Zarul de fugă

Până la urmă, zarul de fugă e cel convenabil, previzibil, prevăzut în urmă cu un an sau doi: PDL iese din prim-planul puterii, păstrând toate butoanele.

Dacă iese bine faza cu Ungureanu şi copiii e bine, că totul se cuantifică în dreptul partidului (pe liste îi vom găsi pe toţi aşa-zis sacrificaţii de ieri, loturile BVB şi Udrea), apoi poate zice că are cadre tinere, de nădejde, butonabile, başca un prezidenţiabil.

Dacă iese prost, iar nu-i varianta cea mai rea, că se şifonează mai mult MRU şi copiii şi, cu puţin noroc, Udrea şi Boc vor putea marşa pe ideea că dacă ar fi continuat ei, care ştiau cel mai bine, ieşea altfel, să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu! Oricum, mai prost decât să iasă prost cu Boc şi Udrea vizibili nu are cum să fie.

Privind din această perspectivă şi ţinând cont de amănutul că sunt destui ochi albaştri în schemă, poate apărea, pe undeva, şi ideea de premeditare.

Desigur, nu e de lepădat ideea sugerată, exprimată de-a dreptul de Dan Şelaru (împărtăşită, pe alocuri, prin punctele esenţiale, şi de Naivul de mine): Întâiului Marinar i s-a arătat pisica, Traiane, nici nu ştii cât de mic începi să fii!, treptat, Structurile, agenturile sau oricine altcineva în afară de popor (ca să spun vorbă mare) va prelua, treptat, pârghiile şi accesul la resurse.

Oricare din aceste ecuaţii are necunoscute şi poate oferi rezultate interesante. Nu-i de colo nici un sistem de ecuaţii, ceva care să le combine, adaptări de moment. Din păcate, Alternativa credibilă, coerentă, cu cojones, e încă la stadiul de dorinţă şi nu de putirinţă. Aşa-mi pare, cu regret.