Ca să ai scaun la cap, nu strică unul ca lumea sub fund (P)

Scaune de la importatorscaune.ro

... Dacă nu, acolo unde îți stau picioarele îți va sta și capul. Amenințarea întâlnită într-o sumedenie de povești citite în copilărie era ușor complicată pentru vitejii cu inteligență precară - ceea ce poate explica unele fapte de vitejie. Isteții și despicătorii firului în patru trec mai anevoie la acțiune. Mi-am amintit această amenințare când, căutând un scaun de birou, eventual un scaun directorial (de ce nu?), am născocit zicala din titlu ("Ca să ai scaun la cap, nu strică unul ca lumea sub fund").

În clasele primare, tovarășa învățătoare avea mai multe preocupări cumsecade, printre care aceea de a ne atrage atenția* să stăm în bancă în poziția corectă. Ca un făcut, mereu uitam care e poziția corectă, dar știu că am ajuns repede să dau vina pe băncuțele din lemn - care ar fi putut să fie mai comode.  

Mai târziu am crescut flăcăiandru (vorba cântecului*), apoi am mai crescut un pic și munca de teren a fost înlocuită treptat de cea de birou, mai contrângătoare - și mai bine plătită, e drept. Vreau să spun că am ajuns de timpuriu să apreciez un scaun de birou ca lumea.

Fotoliu de birou din piele OFF 1610, 1349,12 lei. Sursa: importatorscaune.ro

Ca de obicei și ca peste tot, există meseriași tot așa cum există imitatori și șmecheri. Așa se întâmplă și în lumea scaunelor de birou, directoriale sau de conferință. Multă vreme am avut de a face cu scaune de doi lei, care atât și costau. Se rupeau repede. Dar, deh, eram tineri, nu ne opream din muncș din cauza unor fleacuri.

Apoi au început să apară scaunele adevărate, de-ți odihneai ochii numai privindu-le. Pe urmă ne-am sofisticat. Am început să scriem articole despre mici întreprinzători care vin să îți facă masaj la birou, zece minute, douăzeci de lei, gândindu-ne, mai în sine, mai cu voce tare, cum ar fi să stai la birou într-un scaun de masaj (inspirați probabil de scaunele răspândite prin mall-uri, bagi zece lei, te masează trei minute).

Toate bune și frumoase, industria scaunelor de birou crește, se dezvoltă, oamenii își cumpără și pentru acasă scaune directoriale, ba chiar și dictatoriale (fiecare vrea să fie director, dacă nu chiar dictator, măcar la el acasă), mi-e teamă doar să nu vină zile în care să ne îndrăgostim atât de mult de scaunele noastre încât să nu ne mai ridicăm de pe ele, să stăm toată ziulica în scaunul confortabil cu tableta în mână, mâncând cipsuri și bând coca-cola. Dar sunt sigur că nu se va întâmpla asta!

NOTĂ. Acest articol face parte dintr-o serie de texte din categoria „Pauza de publicitate”, marcate cu (P)

*Pe vremea aia, atenția se atrăgea cu liniarul la palmă sau prin tragere de perciuni
** Poesis, Cântec șoptit