Ora de Caligrafie (2). Angela scrie mai departe

Fetiță care scrie cu stiloul în timpul Orei de caligrafie (2018). Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

Angela. Așa se numea colega mea de bancă din clasa întâi. Nu îmi amintesc foarte multe lucruri despre ea, în afară de faptul că era brunetă, purta ochelari și scria atât de frumos încât mi-era ciudă. Parcă ar fi avut instalat vreun font script în stilou, așa scria. Pe vremea aceea făceam Caligrafie și doamna învățătoare Macra de la Școala Generală Nr. 3 din Hunedoara punea mare preț pe scrisul frumos. Era greu să iei nota 10, dar pentru Angela totul era atât de simplu!

Mă străduiam și eu, alături de colegii mei, să scriem cât mai frumos. Scriam pe rupte, caiete întregi, copiam propoziții, strofe, doar-doar ne apropiem de scrisul Angelei (și primim și noi nota 10 la Caligrafie). Încet-încet, fiecare a reușit să-și încropească propriul scris, cu care a mers înainte, în viață. Chiar dacă n-am mai făcut toate buclele învățate în clasele I-IV, scrisul de mână, cu tot ce implică el, ne-a intrat în sânge.

Unii scriu încă frumos, pictează de-a dreptul, ca-n arta caligrafiei (cei care au mai mult timp să fie meticuloși), alții au simplificat mult literele, ca să noteze rapid ce aud sau ce le trece prin minte, să nu scape ceva important. Sunt și câțiva care au ajuns medici, dar despre scrisul medicilor vorbim altă dată.

 

Vedere din București. Muzeul Național Cotroceni. Maia Morgenstern, într-o bancă alături de doi copii din Generația „Singur acasă”. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

Dar ce ne-a apucat?

Ora de caligrafie este un concept la care am ajuns punându-ne întrebări simple despre dezastrul din învățământul românesc. Dezastru e un cuvânt potrivit. Am trecut de la cauză la efect și de la efect la cauză. Am numărat 25 de miniștri ai educației din 1990 încoace. Mulți. 

Mulți de umplutură. Dacă te gândești că s-a plecat de la Mihai Șora și s-a ajuns la Liviu Pop și Valentin Popa, nici nu mai ai nevoie de explicații savante care să descrie acest dezastru.

Prin urmare, am ajuns la concluzia că educația în România se face mai mult în ciuda decât datorită sistemului de învățământ. Care sistem, de pildă, a găsit de cuviință sa scoată din programa școlară orele de Caligrafie. Pot fi aduse argumente, pot fi prezentate tastaturi qwerty și ecrane tactile.

Vedere din București. Mihai Șora, la Ora de caligrafie. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

„Caligrafia este o disciplină a minții” (Mihai Șora)

Dar scoaterea Caligrafiei din programa școlară nu e un semn de modernitate, ci doar o eroare, chiar dacă trăim într-o epocă în care copilașii umbla dezinvolt pe touchscreen-uri și comunică prin emoji, dar nu înțeleg, când ajung la școala, la ce mai folosește scrisul de mâna. 

Scriitoarea Ana Barton la Ora de caligrafie. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

Este vina noastră că nu înțeleg. Caligrafia nu e doar despre a desena, a picta literele. Este, cum spune Mihai Șora, o disciplină a minții.

ABC-ul educației temeinice

Așa că n-o fi ea Caligrafia cuiul lui Pepelea, dar este cu siguranță o componenta importantă din ABC-ul educației temeinice. Un cuvânt scris de mâna, o propoziție caligrafiată frumos, înseamnă însușirea mai temeinica a semnificației acelui cuvânt, a acelei propoziții, înseamnă prețuirea literelor așezate una lângă alta într-un fel aparte.

Mihai Șora, în prima bancă a Orei de caligrafie, alături de două fetițe din Generația „Singur acasă”. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

„Ora de caligrafie” înseamnă o plecăciune în fața dascălilor care cunosc importanța scrisului de mână, chiar și atunci când predau folosind o tablă interactivă, cu touchscreen.

Înseamnă deci respect și apreciere pentru cei de la care învățăm, pe care îi prețuim. Pentru că o viața plină e o viața în care întâlnești oameni buni, care te inspiră. Modele la care aspiri.

Vedere din București. Actorul Marius Manole la Ora de caligrafie. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

Primele modele sunt mama și tata, apoi doamna învățătoare, apoi cei ale căror cărți le citești. Așa e normal. Acesta e mersul lucrurilor.

Din păcate, societatea românească se confruntă cu o problema dureroasă: sute de mii de copii rămân singuri acasă fiindcă părinții lor sunt nevoiți să plece la muncă în țări mai dezvoltate. Chiar dacă guvernele de până acum nu au reușit să ofere soluții și șanse acestor oameni (unele nici măcar nu și-au propus asta), putem și noi, oamenii simpli, să facem niște gesturi, să arătam ca ne pasă.

Vedere din București. Copii din Generația „Singur acasă” la Ora de caligrafie. Muzeul Național Cotroceni, Salonul Cerchez. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

La a doua ediție a „Orei de caligrafie” i-am ascultat pe acești copii, reprezentanți ai Generației „Singur acasă”*, și le-am spus că scrisul, cititul și educația merg mână în mână și înseamnă o mică alinare și o mare șansă.

Jurnalista Amalia Enache la Ora de caligrafie. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

A fost emoționant și, trag nădejde, folositor. Poate că, în prima fază, copiii vor ține minte doar emoția de a fi scris cu mâna lor, pe caietele de Caligrafie tip II, „Mi-e dor de mama” sau „Mama mea e cea mai frumoasă”**. 

Consilierul prezidențial pentru Educație, Ligia Deca, a spus că materia Caligrafie este necesară pentru a-i ajuta pe copii să fie independenți și autonomi. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

Cu siguranță însă au avut ocazia să fie actori ai unui moment important, de care își vor aminti cu plăcere. Vor putea spune: Cu Mihai Șora am stat în aceeași bancă. Sau Am scris pe același caiet cu Maia Morgenstern. Ș.a.m.d.

Touchscreen volnat, scripta manent

Cred că aici stă mare parte din „greutatea” proiectului nostru, „Ora de caligrafie”. În întâlnirile memorabile dintre copii și oamenii mari (cu adevărat mari). Sunt prilejuri în care vorbim despre lucruri „desuete”, cum e Caligrafia, și le înțelegem importanța. Pentru că scrisul de mână este o introspecție și o invitație la a acorda anteția cuvenită gesturilor simple, banale, care însă ne definesc, rămân.

Vedere din București. Echipa PiArt Vision la Muzeul Național Cotroceni, cu ocazia celei de-a doua ediții a Orei de caligrafie

Daca ar fi putut să vadă până în zilele noastre, învățații latini ar fi spus: touchscreen volant, scripta manent.

Am fost surprins și eu la Ora de caligrafie. Foto: Octav Ganea_INQUAM Photos

NOTĂ. Mi-am amintit de Angela, doamna învățătoare Macra și orele de Caligrafie din urmă cu o grămadă de ani ascultându-i pe Mihai Șora, Maia Morgenstern, Marius Manole, Amalia Enache, Ana Barton și Ligia Deca la Ora de caligrafie, ediția a doua, pe care am organizat-o la Muzeul Național Cotroceni, partenerii de drum lung ai PiArt Vision.

*A fost excelentă colaborarea cu Organizația Salvați Copii, care are grijă de mii de copii care au părinți plecați la muncă în străinătate.

**Poate că bucuria lor cea mai mare au fost cărțile făcute cadou de Editura Paralela 45, stilourile de la Pelikan ori creioanele colorate de la Herlitz.

Afișul celei de-a doua ediții a Orei de caligrafie. Concept: Bogdan Șaitoș