Boul sau jigodia

Laura Georgescu, înaintea unei şedinţe CNA 

Numele Laurei Georgescu, şefa de la CNA, şi-a făcut loc timid dar decisiv pe prima pagină în agenda unei zile dominată mediatic de calificarea Simonei Halep în semifinale la Wimbledon şi de milionul de euro pe care Dan Voiculescu i l-ar fi dat sau nu lui Bercea Mondial ca să-l compromită pe Traian Băsescu. O performanţă notabilă, datorită căreia scaunul Laurei Georgescu se clatină ca la balamuc.

Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, un citat: „M-a forţat jigodia de Georgică Severin (şeful Comisiei de Cultură din Seant, n.n.) să le dau lor cuvântul. Eu înnebunesc că tu mă pui, pe boul de Ghiţă şi pe România TV să-i acopăr şi tu nu profiţi de…”

Şi încă unul: „Crezi că merge ceva legal în România? (...) Să mă duc şi să zic: nu vă supăraţi, uitaţi, am şi eu o lege. Pot să, la umbra ei, să-mi fac treaba? Nu. Eee, du-te dracu' atuncea! Vin şi te santajez, ce vrei să fac?!”

Ce avem aici? Pe de o parte, un limbaj de spart seminţe pe marginea şanţului. Pe de altă parte, lucruri care put. Concesii făcute autorităţii din Parlament, chiar dacă e o, citez, „jigodie” (să trăiţi, şefu!), acoperirea României TV şi a, citez, „boului” de Ghiţă, reproşul adresat partenerului de discuţie care nu profită (fraierul), apoi enunţarea sănătosului principiu de viaţă „oricum legea e de chichi în România, aşa că, citez, <>, am încheiat citatul, te şantajez”.

Se pot scrie dizertaţii pornind de la autodenunţul şefei CNA, concluzia e aceeaşi: Laura Georgescu va fi condusă frumuşel afară, într-un fel sau în altul. Fiecare zi pe care o va mai petrece în fotoliul din capul mesei Consiliului va face ca scandalul să crească şi să atragă noi şi noi nume. Cuvintele tari la adresa proptelelor politice i se vor întoarce împotrivă. A devenit o vulnerabilitate şi toată lumea are interesul ca înregistrările să rămână puse deoparte. Scandalul va fi îngropat, iar la şefia CNA va veni altcineva.

Va fi o reacţie firească, dar mai apoi ne vom întoarce la aceeaşi Mărie, cu batic în loc de pălărie. Să nu vă imaginaţi că la CNA există un grup de elită, oameni culţi, educaţi, de o probitatea morală şi profesională fără cusur, care analizează cu obiectivitate programele şi prestaţiile radio-tv, atrag atenţia şi amendează (când şi cât e cazul), acordă licenţe pentru proiectele interesante, cu potenţial. Nu. CNA este locul unde se dau zilnic bătălii pe viaţă şi pe moarte. Aici, interesul publicului e, de cele mai multe ori, doar un pretext pentru dat la, pardon, gioale.

În realitate, Consiliul Naţional al Audiovizualului a ajuns să fie o instituţie depăşită de presiunile la care e supusă zi de zi, ceas de ceas (rareori în prime-time). Cu cât sunt presiunile mai mari, cu atât „echipa de elită” de la CNA e împrospătată cu personaje care se evidenţiază mai mult prin brâncii pe care şi-i dau unii altora decât prin isprăvi care să fie în folosul publicului, să servească scopului originar. Schimbul constructiv de idei înseamnă meciuri dure între oameni care poartă pe sub hainele office tricouri de partid pe care sunt cusute, cu aţă albă, siglele televiziunilor.

Un fost membru al CNA mi-a spus într-o zi, când mai avea cîteva săptămâni de mandat, că abia aşteaptă să scape, deşi jobul era unul călduţ şi i se propusese reînnoirea mandatului. Problema nu e modul în care nu rezişti presiunilor. Problema e că sunt prea puţini aceia care nu cedează. Care rămân în arenă şi se luptă pentru principii.

Ce blestem pe capul românilor să aibă mereu de ales între două găşti, fiecare cu bube în cap, şi să-i taxeze de fraieri pe naivii care îşi pun, din când în când, probleme principiale!