Domnul Fodor de la km 206. Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti

Domnul Fodor (detaliu) fotografiat de Anca David Titorov. Sursa: Anca David Titorov

Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Despre domnul Fodor e vorba. Cel descoperit de Anca David Titorov, redactor șef la Reader's Digest Romania. Dacă nu vă numărați printre cele peste  220 de conturi de conturi de Facebook, care au dat deja like postării sau printre cei 17.722 care au dat share până adineauri (în 7 zile), vă spun pe scurt despre ce e vorba.


Anca mergea la mare, pe Autostrada Sorelui și s-a oprit la un WC public de pe margine, cel aflat la kilometrul 206. A descoperit acolo o oază de civilizație: curățenie, bun simț și un om de treabă. Omul simplu care își face treaba. Iar treaba lui e să aibă grijă de WC-ul de la km 206.

Postarea despre domnul Fodor. Printscreen Facebook

„Nu contează ce meserie vei avea, important e să îți facă plăcere ce faci și să fii printre cei mai buni”. Tata obișnuia să îmi spună asta. Probabil că și tatăl domnului Fodor îi spunea asta fiului său. Anca David Titorov bănuiește că așa e. Și că, în orice caz, tatăl domnului Fodor, oriunde ar fi el acum, ar trebui să fie mândru de fiul lui.

Datorită Ancăi, pe Autostrada Soarelui există de o săptămână un obiectiv turistic inedit care, sunt convins, e vizitat zilnic deja de zeci de călători spre mare. WC-ul domnului Fodor ar trebui să devină brand. Oricum, jos pălăria atât pentru domnul Fodor - pentru că își face treaba onest, cât și pentru Anca - pentru că l-a descoperit și ni l-a prezentat.

Mai jos, postarea Ancăi:

Tot felul de oameni. Unii cu O, alții cu o, mulți așa-și-așa. Sau merge-și-așa. Domnul Fodor lucrează la un WC public.

Poate îl știți, cel de la kilometrul 206, pe Autostrada Soarelui. Nu e job-ul pe care un părinte și-ar dori să îl aibă cândva copilul lui. Probabil nici părinții domnului Fodor nu visau la asta. Poate sperau că fiul lor va ajunge la universitate, că va lucra într-un birou aseptic, va fi domn mare la București. Presupun asta, n-am de unde să știu. Ce știu este că, în timp ce sperau și visau ce visau ei, părinții domnului Fodor au crescut și au educat un Om. Acela despre care zice vorba din bătrâni că sfințește locul.Cum spuneam mai sus, locul s-a nimerit să fie WCul de la kilometrul 206. Ne-am oprit acolo în drum spre mare, fără prea multă tragere de inimă. Presați de biologie. Asta e, nu e nicio benzinărie în zonă, n-o să muriți acum de puțin miros și câțiva microbi. Luați de-aici, niște șervețele. Primul a intrat Titorov – în stânga, la bărbați. Apoi fiică-mea – în dreapta. “Băi, e de necrezut, trebuie să mergi la toaletă.” “N-am nevoie, mersi.” “Nu de nevoie, du-te să vezi cum poate să arate un WC public de autostradă. Totul strălucește. Parcă nici nu-ți vine să calci de atâta curățenie. Cu săpun, hârtie, miroase ca la parfumerie. Sunt până și sticle cu flori proaspete. La bărbați !!” “Maaamaaa, tu știi cum e toaleta asta? E foarte curat. Și au trandafiri lângă chiuvetă.” Îmbrăcat într-un tricou alb, imaculat, domnul Fodor ne măsoară din priviri, curios. “Dumneavoastră vă ocupați de toaleta asta?” “Da, doamnă. Aveți nevoie de ceva?” “Nu, ne gândeam că faceți o treabă foarte bună.” “Mă bucur că vă place. Nu-i chiar ușor, că multă lume lasă mizerie în urmă. Nu știu de ce. Da’ ce să fac, intru și curăț după fiecare. E treaba mea, iau salariu pentru asta.”

Mă uit în jur. Cât vezi cu ochii, câmp părăginit. Numai în jurul toaletei publice, pământ reavăn, proaspăt săpat. Cu straturi de ceapă, roșii, verdețuri, aliniate cuminți, geometric. Și trandafiri, tufe de trandafiri sângerii. “Dumneavoastră ați plantat astea?” “Da, doamnă. Înainte erau buruieni. Era păcat de pământul ăsta. E el cam uscat, da’ dacă îl uzi, cresc de toate. Și dacă tot stăteam pe-aici… Uitați, le merge bine. Sunt bune de mâncat.” “Vă place să lucrați aici?” “Păi de ce să nu-mi placă. Fac treabă, ce-i de făcut.”

“Aș vrea să fac o fotografie. Să postez pe Facebook despre ce faceți dumneavoastră aici.” “Despre mine ??” Domnul Fodor mă privește uimit. Cu o mână își aranjează discret o cută a pantalonilor. Ia postura de poză. “Bine. Să scrieți că mă cheamă Fodor. De la kilometrul 206. Și să mai veniți.”

NOTĂ. Am preferat să aduc aici această postare și nu dincolo, pentru că mi se pare a fi de Naiv.