM, prin secţia de procurori, a mutat bine, deşi e de discutat despre termenul larg pe care şi l-a acordat.