Corupţia în UE şi în România. Un tablou prezentat de Cecilia Malmström

Cecilia Malmström, comisar european pentru afaceri interne

România se află în clubul select al statelor UE în care practic toţi cetăţenii cred că se înregistrează corupţie pe scară largă (alături de Grecia, Croaţia, Cehia, Lituania şi Bulgaria), se arată în primul  Raport anticorupţie la nivelul Uniunii Europene (pe care l-am anunţat aici), care citează două Eurobarometre (1 şi 2). Mai precis, 93% dintre români sunt convinşi că fenomenul corupţiei e răspândit în ţara lor. În acelaşi timp, 25% dintre români spun că li s-a solicitat mită în ultimul an (al doilea cel mai mare procent din UE, unde media e de 4%!). De asemenea, românii se află în Top 5 atunci când apreciază că sunt afectaţi direct de corupţie, după Spania şi Grecia (63%), alături de Cipru (57%) şi înainte de Croaţia (55%). Danezii (3%), nemţii şi francezii (6%) se simt cel mai puţin afectaţi de corupţia din ţările lor.

Găsiţi aici întregul discurs al Ceciliei Malmstrom

În acelaşi timp, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) este citată la capitolul bune practici, alături de alte patru agenţii de profil din Slovenia, Letonia, Croaţia şi Spania. Astfel, documentul apreciază că DNA a ieşit în evidenţă prin investigaţii non-partizane la vârf, 90,25% din rechizitorii fiind confirmate de sentinţele judecătoreşti; au fost în jur de 1.500 de condamnări pe baza investigaţiilor DNA, jumătate referindu-se la persoane de rang foarte înalt.

Raportul privind combaterea corupţiei prezintă situaţia din fiecare ţară, incluzând măsurile adoptate pentru combatera corupţiei, părţile bune, respectiv cele ce pot fi îbunătăţite (despre fiecare stat membru în parte, aici).

În ceea ce priveşte România, se arată că rămâne semnificativă atât corupţia măruntă cât şi cea politică. Raportul apreciază rezultatele pozitive în cazul urmării penale a cazurilor de corupţie la nivel înalt, dar atrage atenţia asupra "inconsistenţei" atunci când vine vorba de voinţă politică şi promovarea standardelor înalte. ("Voința politică de a susține independența, stabilitatea și capacitatea instituțiilor anticorupție și a sistemului judiciar nu a fost constantă de-a lungul timpului").

În acelaşi timp, Comisia Europeană sugerează că România asigură toate garanțiile necesare pentru a proteja independența și continuarea investigațiilor imparțiale în cazuri de corupție la nivel înalt şi propune creşterea eficienţei în cazul acţiunilor de prevenire şi detectare a conflictelor de interese în rândul funcţionarilor publici, respectiv consolidarea garanţiilor atunci când vine vorba despre alocarea de fonduri publice şi realizarea de strategii de reducere a corupţiei în domeniul asistenței medicale.

Există şi un fragment despre situaţia presei din România: "Informarea obiectivă s-a deteriorat în ultimii ani și jurnalismul este „adesea influențat de interesele specifice și de afilierile politice ale proprietarilor unor societăți de media”20, incluzând uneori intimidarea magistraților sau a unor persoane implicate în combaterea corupției. Limitările libertății presei au redus și mai mult accesul la informații la nivelul întregii țări. Această situație este agravată de faptul că România are cea mai scăzută rată de acoperire a internetului din UE21. O punere în aplicare inadecvată a legislației de reglementare a accesului la informații afectează, de asemenea, capacitatea de a preveni și de a controla corupția. Indicele Freedom House’s Freedom of the Press 2013 a atribuit României un punctaj care echivalează cu statutul de „parțial liberă”."

Găsiţi aici anexa privind România.

Alte concluzii ale Raportului:

- Există diferențe considerabile între statele membre în ceea ce privește prevenirea corupției. În timp ce în unele state membre eficiența acțiunilor de prevenire a contribuit la consolidarea reputației acestora de țări în care fenomenul corupției este minor, în alte state membre politicile de prevenire au fost puse în aplicare în mod inegal și cu rezultate limitate.

- În multe state membre, controalele interne privind procedurile desfășurate de autoritățile publice (în special de autoritățile locale) sunt ineficiente și necoordonate.

- Normele privind conflictul de interese diferă pe teritoriul UE, iar mecanismele pentru verificarea declarațiilor referitoare la conflictele de interese sunt adeseori insuficiente. Sancțiunile aplicate pentru acte de încălcare a normelor sunt rareori aplicate și adeseori sunt tolerante.

- În materia dreptului penal au fost instituite, în mare măsură, dispoziții care încadrează corupția în sfera infracțiunilor și care respectă normele instituite de Consiliul Europei, de ONU și de legislația UE. Totuși, Decizia-cadru 2003/568/JAI a UE privind combaterea corupției în sectorul privat a fost transpusă de statele membre în legislația națională în mod inegal.

- Eficiența asigurării aplicării legii și urmărirea penală în ceea ce privește anchetarea cazurilor de corupție diferă în mod considerabil în interiorul UE. 

- În majoritatea statelor membre nu există date statistice ample privind infracțiunile de corupție, ceea ce complică atât comparația, cât și evaluarea. Norme procedurale, inclusiv normele privind ridicarea imunității politicienilor, obstrucționează anchetarea cazurilor de corupție în anumite state membre.

- Integritatea în politică rămâne o problemă pentru multe state membre ale UE. De exemplu, adeseori nu există coduri de conduită pentru partidele politice sau pentru adunările alese la nivel central sau local ori sunt ineficiente.

- Deși multe state membre au adoptat norme mai stricte privind finanțarea partidelor, există în continuare deficiențe considerabile. În UE se impun arareori sancțiuni cu efect disuasiv împotriva finanțării ilegale a partidelor politice.

- În interiorul statelor membre s-a constatat că, în general, riscurile de corupție sunt mai mari la nivel regional și local, unde verificările și controalele interne tind să fie mai slabe decât la nivel central.

- Dezvoltarea urbană și construcțiile, precum și sănătatea sunt sectoare vulnerabile la corupție în mai multe state membre.

- Există anumite deficiențe în ceea ce privește supravegherea companiilor de stat, ceea ce mărește vulnerabilitatea acestora la actele de corupție.

- Fenomenul micii corupții rămâne o problemă larg răspândită doar în câteva state membre.

- Achizițiile publice reprezintă un domeniu foarte important pentru economia UE, având în vedere că nivelul cheltuielilor efectuate de entitățile publice pentru achiziții de bunuri, servicii și lucrări este de aproximativ o cincime din PIB-ul UE în fiecare an. De asemenea, achizițiile publice constituie un domeniu predispus la practici de corupție.

- În raport se subliniază necesitatea de a se institui norme de integritate mai stricte în domeniul achizițiilor publice și se recomandă măsuri de îmbunătățire a mecanismelor de control într-o serie de state membre. În capitolele consacrate fiecărei țări se pot găsi informații detaliate și aspecte specifice în materie de achiziții publice, propuse a fi analizate în continuare.

(Mai multe, aici).