Klaus Iohannis vs. RȘR (Republica Șmecherească România)

Europa, văzută din spațiu de Copernicus Sentinel-3A. Pe undeva ar trebui să fie și România, dar e o dungă albă deasupra. Sursa: ESA

Ceea ce știa tot satul a aflat în ceasul al 12-lea și șeful statului. Ieșirea de astăzi a președintelui Klaus Iohannis este, deci, o răbufnire. Un duș rece. Făcut de el însuși. Restul, aproape că sunt deja amorțiți, ca în fața unui imens șarpe boa.

De ce abia acum?, se întreabă cei care încă își pun întrebări. Impresia este că Președintele României își crease o lume a lui, în care toată lumea respectă cât de cât niște reguli, iar el, Președintele, având rolul cel mai important, are căderea de a interveni în discuție atunci când consideră că este nevoie. Și că de intervențiile lui se ține cont. În rest, e treaba lui, sunt vacanțele lui, drumurile săptămânale la Sibiu, planurile lui în legătură cu Consiliul European.

Nu știu cum merg lucrurile în alte țări, ideale sau reale, dar în RȘR (Republica Șmecherească România) se poate întâmpla ca, dacă nu ești atent, să te trezești la un moment dat că ți-au furat portofelul, visurile, atribuțiile, sceptrul. Uite-așa, pentru că pot și au chef să o facă. Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, este Klaus Iohannis. Prea a dat impresia că-i cade fisa mai greu. Că a nimerit în mijlocul unora care fac ca lucrurile să se miște prea repede.

Eu cred că pe asta s-au bazat șmecherii. Pe lipsa de reacție promptă, pe acțiuni în forță repetate, pe tupeu din ce în ce mai mare. Au acționat după principiul picăturii chinezești, au venit cu enormități din ce în ce mai mari, mai inimaginabile, astfel încât acum, când a început să se mire Președintele României, nimeni nu se mai miră. Toată lumea acceptă anormalul ca fiind normal.

(O mică observație. Toată acțiunea în forță a grupării Dragnea se bazează pe interpretarea că legitimitatea dată de votul de la parlamentarele din 2016 le conferă dreptul să facă orice. Orice. Oricum, oricând. Pe de altă parte, însă, Președintele României a fost ales cu 6,28 milioane de voturi, iar majoritatea PSD-ALDE abia vreo 3,6 milioane. Asta apropo de cine are „legitimitatea” mai mare.)

Dar asta nici nu mai contează acum. Acum e vuiet. Acum jucătorii de șah sunt primiți cu un cap în gură. Acum „libertate” rimează cu „la gioale, frate!”. Acum au fost lăsați să alerge pe străzi taurii de la Pamplona. Adică nu, că ăia au poezie în ei, au tradiție. Aici e vorba de câini vagabonzi hămesiți, vulpi turbate, șobolani cu ochii mici (care chițăie „Altă întrebare!”) și supergândaci de bucătărie.

Klaus Iohannis este acum băiatul acela finuț și nițel cam credul nimerit în mijlocul golanilor care-l înghiontesc, i-au râs pe la spate și acum îi râd în nas. „Boss, te-am făcut, mamă ce mai râdem! Fii tu președinte acolo, în curte la Cotroceni, că dincoace ne facem noi de cap, ha-ha!”. E ușor de imaginat scena, că doar nu trăim în România de ieri, de alaltăieri.

Și totuși.

După ce vei fi zgâriat un pic pojghița de tupeu de pe gruparea Dragnea (e drept, sunt mai degrabă solzi, e platoșă groasă), vezi că borfașii rămân borfași de duzină și vor fi fugari toată viața. Vor mai căuta să dea tunuri, pumni în nas, vor mai da la gioale, ne vor mai ciurui. Și o vor face cu atât mai mult cu cât vom sta mai la cutie, cu cât vom mai rămâne hipnotizați.

Dragnea și golanii lui asta fac: golăneală din toate pozițiile. Nesimțiții profită, dintotdeauna, de cei cu bun simț. Soluția nu este aceea ca naivii să renunțe la reguli și la principii. Ci doar să le exprime.

Klaus Iohannis are vina lui pentru că s-a ajuns aici. I-o fi fost teamă, s-o fi prins mai greu cum stă treaba, n-o fi înțeles mesajele străzii. Fără să fie vreo lumină, Președintele de astăzi al României reprezintă însă, în acest moment, singura instituție în jurul căreia se pot aduna forțele binelui din țara asta (în condițiile în care poate singura instituție care funcționează cu bărbia în piept, îndărătnic, hotărât, este DNA-ul Laurei Codruța Kovesi).

Suntem în fața unui hop. Borfașii vor reacționa golănește, vor căuta să dea lovitura de grație. Mardeiașii simt miros de sânge. Au cărți bune în mână. Le tremură mustățile, li se înroșesc obrajii, li se umflă venele pe tâmple. Au broboane de emoție. Râd.

Dar încă nu e râsul lor...

...Sau ne-am ras.

De la ce s-a pornit noua criză

Pentru cei care au deschis mai târziu televizorul, iată ce a spus Klaus Iohannis:

„...retrag încrederea doamnei Dăncilă. Nu face față poziției de premier al României și transformă astfel Guvernul într-o vulnerabilitate pentru România. De aceea solicit public demisia doamnei Dăncilă din funcția de prim-ministru al României” (Klaus Iohannis)

Totul a început în ziua în care PSD și ALDE au putut forma o majoritate aparent imbatabilă în Parlament. Picătura care a umplut paharul a fost refuzul premierului Viorica Dăncilă de a participa la o întâlnire cu președintele, în încercarea acestuia de a media un conflict între Guvern și BNR. Între timp, a intervenit năstrușnicia cu mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim.