Pagini

marți, 22 iulie 2014

Poate aţi uitat ce model propune Rusia

Dacă mai avea cineva dubii în legătură cu ceea ce înseamnă modelul de societate propus de Rusia, tragicul accident aviatic din Ucraina ar trebui să funcţioneze ca o hârtie de turnesol.

Cei care au trăit în regimul comunist o ştiu prea bine, chiar dacă mulţi se prefac a fi uitat: modelul de societate sovietic/comunist/rusesc era caracterizat prin îngrădirea libertăţii individuale până la suprimarea fizică, dublu limbaj, lipsă totală de transparenţă şi propagandă deşănţată vecină cu minciuna (ridicată la nivel de adevăr oficial), hoţie, piaţă neagră, sărăcie, frică spre teroare.
Ascunzându-se după lozinci penibile, cu oarecare aderenţă la masele îndobitocite înadins (prin suprimarea elitelor şi promovarea nulităţilor, dar şi prin folosirea propagandistică a imaginii unor vârfuri din zonele artelor sau ale sportului), comuniştii au domnit prin teroare şi impostură, scoţând la suprafaţă, cu un talent care ar merita studiat, unele dintre cele mai abjecte trăsături ale persoanelor care au avut ghinionul să se nască în asemenea locuri şi vremuri.
Am început să ne deprindem cu democraţia, să realizăm că avem drepturi, să le clamăm şi să ne bucurăm de ele. Am început să ne occidentalizăm.
Am uitat toate acestea pentru că, iată, am apucat să gustăm, şi ne place, chiar dacă nu o înţelegem suficient de profund, libertatea. Ba chiar am început să ne deprindem cu democraţia, să realizăm că avem drepturi, să le clamăm şi să ne bucurăm de ele. Am început să ne occidentalizăm.
La rândul lor, occidentalii încă ne privesc de sus şi cu îngăduinţă, cam cum o facem noi cu rudele de la ţară care se codesc înainte de a păşi pe scările rulante ale vreunui mall.
Ceea ce se întâmplă de mai bine de o jumătate de an în Ucraina şi mai alestragicul accident aviatic de săptămâna trecută trasează o frontieră precisă între două lumi; şi, slavă Domnului, noi ne aflăm în lumea guvernată de legi acceptabile!
La firul ierbii, al omului simplu, fără preocupări geostrategice deosebite, Ucraina a fost, până deunăzi, o pată albă pe harta Europei („Cum, Ucraina e în Europa?!”). Văzuţi ca nişte ruşi mai marginali, a căror virare cu 180 de grade făcută cu câteva zile înainte de summit-ul de Vilnius n-a mirat pe nimeni, ucrainenii erau percepuţi ca stând în spatele lui Ianukovici, de voie, de nevoie, ce să ne batem capul cu asta? Abia dacă manifestaţia-maraton a pro-europenilor din Kiev a mai trezit un oarecare interes într-o lume îngrijorată mai degrabă de hoardele româno-bulgare care, uite-acum, vor năvăli pe piaţa muncii din Marea Britanie sau prin Schengen-ul apărat cu atâta străşnicie de partidele de dreapta din Olanda sau Finlanda ori de autosuficienţa germană.
Nici măcar anexarea Crimeei nu a şocat opinia publică europeană într-atât încât să-i forţeze să facă ceva pe liderii marilor puteri din Europa.
Nici măcar anexarea Crimeei nu a şocat opinia publică europeană într-atât încât să-i forţeze să facă ceva pe liderii marilor puteri din Europa. Să zgândări ursul, chiar dacă a tăvălit niţel gardul, e riscant, mai ales atunci când sunt în derulare contracte de miliarde.
Abia grozăvia de săptămâna trecută are darul să zgâlţâie opinia publică, pentru că europenii (şi americanii) pot acum să înţeleagă foarte bine despre ce este vorba: un avion de linie, plin cu pasageri ca mine sau ca tine, a fost doborât de o rachetă trasă de nişte aventurieri cărora ursul din poveste, care nu se complică în subtilităţi, le-a dat pe mână armament sofisticat. Apoi, când şi-au dat seama că s-a întâmplat ceva mai mult decât scandalos, ceva oribil, a intrat în funcţiune maşina de propagandă (Rusia a aruncat imediat vina peste gard, după principiul „Cine strigă mai tare”), concomitent cu o incredibilă şi greu de imaginat acţiune de ştergere a urmelor, sustragere de probe, interzicerea accesului la epavă şi în împrejurimi a experţilor şi, grozăvia grozăviilor, jefuirea cadavrelor lăsate împrăştiate pe câmp, sub soare, zile în şir. Fiecare trup din cele care au căzut din cer e o poveste, o sumă de oameni care suferă şi nu înţeleg.
Vorbim despre o întâmplare incompatibilă cu ceea ce noi, ceilalţi, înţelegem prin umanitate, bun-simţ, cultură, civilizaţie.
Vorbim despre o întâmplare incompatibilă cu ceea ce noi, ceilalţi, înţelegem prin umanitate, bun-simţ, cultură, civilizaţie. Abia această întâmplare este menită a-i scoate pe britanici, germani, olandezi, americani, australieni sau români din starea de bălmăjeală resemnat-neinteresată atunci când vine vorba de Rusia şi modelul de societate propus de ţarul Putin şi de cei care au în sânge şcoala KGB.
În loc de încheiere, un citat: „Este un atac împotriva întregii lumi și a preceptelor morale care ghidează relațiile umane de pretutindeni. Este un act de barbarism, născut dintr-o societate care nu ia în considerare drepturile individuale și valoarea vieții umane și este preocupată în permanenţă să se extindă şi să domine alte națiuni”. Este un pasaj din discursul rostit de Ronald Reagan după ce aviaţia militară sovietică a doborât un avion de pasageri coreean care se îndepărtase de la traseu, în spaţiul aerian sovietic. Au trecut 31 de ani de atunci, dar parcă ar fi fost săptămâna trecută.
Text publicat iniţial pe cotidianul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu