Cui i-e frică de Emilia Șercan (o soțietate fără prințipiuri, va să zică că nu le are)

Din capul locului spun că nu sunt avocatul Emiliei Șercan și că, oricum, Emilia nu are nevoie de avocat. Îmi place să cred că sunt avocatul respectării unor principii (căutarea cu onestitate a adevărului, afirmarea și acceptarea lui). A crede în ceva mi se pare mai presus decât a crede în cineva.

Ceea ce i s-a întâmplat zilele acestea Emiliei Șercan este definitoriu pentru societatea în care trăim. Pe scurt, pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele: Emilia Șercan este probabil cel mai competent jurnalist de investigații în zona doctoratelor plagiate. Lăudată de partea dinamică, educată, reformatoare a societății, hulită de corupți și hoți, Emilia Șercan a mers cu îndârjire înainte în dezvăluirea doctoratelor plagiate, subiect pe care a reușit să îlpună pe prima pagină a agendei publice ani în șir. I-au căzut victime nume mari (și goale pe dinăuntru) ale politicii românești, care ținuseră morțiș să se împăuneze cu un titlu de doctor. Emilia Șercan a devenit o instituție.

Având o școală veche și solidă în jurnalismul de investigații - a făcut parte dintr-un departament de investigații model în presa română, cel din perioada de forță a Evenimentului zilei -, Emilia Șercan a știut mereu că va fi atacată, denigrată, amenințată. Face parte din fișa de post a jurnalistului incomod. 

Și totuși, Emilia Șercan a fost surprinsă zilele acestea de câteva reacții teribile dinspre tabăra care obișnuia să o aplaude ani în șir și să dea share la postările de pe Facebook. A fost acuzată de trădare, a fost acuzată că ar fi fost cumpărată de dușmani, că face jocuri. A fost bălăcărită de unii dintre „ai ei” aproape cu aceleași cuvinte și expresii (totuși mai elevate) precum cele folosite de tabăra cealaltă. De ce? Pentru că și-a făcut treaba de jurnalist de investigație. Mai precis, a verificat o acuzație de plagiat reîncălzită de un client DNA, Sebastian Ghiță, acuzație care o viza pe șefa DNA, Laura Codruța-Kovesi. 

Emilia Șercan a făcut ceea ce trebuie să facă un jurnalist pur sânge: s-a dus la text. A cercetat și a descoperit câteva probleme în teza campioanei anticorupție. Nu a spus: teza e plagiată, să fie pusă la zid. A zis doar ce a aflat, așa cum a făcut de fiecare dată. Ce trebuia să facăjurnalistul? Să tacă? Să spună „Kovesi e de-a noastră, hai s-o protejăm!”? Să închidă ochii?Să spună „Hai s-o lăsăm să-i ardă pe corupți, să facă ea și DNA curățenia pe care nu suntem noi în stare să o facem, și mai vedem pe urmă!”?. 

Aparent, o mare dilemă. Pentru jurnaliștii de rasă dilemele de acest fel au o rezolvare simplă: află adevărul și spune-l. Nu judeca, nu e treaba ta să judeci. Emilia Șercan a acționat ca la carte. Nu are nicio problemă.

Au o problemă cei care au atacat-o pe Emilia Șercan că nu a închis ochii. Dar un principiu trebuie respectat până în pânzele albe. Un principiu este inflexibil. Cei care au atacat-o pe Emilia Șercan pentru că a vorbit despre teza de doctorat a Laurei Codruța Kovesi greșesc gravfiindcă nu se întreabă dacă nu cumva afirmațiile Emiliei Șercan sunt adevărate și de data aceasta. Ei atacă buna credință a jurnalistului. Ei cred că oricine poate fi cumpărat. Ei sunt talibanii educați. Au un idol și asta le ajunge. Idolul face și treaba lor. Lor nu le rămâne decât să aplaude. 

Vorbim despre o problemă a societății noastre, care afectează inclusiv categorii de oameni dintre aceia în care ne punem speranțe. E ceva ce vine, probabil, din acea moștenire comunistă de care nu scăpăm. Nevoia de tătuc. Sau vine pur și simplu din slăbiciuni omenești. 

Societatea românească se va maturiza atunci când va genera și respecta principii sănătoase, nu lideri providențiali. Când legile scrise și nescrise vor fi asumate, chiar și atunci când nu ne convine să ne întrebăm măcar dacă vreun idol de-al nostru le va fi încălcat. Nu de idoli avem nevoie, ci de principii pe care să le respectăm. Un principiu suficient de puternic generează acțiune corectă. Devine de neatins. Cui îi e frică azi de faptul că Emilia Șercan își face treaba de jurnalist de investigații îi e frică de adevăr și de durerea din el.