Mă întreb cum naiba au reuşit bulgarii să voteze o lege a lustraţiei. Ştiu cum: cu scrâşnete! Ştiu şi că abia acum au făcut-o, că ea a fost ţintită, personificată. Dar aceste cusururi nu pot ascunde faptul că în România nici vorbă nu-i de aşa ceva.
În România, dubioşi precum Corneliu Vadim Tudor sunt trimişi la Parlamentul european (prin vot, nota bene!). În România, un Dan Voiculescu-Felix îşi poate zice "profesor" fără ca acest cuvânt să-i spargă cuiva capul. În România nu există dosare ale marilor boşi - ori au fost distruse, ori sunt folosite pentru şantaj. În România pute atât de tare încât o droaie de oameni care par cu scaun la cap au ajuns să afirme că "era mai bine pe vremea comuniştilor".
Abia aici apare grozăvia, în uitare, în estomparea rahatului. Societatea asta a fost grav bolnavă de comunism. Iar acum e într-o prea lungă convalescenţă.
NOTĂ. Am scris un editorial despre turnătorii noştri şi lustraţia lor în EVZ. Aici voi răspunde, ca de obicei, eventualelor "provocări" de pe forumul evz.ro.
Pana la urma o sa ajungem toti sa nu ne mai pese de turnatori. Noi, care am trait vremurile alea o sa dam uitarii incetul cu incetul tot ce era rau, cei de dupa noi nu vor sti decat din povestile pe care li le vom spune noi despre atrocitatile din acele vremuri, sau nu vor sti deloc.
RăspundețiȘtergereMa uit la fiu-meu care are 20 de ani : eu ii povestesc cat de greu era, cum trebuia sa ne zbatem pentru orice si ii spun ca daca nu ar fi fost revolutia el nici n-ar fi stiut ce e aia banana sau mandarina, iar soacra-mea-i spune ca pe vremea comunismului era bine si ca toata lumea traia decent si putea sa-si faca un concediu la munte sau la mare. El ce sa mai creada?
"9+1 sfaturi de anti-consultant pentru politicienii de pe la noi"
RăspundețiȘtergere1. Controlaţi-vă impulsul tălâmb de a avea o reacţie (publică) la orice. Uneori tăcerea e cel mai bun şi expresiv răspuns, iar în gălăgia bezmetică de pe scena noastră politico-mediatică, ea e chiar adesea binevenită. Stau jurnaliştii ciorchine la poarta sediului de partid presându-vă să daţi o declaraţie, un comentariu, o reacţie, un fâs, orice, ca să aibă ei ce transmite la ştiri? Aşa, şi? Să fie sănătoşi. Rezistaţi! “No comment” - e atât de simplu!
Nu mai lăsaţi mass media (realitatea ei autohtonă, nu descrierea idealizată a termenului în dicţionar) să vă stabilească agenda. Faptul că lui Băsescu i-a mai crescut au ba un fir de păr e o non-ştire, indiferent de obstinaţia cu care încearcă ziariştii să vă inculce contrariul. Dacă nu credeţi, traduceţi în cifre absolute ratingul care vi se flutură pe la nas. Calculaţi cam câţi oameni mai urmăresc televiziunile de ştiri: voi înşivă, colegii de partid, mama, tata, copiii şi bunica, eventual un prieten/vecin, plus personalul instituţiilor al căror domeniu de activitate reclamă urmărirea, de nevoie şi în scârbă, a respectivelor emisiuni.
2. (Conex punctului precedent) Dezvăţaţi-vă de slugărnicia asta rebarbativă faţă de mass media. E jenantă pentru voi at the end of the day şi, mai grav, e chiar contraproductivă. Să accepţi, ca regulă chiar, să fii sunat la 11 seara ca să participi la o emisiune TV la ora 10 dimineaţa în ziua următoare şi între timp subiectul emisiunii să ţi se mai şi modifice de 3 ori, e o idioţenie strategică şi o încurajare a lipsei de respect din partea jurnaliştilor, şi, subsecvent, din partea alegătorilor…
Continuarea la www.apahideanu.ro