Roşia Montană. Celor care m-au întrebat: nu mi-am schimbat opinia despre proiectul RMGC

Desen pe asfalt făcut zilele astea în curtea unei şcoli din Bucureşti. Foto: Călin Hera

Am fost întrebat de ce nu mai scriu nimic despre Roşia Montană acum, când lumea fierbe. Mi-am schimbat părerea? Am fost cumpărat şi eu sau ce?

Prima zi de Festival, întâia zi de proteste. Explicaţia e mai simplă decât pare la prima vedere: atunci când au început protestele (destul de neaşteptat pentru mine) eram ocupat până peste cap cu Festivalul George Enescu. Am făcut parte din echipa de comunicare a festivalului şi am avut foarte multă treabă. N-am reuşit nici măcar să ţin un jurnal ca lumea.

Mărturisesc că am fost mirat în seara deschiderii festivalului când am primit un SMS prin care eram întrebat dacă Victor Ponta e în sală. "Vrem să venim acolo, dacă e", a fost explicaţia. Era prima zi a protestelor. Ponta se afla în altă parte, habar n-am unde, dar încă nu era la festival.

Ulterior, am intrat în contact cu mulţi prieteni care nu au ratat niciun miting şi care îmi spuneau cu înflăcărare că acum e acum! Am descoperit şi destui oameni pătrunşi dintr-o dată de entuziasm, deşi pentru ei subiectul Roşia Montană nu exista până de curând. Ceea ce e OK, why not?

Pe scurt: nu mi-am schimbat opinia. Răspund acum: nu mi-am schimbat opinia. Proiectul RMGC este un studiu de caz pentru corupţia din România, de pe toate nivelurile. Este de asemenea un studiu de caz pentru felul în care se poate face comunicare propagandă cu extrem de mulţi bani.

Nu-mi amintesc dacă primul meu impuls de respingere a proiectului a fost o reacţie la propagandă şi mirosul de corupţie sau una la uriaşele probleme de mediu pe care le ridică intenţia RMGC. Cu siguranţă - şi observ că ideea e preluată acum de tot mai mulţi oameni -, trebuie să se aprindă zeci de beculeţe roşii atunci când vezi chelutindu-se aşa mult bănet pentru a putea fi convingător.

Nu-mi place corupţia. Ceea ce a făcut şi face Roşia Montană Gold Corporation e muuult peste o activitate normală de lobby. Pentru o imagine completă, notaţi cumpărarea cvasitotală a mass-media audio-video-print-online, a numeroşi lideri de opinie, a aproape tuturor personajelor aflate la nivel de decizie local şi central. Calculaţi bugetul de publicitate necesar pentru a invada televiziunile, spaţiile publicitare din ziare, aproape tot online-ul (vorba Eugeniei Vodă, aproape că nu există site din care să nu-ţi sară în ochi vreo reclamă "Spune da exploatării de la Roşia Montană"). Nivelul acţiunii de "convingere" depăşeşte pragul de decenţă într-atât încât suspiciunile sunt obligatorii.

Fie şi numai din acest punct de vedere şi e salutar faptul că lumea a ieşit şi continuă să iasă în stradă. Cred sincer că acest lucru a contat în nediscutarea/votarea legii Roşia Montană.

Mai e ceva care a contat, fără a fi atât de vizibil. Ceva ce m-a făcut pe mine să fiu un pic mai reţinut. Mă refer la încercările de manipulare cu scop politic. Şmecherie veche de când lumea.

Context şi asemănări. Venind dintr-o furie de înţeles, protestele împotriva proiectului RMGC au ceva din cele pornite la începutul lui 2012 după scandalul Raed Arafat. Cei care se vor da mai deştepţi decât sunt (sau fix atât de deştepţi) vor spune că asistăm la un experiment sociologic, deoarece Cazul Roşia Montană adună o sumă de nemulţumiri ale societăţii aşa cum s-a întâmplat atunci, la începutul sfârşitului pentru puterea PDL.

Experiment sociologic, goana după voturi facile. Prin urmare, n-am introdus întâmplător în discuţie noţiunea de experiment. Nu ştiu dacă se va fi aflat la originea demonstraţiilor, dar există o forţă politică în formare căreia îi prieşte enorm seria de prosteste şi care va alege momentul oportun pentru a încerca să le confişte politic. E vorba despre Mişcarea Populară inventată de Traian Băsescu. E cazul ideal pentru lansarea unui partid politic: s-o ceară ţara! Nu trebuie să fii vreun mare sociolog ca să ştii asta şi să încerci a pregăti "ţara". Pentru ca acţiunea să reuşească, preşedintele a ajuns să îşi revină dramatic asupra susţinerii făţişe a proiectului RMGC. În acelaşi timp, a văzut deja toată lumea cum s-au distanţat de proiect Crin Antonescu şi PNL, probabil mai mult din oportunitate (e rost de luat voturi, dacă ţine figura) şi mai puţin din convingere. Ei şi aici de discutat, data viitoare.

Scuză scopul mijloacele? Se spune deseori că scopul scuză mijloacele, mai ales dacă e destul de nobil. Apreciind că scopul e oprirea acestui fel de exploatare şi beţe-n roatele corupţilor şi corupătorilor din jurul proiectului RMGC, e OK şi dacă mişcătorii populari sau civicforţoşii suflă din greu în pânzele protestelor (dacă mă înşel eu şi nu e aşa, păcatul meu!). E OK dacă şi alte partide încearcă să folosească nemulţumirea străzii (PDL, PNL) şi dacă PSD caută să iasă cumva basma curată mergând pe sârmă. Presimt că socotelile politicienilor vor eşua. Îi priveşte. Oamenii nu sunt atât de proşti pe cât ar vrea ei; există vaccin anti-ipocrizie. Important e ca acest proiect şi altele viitoare, care implică statul, să conţină mai puţină corupţie (spre deloc) şi mai mult interes public.

Mai bine mai târziu. În ceea ce mă priveşte, dacă tot am fost întrebat, sunt dezgustat de faptul că încă nu i s-a pus cruce acestui proiect, dar mulţumit că măcar acum, în ceasul al 12-lea, s-au ridicat nişte voci din stradă. M-aş fi simţit mai bine să se întâmple acest lucru şi în vremea în care eram printre puţinii care criticau* proiectul RMGC - în presa mare şi apoi doar pe acest blog.

Desenele pe asfalt ale copiilor. Şi îmi place inclusiv faptul că la o şcoală din Bucureşti copiii au fost încurajaţi să facă desene ecologiste pe asfalt. O astfel de imagine însoţeşte acest articol.

* Am adunat câteva articole, să le am la un loc: Cianură cu zăhărelul, Proiectul de la Roşia Montană, faza de jos în sus, Referendum pentru Roşia Montană, Roşia Montană. Câtă mai e, Serviţi gogoşi "Roşia Montană", Ceasul al doişpelea pentru Roşia Montană