Prietenii Miercurii fără cuvinte. Azi, Ileana-Carmen

Fotografie stradală realizată de Ileana-Carmen

Ileana-Carmen „joacă” Miercurea fără cuvinte de mai multă vreme. A aflat despre MfC de pe blogul Ruxandrei, Copilarim, pe care îl urmărește de și mai multă vreme. 



De ce s-a angrenat și ea în joc? „Pai uite asa v-am cunoscut eu pe voi si voi pe mine. Si imi place sa fotografiez, desi fotografiile mele nu se pot numi artistice. Pana acum am reusit sa postez la „Miercurea fara cuvinte” doar fotografii personale. Sper sa o pot face in continuare, adica sa pot cuprinde cu ele temele date.”, răspunde Ileana-Carmen.

I-am pus câteva întrebări cu o ocazie specială: atunci când am rugat-o să facă o provocare de marți pentru ziua de miercuri. Probabil că i se potrivește, nu știu :), dar provocarea Ilenei-Carmen a fost FOTOGRAFII HAIOASE. Ce a urmat puteți vedea în Miercurea fără cuvinte 28.

Captură de pe blogul „hobbies”

De ce spun că tema i s-ar potrivi Ilenei-Carmen? Nu știu. Să vedem ce zice ea:

„Blogul il am din 2011 si s-a nascut pur si simplu ca un hobby. Pe blog asa il si cheama: Hobbies. Am zis sa fac si eu ceva frumos in timpul liber. Am cautat odata pe Google "ornamente din hartie creponata" pentru un eveniment surpriza din familie si cand am vazut ce se poate face dintr-o simpla hartie mi-am zis ca pot sa fac si eu asa ceva si mi-ar face si placere sa realizez diverse lucrusoare manuale.Toate lucrarile mele le-am daruit cu diverse ocazii festive”.

„Ce urmaresc prin postarile mele? Sa comunic. Sa-mi fac prieteni virtuali. Imi aduce bucurie comunicarea cu persoane din partea cealalta a planetei, de exemplu, am o prietena virtuala tocmai in... Brazilia. Plus ca invat mult dinTUTORIALELE prezentate pe alte bloguri asemanatoare cu al meu.”

„Ce fac in restul timpului? Pai in restul timpului ma ocup de familia mea si merg la serviciu. Sunt inginer programator pentru masini cu comanda numerica. Poate si de aia un hobby total opus cu ceea ce fac la serviciu.”

Mă bucur să o cunosc pe Ileana-Carmen și mă bucur că am ocazia să-i cunosc pe participanții la Miercurea fără cuvinte. Îi mulțumesc lui Carmen pentru asta și vouă, tuturor celor care participați săptămânal sau din când în când și celor care încă nu ați îndrăznit, dar știu eu sigur că o veți face într-o bună zi (va fi o zi bună, garantez!).

Și nu uitați, numai mâine nu-i poimâine!