Idioții utili și deștepții amorțiți. Cum se pregătește România să piardă alegerile

Bucureștiul în plină campanie electorală, dominat de graffiti și-atât. Aici, Aeul. Foto: Calin Hera

Au trecut unsprezece zile dintr-o campanie electorală mai tristă ca niciodată. Campanie electorală tristă înseamnă campanie electorală lipsită de orice urmă de dezbatere, de idei, una care nu trezește niciun interes în rândul publicului.
În campaniile electorale anterioare, măcar era o competiție de afișe, bannere, mash-uri și alte produse de PR electoral, care îmbrăcau de-a binelea blocurile din marile intersecții. N-aveai cum să le ratezi și, vrând-nevrând, sesizai că se întâmplă ceva. Nu erai luat prin surprindere în ziua alegerilor. Noile reglementări au tras cortina și peste acea brumă de interes. Parcă înadins se întâmplă asta, ca oamenii să fie amorțiți, resemnați, ca prada șarpelui boa înainte de a fi înghițită.

Cui folosește?

În contextul descris, la care se a adaugă inexplicabila stare de non-combat a PNL și explicabila neputință de a penetra masele a USR, partidul fără activ de partid, PSD zburdă. Stabilește agenda cu măsuri populiste, precum majorarea salariilor (taman acum). Ce fac liberalii? Încearcă să țină pasul și cad dintr-o capcană în alta: se laudă (Alina Gorghiu, la Vaslui), intră în jocul așa-zisei Alianțe pentru Familie, fac glumițe luând în serios sloganul nereușit al PSD și, încolonați în spatele lui Dacian Cioloș, așteaptă cuminți să piardă răsunător alegerile.

Între timp, bucuroși că Trump, că Dodon, că bulgarul Rumen Radev și că se pregăteșe Marie Le Pen, românii rușilor încep să facă zgomot. Ies tot mai mulți la rampă, în gura mare, te miri de pe unde. Majoritatea sunt „idioți utili”, dar unii sunt gata-gata să își asume ceea ce deja se vede cu ochiul liber - că fac jocurile Marelui Urs.

Program electoral la mișto, pentru proști da' mulți

Se zbenguie până și neînsemnații lui Bogdan Diaconu, Partidul România Unită, noul PRM de serviciu al PSD-ului. Invadează Facebook-ul cu melodii patriotice gen „Noi suntem români!” și umplu cutiile poștale ale alegătorilor cu fluturași electorali care conțin texte scrise la mișto.

Fluturaș electoral la mișto (față) al Partidului România Unită, de ispirație naționalistă, aripa Moscova

Cică:

salariu minim - 2000 RON, pensia minimă garantată - 900 RON, 1 miliard de euro (uite-așa, că nu-i doare mâna!) de la UE și bugetul de stat, pentru cooperativizare, 1.000 de grădinițe noi cu program prelungit „pentru susținerea creșterii demografice”, angajarea a 50.000 de șomeri (fix!) - fonduri UE,

Cică:

Daciada - 1.000 copii sprijiniți să facă sport, plata a 2.000 de profesori pentru activități extrașcolare, 20.000 de medici plătiți suplimentar cu 200 euro/lună „pentru formare profesională”

Plus tot felul de STOP-uri (să nu se mai vândă pământuri străinilor, să nu aibă străinii drept de moștenire, să nu se mai colonizeze România cu refugiați etc.). Cel mai tare STOP e altul: STOP distrugerii Bisericii Ortodoxe Române de către DNA!

În fine, toată această frenezie realizată la o bere de alde Diaconu, Ghiță și Ponta, stă deasupra pozei lui „Victor Ponta Prim Ministru” (fostul mic Titulescu candidează in extremis la aceste parlamentare din partea altui partid, unul care nu și-l asumă ca premier, dar asta e cea mai mică neghiobie al fluturașului PRU - partidul cu logo Vlad Țepeș).

Fluturaș electoral la mișto (verso) al Partidului România Unită, de ispirație naționalistă, aripa Moscova

Nu e de râs. Pentru Putin, România e cireașa de pe tortul est-european

Chiar dacă pare de râs, nu e. Că există acest partid și că își permite să ne ia la mișto, și că va primi voturi pentru asta, nu e deloc de râs. Înseamnă că Moscova joacă tare și că încearcă să o facă decisiv. Pentru marele lider Putin, România ar fi cireașa de pe tortul est-european. Faptul că nu există o forță politică puternică în România, una care să acționeze, să ia inițiativa, este de-a dreptul îngrijorător. Oameni noștri de stat, personalități de anvergură, sunt minunați, dar lipsesc cu desăvârșire. Sau n-au curajul să iasă din rând și să intre în joc. Ceea ce e totuna.

Pe vremuri, campaniile electorale erau gândite minuțios, cu sloganuri inteligente (cât de cât), cu mesaje dozate, cu strategii de comunicare, cu lovituri măiastre pregătite din timp. A te baza în acest context pe mobilizarea din nimic a diasporei, pe ideea că #Iohannis în urmă cu doi ani, că #Colectiv anul trecu, că #maiavemosansa e semn de prostie și incompetență. Iar adversarii nu sunt nici proști, nici incompetenți. Sunt doar perfizi, știu exact ce urmăresc și-au fixat miza și plătesc oricât și pe oricine ca să-și atingă scopul. Și râd în barbă când văd un așa mare număr de „idioți utili” și deștepți amorțiți.

NOTĂ. România liberă a preluat o parte din acest articol.