Ce-o să fie ICR?

Organigrama ICR

Aproape pe neobservate, zilele acestea se va întâmpla un lucru teribil. Institutul Cultural Român, instituție care ne obișnuise cu lucruri remarcabile și care, la un moment dat, ajunsese să fie o referință culturală, e gata-gata să devină doar un loc de refugiu pentru politruci, care nu au mai avut loc în altă parte și a căror înaltă anvergură culturală se va putea rezuma în replica „Să trăiți, șefu'!”. Într-un fel, Ordonanța 13 a fost doar momentul cel mai vizibil al unui plan.


Din câte înțeleg, PSD ia în calcul să aplice și la nivelul ICR filozofia „Am câștigat alegerile, îmi permit să fac orice” și să acapareze pe față toate pozițiile-cheie din conducerea Institutului. Planul B ar fi acceptarea de formă a unui reprezentant al Opoziției, vreun vopsit, adică. Altfel spus, buna credință și bunul gând întru promovarea culturii române înseamnă doar buna preocupare în a spune ceva și a face altceva, respectiv a așeza sub steagul partidului râul, ramul și tot ce mișcă.

Cel care a adus în discuția problema redesenării conduceri ICR a fost Șerban Nicolae, în ședința Biroului Permanent al Senatului. Sursa: senat.ro

Dileme PNL

Misiunea e mai ușoară decât pare, fiindcă PNL pare să se afle în aceeași stare de hipnotizare din care dă semne că nici nu prea vrea și nici nu prea poate să iasă. Cu toate energiile îndreptate înspre un Congres îndelung amânat, liberalii discută abia într-o doară despre subiectul ICR și par că au căzut deja în capcana PSD. Cu sau fără voie.

Ce ar trebui să facă PNL, singurul partid din Opoziție care se află în această ecuație? Să accepte „regula jocului” și să propună un candidat politic acceptabil de către PSD? Doar ca să spună activului de partid că, uite, mai are o funcție? (Nu-i vorbă, la teorie, și Victor Ciorbea era PNL când a ajuns Avocat al Poporului. Și Norica Nicolai era PNL când s-a ales europarlamentar. Etc.)

Să propună un candidat bun, veritabil, dar care să fie trântit la vot oricine ar fi el? Să nu bată adică palma cu PSD, deci să-și ia adio de la o funcție pe care oricum n-o va obține, decât cel mult de formă, dar să transmită un mesaj puternic - de exemplu, că alesul este o personalitate nepartinică, dar ireproșabilă.

Mai vreți o naivitate?

Așa cum am zis, dezbaterea internă din PNL este în altă parte, dar problema ICR rămâne de prim-plan, pentru că e despre ceva mai presus de interese de partid. Din câte știu, există voci în PNL care își pun problema, mult mai puține decât cele care fac jocuri și infinit mai puține decât cele cărora nu le pasă.

Dacă privești la situația înspre care se îndreaptă ICR, parcă e o naivitate să spui #rezist.

... Și de ce nu am seta mai întâi niște așteptări, un caz ideal? De ce n-am spune că ICR ar trebui să fie o instituție apolitică, în care preocuparea să fie aceea de a promova cultura română, punct? Cum ar fi ca toate posturile din cadrul ICR să fie ocupate prin concurs? Concurs de proiecte, de CV cultural și managerial, de prestigiu și credibilitate. Rezultatele activității ICR n-ar fi oare mai spectaculoase, mai eficiente întru promovarea culturii române decât mergându-se pe numiri politice pe bază de algoritm, negocieri și joc de glezne?

NOTĂ. Sidonia Bogdan explică mutarea făcută de PSD în Comisia de Cultură a Camerei Deputaților. În fine, planul PSD ar urma, se pare, să-l ducă în fruntea ICR pe ilustrul Georgică Severin.