Pagini

luni, 6 ianuarie 2014

Adrian Năstase se întoarce la închisoare

Adrian Năstase, fotografie din tinereţe
Sentinţa de astăzi face parte din sintagma "România mereu surprinzătoare". N-ai zice că mentorul premierului Ponta, care se pregăteşte să devină nr. 1 în România, mai poate păţi una ca asta. N-ai zice dacă ai privin superficial.

În ceea ce mă priveşte, aş fi mulţumit dacă aş putea crede că Justiţia e independentă şi că în jurul ei se poate construi nucleul României curate (dar cred că şi asta e o sintagmă).

Ceea ce cred eu însă e mult mai cinic decât atât. Adrian Năstase era pe făraş de mai multă vreme şi definitiv. Practic, această nouă condamnare nu supără în realitate pe nimeni care contează azi. De supărat, îl supără într-adevăr doar pe Adrian Năstase. Pe el însuşi şi pe familia domniei sale. Ceilalţi fac parte dintr-un joc. Unii se bucură, unii se joacă de-a compătimirea şi solidaritatea. Unii sunt uşor îngrijoraţi, alţii (prea) entuziasmaţi.

Singurul lucru bun ar fi ca această condamnare să treacă drept mesaj. Mesajul că poţi fi premier omnipotent, cu un prezent grandios, care-ţi permite să calci în picioare orice şi să afişezi aroganţa maximă, cu un viitor de aur, dar până la urmă Justiţia te pune cu botul pe labe, se face dreptate, Trăiască România!

Ca să crezi totuşi în puterea acestui mesaj e nevoie de ceva mai mult. Cei care au habar cât de cât despre ceea ce se întâmplă în instanţe, de la cele mai mici la cele mai înalte, ştiu ce vreau să spun. Pentru că în România a dispărut încrederea. Oricât de juste a fi unele lucruri, oricât de drepte şi de curate unele persoane (culmea, mai există!), peisajul general e maculat.

Aşadar, bucurie reţinută, vă cer celor prea entuziasmaţi! Mai puţine lacrimi de crocodil, vă cer celor care se grăbesc să puncteze politic. Încredere rezervată în Justiţia română, dar încredere, vă cer tuturor. Condamnarea bogătaşilor, bucuria proştilor - ca să parafrazez.

Condamnarea unui bogătaş nu micşorează cota şomajului şi nu umflă conturile plebei. Dar ajută, atunci când e pe bune, pe probe (aşa cum pare să fie în acest caz!).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu