Politicienii găsesc scuze trăznite. Azi, traducerile (P)

Cuvântul scris e mai OK transmis și mai ușor de tradus. Sursa: academiadetraduceri.ro

Ghidul de comunicare pentru uzul politicienilor români (GCUPR) conține mai multe sfaturi de bun simț și maximă întrebuințare, pentru fiecare existând un moment propice. Una dintre porunci spune că atunci când spui o prostie, trebuie să dai vina pe reportofon. Sau pe faptul că fie n-a înțeles jurnalistul ce ai vrut tu să zici, fie că n-a fost bună traducerea. Sau că, pur și simplu, există prea multă rea-credință că cârcotășenie. Un instrument folositor ar fi utilizarea traducerilor autorizate.

Există destule firme în domeniu, există și o Academie de traduceri (cu acces la toți traducătorii autorizați din România și toți traducătorii native din lume!, cu servicii urgente 24/7 etc.) care tălmăcesc cuvinte, ba chiar fraze întregi, din mai toate limbile pământului. Oamenii de aici fac traduceri din vreo 130 de limbi, inclusive din limbi rare sau considerate exotice, precum tadjikă, turkmenă, uzbekă, kirgiză, azeră, afgană ori inuita, waray-waray, tamila. Dacă o cere clientul, se pot face și traduceri în și din limba dacă (probabil că ceva mai mult decât varză, viezure, mânz și alți bursuci). Sunt curios cum s-ar descurca însă „cea mai mare echipă de traducători din România” dacă ar trebui să lucreze cu bravi politicieni români, cum  i-ar putea scoate din situații de rahat.

Am aflat în această seară că bâlbele celor din PSD la faza cu votul privind dublarea alocației pentru copii a fost deja celebra eroare de comunicare. În Comisia de Muncă, propunerea fusese respinsă de deputații majorității, reprezentanţii PSD motivând prin aceea că Ministerul Muncii urmează să vină cu o propunere proprie de majorare (propunerea respinsă aparținea PNL, deci mă-nțelegi). A urmat tam-tam pe televiziuni, au fost explicații din ce în ce mai ridicole (Marin Anton, în prezent la UNPR, a spus că nu e oportună acum majorarea, apoi a fost încolțit: ”dar e oportună pensia specială a parlamentarilor?” și a dat din colț în colț, neînțeles) etc.

Acesta a ultimul exemplu de neconcordanță între ceea ce spune și ceea ce ar fi vrut să spună sau să nu spună un politician. Discuția despre cazul alocațiilor este mai complexă, desigur, implică factorul oportunitate, care ar trebui tradus în oportunitate politică, adică alegerea celui mai bun moment pentru a face un gest cu implicații electorale și a face în așa fel încât tuturor să le fie clar că tu ai dat ”pomana”, nu adversarul. Șirul așa-ziselor erori de traducere e mare; o bornă importantă este interviul dintr-un ziar spaniol, vara lui 2012, când în plin scandal al plagiatului, Victor Ponta declara pentru spanioli că va demisiona dacă se va dovedi că a greșit, pentru a-și lua la București, în limba română, vorbele înapoi. Greșeală de traducere.

Ceea ce am vrut să spun este că există diletantism și există scuze ridicole. Și, desigur, traduceri autorizate.

P.S. Încă se mai traduce din latină.

NOTĂ. Acest articol face parte dintr-o serie de texte din categoria „Pauza de publicitate”, marcate cu (P).