Pagini

joi, 14 iulie 2016

Luat la întrebări de România meseriașă

Interviul de pe blogul Țara lui Andrei
Câteva gânduri pe teme date, despre sistemul de învățământ din România. Am sacul plin, revin. Peste foarte puțin. Timp.

Deocamdată vă întreb cum oare se numește întâmplarea de a acorda interviuri, a fi pus în situația de a răspunde la întrebări, după ce vreme de-o viață tu ai fost cel care a întrebat? Să-mi spuneți voi.  


De ce crezi că nu reușește România să își pună la punct un sistem educațional performant? Au trecut deja 26 de ani totuși...

Puterii i-a convenit un sistem dependent de partidul de guvernământ, care să răspundă la comenzi politice inclusiv în perioadele electorale. În plus, un alegător needucat e mai ușor de manipulat.
Dar principala cauza rămâne rezistența la schimbare a sistemului. Am pierdut șirul reformelor începute și neduse la capăt. Au fost generații și generații de sacrificiu, în special în preuniversitar. Programele școlare ramân greoaie, stufoase, ineficiente.

Cel puțin la materiile importante, părinții sunt nevoiți să cumpere manuale și culegeri care dublează manualele oficiale. Copiii sunt trimiși la meditații încă de la grădinița. "Li se ia" de școala. Nu mai învață cu drag. Și ajung la facultate fără să știe ce e cu ei acolo. De prea multe ori, și atunci când ies din facultate, sunt la fel de nepregătiți... 

Există mici victorii, dar lipsește planul pe termen lung. Iar atunci când, de exemplu, Solomon Marcus spunea ce și cum, nu era ascultat.


De ce crezi că a luat-o învățămăntul profesional din România la vale? Erau 150.000 de elevi înscriși în 1990, în 2014 au fost doar 25.000…

Atunci erau mult mai mulți copii decât azi. Dar cifrele te ajută doar câteodată ca să înțelegi bine. Învățământul profesional ar trebui gândit deștept. Ce nevoi sunt? Ce avantaje pot avea cei care aleg această variantă? Cum îi evaluezi pe copii astfel încât să poată alege, nu să se simtă pedepsiți că ajung la așa-numitele licee tehnologice? Un examen la mate și unul la romană sunt chiar atât de relevante? 

În loc de un plan, decidenții s-au trezit, din când în când cu câte o problemă, problemă pe care au rezolvat-o, punctual, cum s-au priceput ei mai bine. De-aia totul pare că a luat-o la vale, nu doar învățământul profesional.


Ce influentează cel mai mult stagnarea: mentalul colectiv eronat (2 din 10 români nu respectă meseriașii, spune studiul nostru) sau lipsa unei metodologii coerente de funcționare  - legislație, programă etc.?

Cred că stagnarea și dezvoltarea sunt influențate în primul rând de așa-numitul cadru legislativ. Dacă am avea reguli bune, clare și care să nu fie schimbate de două ori pe an, vrând-nevrând, am ajunge să le respectăm. 

Tatăl meu îmi spunea că lucrul cel mai important, atunci când e vorba de alegerea unei meserii, este să faci ceea ce îți place și să faci lucrul ăla al naibii de bine. Nu contează dacă ești medic, inginer, cizmar sau cosaș. Important e să fii bun, foarte bun. Si asta va atrage după sine și respectul celorlalți si bani.

Partea proastă cu sistemul de învățământ din România este că nu pregătește nici medici foarte buni, nici ingineri, nici cizmari și nici cosași. Soluțiile sunt individuale. Aceasta propoziție spune că, practic, nu există un sistem coerent. Doar unul rezistent.


Mass-media este un agent important al schimbării prin influența pe care o poate exercita asupra opiniei publice. Cu toate astea, există foarte puțin interes în zona educației...

Mass-media unei țări nu poate fi nici mai bună, nici mai rea decât oamenii care locuiesc țara respectivă. Mass-media nu face educație. Ministerul face politici, profesorii educă, împărtășesc. Mass-media relatează. Investighează. Oferă tribună uneori. Promovează modele.  

În rest, media ar trebui sa promoveze valori adevărate și să nu mai aducă în prim-plan non-valori, vedete de o zi.


Suntem curioși, știi pe cineva care a făcut o școală profesională?

Am avut mai mulți prieteni care au făcut licee profesionale și care azi sunt oameni de carieră. Pentru unii, inițial a fost un șoc, dar și o ambiționare să ajungă acolo. Dar au mers mai departe, și-au găsit calea. Ăsta e lucrul cel mai important.


Când ai avut nevoie ultima dată nevoie de un meseriaș?

De 6-7 ori pe an. Acum caut pe cineva priceput care să îmi monteze niște plase anti-insecte. Am aflat că este cel mai căutat tip de produs (și de meseriaș) din breaslă. Sunt, încă, în căutări. De o săptămâna. Cei foarte buni sunt mai scumpi și foarte ocupați.


NOTĂ. Răspunsurile au fost publicate pe blogul Țaralui Andrei, în cadrul proiectului România meseriașă. E cu - va urma - . 
P.S. Îmi place fotografia aleasă de cei de la Țara lui Andrei. E decupată dintr-o întâmplare foarte faină. Și nu, nu cred că sunt un cunoscut jurnalist. Poate am fost, dar timpul trece. Cât despre studenții mei, țin foarte mult la ei, dar e o exagerare chestia cu „cunoscutul”. 

4 comentarii:

  1. Pe asta se si mizeaza. Un popor ignorant e usor de condus, e usor de infrant.

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am gandit de multe ori la (dez)orientarea profesionala. E un interviu pe o tema majora, mereu actuala.
    Parerea mea, ca persoana care a practicat ceea ce si-a dorit in adolescenta, adica ingineria mecanica, este ca sunt suficienti meseriasi valabili. Problema este ca sunt orgoliosi, greu de coordonat, cu fals spirit de echipa.

    RăspundețiȘtergere