Cum să fii Viktor Orban în timp ce ești făcut praf în Parlamentul European

Viktor Orban a încercat să zâmbească ironic, ca răspuns la acuzațiile liderului ALDE

Sunt 24 de ore de când am privit înregistrarea discursului rostit în Parlamentul European de eurodeputatul Guy Verhofstadt, fost premier al Belgiei (vreme de 9 ani). A fost unul dintre cele mai bune discursuri pe care le-am urmărit, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum. Șocant de-a dreptul mi s-a părut faptul că premierul Ungariei, Viktor Orban, nu s-a făcut mic, mic, cât Neghiniță, nu s-a scurs de pe scaun prin vreo crăpătură a podelelor. Doar a zâmbit ironic la început, apoi a început să se înnegrească, după care a mimat că își notează ceva, fiindcă nu mai știa ce să facă cu mâinile. Dar atât. A supraviețuit bine-mersi. Are treabă acasă, unde trebuie să pară neînfricat.

Ultima modă în cheltuirea banului public

Așa arată ultima dedicație plătită la Favorit TV (18 aprilie)

Incredibilă dezvăluirea din România liberă: zeci de primării din țară au plătit în ultima lună dedicații la televiziunea Favorit! Primarii au folosit bani publici (o dedicație costă 420,17 lei) ca să le ureze câte ceva locuitorilor comunei/orașului. În numele lor personal și al Consiliului Local.

Am dus povestea securiștilor în România liberă

Captură România liberă. Mai mult pentru poză (care nu-mi place)

Am transformat articolul România își apără securiștii într-un articol de opinie (Ce-am avut și n-am pierdut: securiști, Securitate, securism) pe care l-am publicat în România liberă.

România își apără securiștii

Șerban Nicolae și-a pus numele pe un raport de respingere a proiectului de lege privind deconspirarea activității întregului personal al Securității ca aparat ideologic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Un gest de rutină, îndărătul căruia stă o poveste. În orice caz, toate încercările de lustrație în România post-decembristă, de la Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, au fost stopate cu promptitudine. Există și cel puțin două decizii ale Curții Constituționale, care vorbesc despre discriminare și prezumția de vinovăție, și, probabil, încă multe schelete prin dulapuri. Și personaje precum Șerban Nicolae, Florin Iordache, Lia Olguța Vasilescu, Dan Șova, Adrian Țuțuianu, Sergiu Andon etc. - semnatari ai sesizărilor de neconsituționalitate. Și noi, ceilalți, care ne mirăm că incompetență, că super corupție, că #noapteacahoții și că ultimul loc în UE (dar bine că totuși UE).

Trump: „Am ordonat un atac militar”

Deocamdată, doar ca document istoric. Mai jos, declarația președintelui american, Donald Trump, în traducerea Digi24:

Cât va costa roamingul gratuit în UE

Fără plată pentru roaming în UE. Sursa: ec.europa.eu

Încă o veste bună care arată de ce e mai bine în Uniunea Europeană decât în afara ei: Reprezentanța Comisiei Europene anunță că Parlamentul European, Consiliul și Comisia au convenit astăzi modalitățile de reglementare a piețelor angro din roaming. În fine, ce mai tura-vura, din data de 15 iunie vom vorbi aproape gratis în interiorul UE, adică la tarife ca acasă.

Cele două miliarde de euro pierdute ale României

Vedere din București. Intersecția intențiilor bune cu cruda realitate. Întrucâtva. Foto: Calin Hera

Am identificat o întrebare la care este exclus celebrul răspuns ncsf. Iată întrebarea: ce-ai face cu două miliarde de euro pe an? Cred că s-ar putea scrie tom-uri, programe de guvernare, proiecte culturale, de educație, cercetare, sportive. Nici infrastructura atât de costisitoare nu ar zice nu acestei sume, ca să nu vorbim despre spinoasa problemă a suprapopulări cu intelectuali a penitenciarelor. Ei, partea interesantă este că acești bani se pierd. Se risipesc. Se scurg. Din prostie sau fiindcă se fură.  

Ateneul Român la vreme de Brahms

Vedere din București. Ateneul Român la vreme de Brahms, cu Christian Badea pe scenă. Foto: Calin Hera

Atunci când a compus Prima Simfonie, Johannes Brahms, născut la șase ani după moartea ilustrului său înaintaș, era încă marcat, la fel ca întreg timpul său, de influența uriașă a lui Ludwig van Beethoven asupra muzicii. De altfel, despre Simfonia I (op. 68) s-a spus că ar fi A Zecea Simfonie, adică o continuare a celor nouă beethoveniene. Ceea ce s-a vrut o măgulire a fost interpretată însă și ca o ironie.