Pagini

joi, 18 septembrie 2014

Ce ne pasă nouă, românilor, de referendumul din Scoţia?

Premierul britanic, David Cameron, şi cel al Scoţiei, Alex Salmond, şi-au pus carierele pe masă. Amândoi vor fi altfel la capătul zilei de astăzi. Şi ce ne pasă nouă, românilor? Uite că ar trebui să ne pese.

În cazul lui Alex Salmond, lucrurile sunt foarte simple: dacă scoţienii votează independenţa, va fi erou naţional, numele lui va rămâne în cărţile de istorie etc. Şi vor începe greutăţile. Dacă nu, va negocia totuşi cât de mult va putea, bazându-se pe votul pentru independenţă a aproape jumătate din populaţie, apoi se va retrage discret.
Interesant e ceea ce se va întâmpla cu David Cameron. Foarte probabil, premierul britanic se va muta în curând din casa de pe Downing Street 10. Altfel spus, cariera lui de premier are zilele numărate. Acest lucru se va întâmpla cu siguranţă dacă majoritatea scoţienilor va spune „DA” la referendumul de independenţă. Nu e deloc mare laudă să fii premierul care a pierdut ditamai teritoriu, care făcea parte din United Kingdom de 307 ani.
Poziţia lui Cameron va fi fragilă şi în situaţia în care votul unioniştilor va fi majoritar. Oricum, niciuna din tabere nu va câştiga categoric, dar premierul britanic va avea de suferit în oricare situaţie. Deja se înmulţesc criticile la adresa modului în care a acceptat condiţiile de organizare a referendumului.
David Cameron este criticat, de exemplu, pentru felul în care a negociat ceea ce urma să fie scris pe buletinele de vot. Pentru scoţienii care s-au dus astăzi la urne, lucrurile au fost foarte simple: au avut de răspuns prin „DA” sau „NU” la întrebarea „Sunteţi de acord ca Scoţia să devină un stat independent?”.
Nu e bine, spun criticii lui Cameron şi ai evenimentului care are loc astăzi în nordul insulei britanice. Ar fi trebuit ca întrebarea să fie formulată astfel încât să permintă mai multe răspunsuri, care să nu fie la fel de tranşante, de genul: „Să rămână în componenţa Regatului Unit” sau „Să primească o mai mare autonomie”. De ce nu a forţat lucrurile astfel încât să existe şi răspunsuri-iepure, care să-i păcălească pe unii dintre separatişi, să le ciuntească din procente? Să se ajungă la o soluţie cu dus şi întors, ca în România.
Chiar dacă acesta e finalul carierei politice a lui David Cameron, vor fi însă destui aceia care îl vor aprecia tocmai pentru că nu a umblat cu şmecherii.
E adevărat că istoria consemnează întotdeauna rezultatul, dar câteodată e important şi cum s-a ajuns la el şi ce înseamnă o decizie sau alta. Alegând calea aşa-zis bărbătească, fără nuanţe, David Cameron s-a arătat încrezător în esenţa democraţiei. Dacă le cerem oamenilor să îşi exprime părerea, atunci e corect ca ei să facă acest lucru în deplină libertate şi în deplină cunoştinţă de cauză, fără şmecherii şi politicianisme. Dacă ne punem în piept principiile democraţiei şi ale libertăţii, atunci trebuie să le acceptăm, fie că ne convine, fie că nu. Iar dacă lucrurile ies altfel decât ne-am aşteptat, altfel decât credem că este bine, sănătos, corect, atunci înseamnă că am greşit altundeva şi altcândva decât în ceasul al 12-lea, la negocierea buletinului de vot. Dacă greşeala mai poate fi reparată, vom încerca să o reparăm. Dacă nu, vom încerca să ne adaptăm rapid la noua realitate, să găsim eventualele oportunităţi şi să ne vedem de viaţă mai departe, liniştiţi că, cel puţin, n-am încercat să înşelăm pe nimeni. Ăştia suntem.
De ce e important referendumul din Scoţia pentru România? Dincolo de nesfârşitele dezbateri despre efectul de contagiune, contextul internaţional extrem de delicat pentru Uniunea Europeană, rânjetul rece al Moscovei în faţa unei asemenea privelişti europene, faptul că în Marea Britanie are loc un astfel referendum, în cel mai cinstit, liber şi democratic mod posibil, e un semnal de forţă a civilizaţiei occidentale. E adevărat, unii îi spun slăbiciune.
Publicat iniţial pe Cotidianul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu